Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2010/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2010/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 5241/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2010/2014
Ședința publică de la 30 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV-ADMINISTRAȚIA. JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE M., având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na avocat C. G. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depus la dosar prin registratura instanței la data de 21 mai 2014 răspuns la întâmpinare din partea reclamantei, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Reprezentanta reclamantei solicită rectificarea numelui reclamantei menționat greșit în citativ, în sensul că numele corect al reclamantei este „ B.” și nu „B.”, astfel cum a fost menționat în cererea de chemare în judecată.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze față de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Se constată că prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității în ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziei nr._/12.10.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de A.F.P. Tg.-M..
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității invocate de pârâtă, având în vedere că în mod corect a formulat acțiune ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a contestației sale.
Față de excepția invocată prin întâmpinare, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 23 octombrie 2013 sub nr._ reclamanta B. R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice Târgu M.:
- anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/12.10.2012 ;
- cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa contestația nr._/28.06.2012 prin care a solicitat revocarea Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoanele fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere nr. 1170.1/20.06.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1170/20.06.2012.
A arătat că, deși a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva actelor menționate, pârâta a emis o altă decizie, cea atacată prin prezenta acțiune, prin care a calculat și stabilit în sarcina sa dobânzi și penalități, raportat la obligațiile neachitate stabilite prin decizia de impunere nr. 1170.1/20.06.2012.
Reclamanta a susținut că atâta timp cât nu datorează obligația principală, astfel cum a fost stabilită prin decizia de impunere nr. 1170.1/2012, este evident că nu datorează nici accesoriile. A arătat că a formulat contestație împotriva deciziei referitoare la obligațiile accesorii, nesoluționată până la această dată și că a formulat și plângere prealabilă împotriva refuzului de a i se soluționa contestația, rămasă de asemenea nesoluționată.
Reclamanta a invocat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Codul fiscal, pentru ca o operațiune să fie purtătoare de TVA și a expus pe larg considerațiile sub acest aspect. pârâta nu putea trece la declanșarea executării silite întrucât actul administrativ atacat nu a devenit titlu de creanță conform art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, iar suma cuprinsă în decizia atacată a fost stinsă prin plată.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.
Reclamanta a atașat cererii, în copie, decizia atacată.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepție inadmisibilității pârâta a invocat dispozițiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003, conform cărora pot fi atacate doar deciziile emise în soluționarea contestațiilor.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției, arătând că a formulat contestație împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, iar prin Răspunsul nr._/18.12.2012 pârâta i-a răspuns în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de impunere.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată, în baza actelor depuse la dosar, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 12.10.2012 pârâta AFP Târgu M. a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată accesorii în sumă totală de 1.507 lei (f.18-19). În partea finală a deciziei s-a arătat că aceasta reprezintă titlu de creanță și că împotriva acesteia se poate face contestație, care se depune la organul fiscal emitent.
Reclamanta a invocat, prin răspunsul la întâmpinare, că a formulat o contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, care a fost respinsă prin Răspunsul nr._/18.12.2012. aceste aspecte nu au fost dovedite, nefiind depuse la dosar nici contestația formulată și nici actul de soluționare a acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație, care se soluționează de organul fiscal al cărui act administrativ este atacat, conform art. 206 și 209, iar decizia emisă în soluționarea contestației poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă. Dispozițiile art. 218 alin. 2 din același act normativ prevăd în mod expres că pot fi atacate în contencios administrativ doar deciziile de soluționare a contestațiilor.
În cauza dedusă judecății se constată că reclamanta, deși a susținut că a urmat calea administrativă de atac a contestației, a solicitat anularea titlului de creanță fără a ataca și decizia dată în soluționarea contestației.
În aceste condiții, acțiunea apare ca inadmisibilă, actul administrativ care poate fi analizat de instanță fiind, conform art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, menționat anterior, doar decizia dată în soluționarea contestației.
Instanța subliniază faptul că nu este vorba doar despre îndeplinirea unei proceduri prealabile, în sensul art. 193 din Codul de procedură civilă, situație în care dovada că aceasta a fost parcursă ar fi suficientă (dovadă care nu s-a făcut oricum în dosar), ci art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală stabilește chiar obiectul acțiunii în contencios administrativ, actul administrativ asupra căruia se exercită controlul judecătoresc fiind decizia dată asupra contestației.
Împrejurarea invocată de reclamantă, că pârâta nu ar fi soluționat întru totul contestația sa nu justifică atacarea direct în instanță a actelor administrative fiscale, întrucât în această situație există posibilitatea acționării în judecată a organelor fiscale în vederea obligării acestora la emiterea unei decizii, conform art. 211 din Codul de procedură fiscală.
Pentru motivele arătate, instanța va admite excepția invocată și va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei B. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. R. (cu domiciliul în Tg.M., ., .. CNP_) în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Mun. Tg.-M., ..1-3, jud. M.), în calitate de succesoare a pârâtei inițiale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2014.
Președinte,
A. M. A.
Grefier,
E. Steluța I.
Fiind in concediu
Semnează prim-grefier,
C. S.
Redactat: A.M.A.
Thred: 05.08.2014/ T.R.
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1377/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 216/2014.... → |
|---|
