Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 10606/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.370
Ședința publică din 13 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR PUBLICE M., împotriva sentinței civile nr.7685 din data de 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond, sunt consemnate în încheierea de ședință publică din data de 29.04.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 06 mai 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
Prin sentinta civila nr.7685 din 27 noiembrie 2013 pronunata de Judecatoria Tg.M. in dosar nr_, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta I.F.H. J. H., în contradictoriu cu intimata G. FINANCIARA M. si, pe cale de consecinta, s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale în cuantum de 8000 lei aplicata prin Procesul verbal . nr._ din data de 13.09.2012, cu sancțiunea „avertisment”. În baza art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanta de fond a atras atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă pe viitor să respecte dispozițiile legale.
In considerentele sentintei atacate s-a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2012, petenta a fost sancționata contravențional cu amenda in cuantum de 8000 lei si i-a fost aplicata sancțiunea complementara de suspendare a activității pe o perioada de trei luni, deoarece in urma controlului efectuat de intimata la punctul de lucru al petentei, s-a constatat la compararea monetarului faptic cu cel scriptic, ca exista o diferența in plus de 486 lei. S-a retinut contraventia prevazuta de art. 10 lit.b din OUG 28/1999.
Petenta nu a negat săvârșirea faptei, dar a arătat în circumstanțiere faptul ca datorita unei întârzieri, factura fiscala si bonul s-au eliberat pentru marfa vânduta mai târziu, de asemenea ca suma pentru care nu a fost emis bon fiscal este foarte mica.
Instanța de fond a retinut ca fapta descrisa în procesul verbal si săvârșită de contestatoare întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999 si sancționate de art. 11, alin. 1, lit. b, din același act normativ. Sancțiunea amenzii a fost corect individualizata cu respectarea dispozițiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001. Măsura confiscării precum si sancțiunea complementara a suspendării activității au fost de asemenea aplicate conform legii (art. 11, alin. 3, si respectiv art. 14, alin. 2, din OUG nr. 28/1999).
Instanța de fond a constatat că fapta a fost sancționată corect, cu respectarea legislației. Petentei i-au fost aplicate doua sancțiuni pentru fapta comisa - săvârșirea faptei prevăzute de art. 10, lit. b, din OUG nr. 28/1999: amenda de 8000 lei; suspendarea activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni. De asemenea a fost luata si măsura confiscării sumei de 486 lei.
Instanța de fond a apreciat că cele doua sancțiuni aplicate sunt vădit disproporționate în raport cu scopul urmărit – prevenirea evaziunii fiscale. Disproporția rezidă în primul rând în prejudiciul mic creat statului prin neemiterea bonurilor fiscale. Statul era îndreptățit să impoziteze profitul petentei, cota de impozitare fiind de 16% (art. 17, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). Din probele administrate nu rezultă rata profitului realizat de contestatoare. S-a mai retinut ca pentru aceasta suma, petenta a emis factura fiscala si chitanta, depuse la dosar, deci nu poate fi vorba de evaziune fiscala. Iar martorul audiat, care are calitatea de preot, a sustinut cele invederate de petenta, in sensul ca, deoarece se grabea, a solicitat ca factura si chitanta sa-i fie eliberate mai tarziu in aceeasi zi, cand va reveni dupa ele la magazin.
S-a avut in vedere ca prejudiciul creat statului este unul mic, iar sancțiunea pecuniara aplicata, chiar dacă a avut cuantumul minim prevăzut de lege, este totusi de aproximativ 20 ori mai mare decât prejudiciul creat, care oricum fusese recuperat prin confiscarea întregii sume de bani nemarcate. Pentru aceste considerente s-a dispus înlocuirea amenzii aplicate petentului, cu sancțiunea avertismentului. S-a mai avut in vedere că petentul a recunoscut fapta, iar achitarea amenzii în cuantum de 8000 lei ar putea afecta în mod grav desfășurarea activității societatii comerciale petente. S-au retinut in drept, prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 coroborate cu prevederile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, raportate la dispozițiile art. 5 și ale art. 6 din O.G. 2/2001. Prima instanta a apreciat ca sancțiunea complementară a suspendării activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni, este vădit disproporționată în raport cu drepturile petentei, iar consecințele unei astfel de sancțiuni, pot fi de multe ori iremediabile, putând conduce la faliment si retinand ca petentei i s-au aplicat doua sanctiuni pentru fapta savarsita, a dispus inlaturarea si a măsurii suspendării.
Împotriva acestei sentințe intimatul DGRFP B. – AJFP M. a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul menținerii sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că sentința atacată este nelegală sub aspectul individualizării sancțiunii și se face referire la art.10 lit.b din OUG 28/1999. Se arată că art.14 din OUG 28/1999 stabilește aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, motiv pentru care se susține că în mod greșit instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei cu avertismentul. Se arată că faptele au fost constatate personal de agenții constatatori și au fost descrise pe larg în actul sancționator, fapta constituind contravenție conform art.10 lit.b și c din OUG 28/1999. Controlul s-a efectuat în prezența administratorului societății petente care a semnat actul de control și l-a preluat la data efectuării verificării.
Intimata petentă H. Iudith H. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de intimat și arată că instanța de fond a apreciat corect că nu se justifică aplicarea unei sancțiuni pecuniare întrucât fapta contravențională prezintă un pericol social redus. Intimata petentă arată că susținerile sale au fost confirmate de preotul care prin intermediul Asociației Sfânta E. din Tg.M. se îngrijește de copiii orfani, cumpărând de la petenta intimată câteva articole de îmbrăcăminte, tranzacție consemnată în factură și chitanță, înregistrate în contabilitățile ambelor entități contractante, fiind evident că bugetul statului nu a fost prejudiciat. Se solicită menținerea sancțiunii avertismentului, cu anularea sanctiunii prevăzută de art.14 alin.2 a suspendării activității pe o perioadă de trei luni. Intimata petenta arata ca a emis bonuri fiscale și a inregistrat toate vânzările, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul instanței.
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, dar în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul are în vedere următoarele:
Potrivit art.10 lit.b din OUG 28/1999, constituie contravenție „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;”.
Existența faptei descrisă în actul sancționator este susținută de probele administrate în primă instanță.
Tribunalul are in vedere ca recurenta aduce critici modului de individualizare al sanctiunii de catre instanta de fond.
In analiza legalitatii sentintei atacate, tribunalul retine in primul rand ca petentei intimate i s-a aplicat o singura sanctiune principala si o sanctiune complementară – nu i s-au aplicat doua sanctiuni principale, cum s-ar deduce din considerentele sentintei.
Cu privire la sanctiunea principala, tribunalul apreciaza ca prima instanta a procedat la o corecta individualizare a acesteia, prin raportare la criteriile prevazute de art.21 alin.3 din OG 2/2001. Astfel, circumstantele concrete al cauzei – recunoasterea faptei de catre petenta; imprejurarile concrete care au condus la vanzarea bunurilor fara a emite bon fiscal la acel moment, confirmate de martorul audiat in prima instanta; faptul ca ulterior petenta a emis pentru bunurile vandute chitanta si bon fiscal – creeaza convingerea instantei ca scopul sanctionator poate fi atins prin aplicarea sanctiunii principale a avertismenului.
Tribunalul apreciaya intemeiate susținerile recurentei referitoare la anularea procesului-verbal de contravenție sub aspectul sancțiunii complementare a suspendării activității.
Tribunalul are in vedere ca legiuitorul a prevăzut expres aplicarea și a unei sancțiuni complementare. Astfel, conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999 „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”.
Legiuitorul a impus imperativ asadar, alaturi de sanctiunea principala și sancțiune complementară care operează de drept, ori de câte ori se constată întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale mai sus amintite.
Tribunalul constată că prin dispozițiile art.14 alin.2 din OUG 28/1999, cu referire la fapta contravențională prevăzută de art.10 lit.b, legiuitorul a stabilit în termeni neechivoci inclusiv durata acestei sancțiuni complementare (3 luni), această formulare fiind de natură să excludă exercitarea unui drept de apreciere al judecătorului. Judecătorul este ținut să aplice textul de lege și să dea eficiență voinței legiuitorului.
Prevederile OG 2/2001 invocate de recurentă stabilesc într-adevăr, cu caracter de principiu că sancțiunile se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, existând așadar o marjă de apreciere atât pentru agentul constatator cât și pentru instanță, de natură să determine o corectă individualizare a sancțiunilor concret aplicate.
În cazuri derogatorii legiuitorul a intervenit imperativ, iar la momentul la care a incriminat anumite fapte contravenționale, în aprecierea gradului de pericol social abstract, a decis asupra sancțiunilor aplicabile.
În acest sens sunt și dispozițiile legale analizate în prezenta cauză, legiuitorul impunând aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, pe considerente ce țin de gradul de pericol social abstract, apreciat ca atare la momentul incriminării contravenției și care nu face obiectul aprecierii instanțelor judecătorești.
Sancțiunea complementară raportat la actul normativ care o instituie este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că sancțiunea aplicată este precis și concret raportată la un anumit tip de contravenții – respectiv cele incriminate de art. 10 litera b din OUG 28/1999 nefiind așadar o sancțiune automat aplicată oricărui tip de contravenții și indiferent de valoarea socială protejată.
Așadar din acest punct de vedere soluția legislativă se justifică în condițiile în care ține cont de tipul contravenției și are în vedere necesitatea prevenirii faptelor care aduc atingere unui interes general. Raportat la valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestui tip de contravenții, măsura are caracter rezonabil în condițiile în care este esențialmente temporară.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1,2,3, art.304 pct.9 din codul de procedură civilă tribunalul va admite recursul în limitele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B. – pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ (cu sediul procesual ales în Tg M., ..1-3, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.7685 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Menține sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.09.2012 încheiat de G. F., de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 13 mai 2014.
Președinte, I. O. Fiind în concediu de odihnă, semnează Vicepreședintele Judecător A. B. | Judecător, A.-M. A. | Judecător, M. R. |
Grefier, S. C.-Grun Fiind în concediu de odihnă, semnează P.-grefier C. S. |
Red. I.O./ 2 ex./ 8 iulie 2014 jud fond C. I. F.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Extras din DECIZIA NR.370
-------------------------------------------------------------------------------------
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B. – pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ (cu sediul procesual ales în Tg Mrueș, ..1-3, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.7685 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Menține sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.09.2012 încheiat de G. F., de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 13 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I.O.. s.s. indescifrabil A.-M-A. s.s. indescifrabil M.R .s.s.indescifrabil
GREFIER,
S. C.- G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2650/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2137/2014. Tribunalul... → |
|---|
