Anulare act administrativ. Sentința nr. 1424/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1424/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 5152/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1424/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârât D.. G. REGIONALA A FINANTELOR P.. BRASOV, pârât A.. J.. A FINANTELOR P.. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de reclamantă prin reprezentant legal.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 26.03.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2013 la nr._ reclamanta . a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP Tg-M., solicitând:
- anularea adresei nr._/24.09.2013;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2636 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule actualizată cu dobânda legală aferentă acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că a achiziționat un autoturism, că a solicitat înmatricularea fiind nevoită să achite taxa pentru emisii poluante, iar ulterior a solicitat restituirea acesteia.
Ca urmare a solicitării sale, reclamanta afirmă că pârâta și-a exprimat refuzul de soluționare favorabilă a cauzei.
Reclamantul. apreciază că taxa de poluare are caracter discriminatoriu și contravine art. 25 art. 28 și art. 90 din Tratatul UE, norme care au fost citate.
Au fost dezvoltate susținerile cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei, fiind criticate prevederile Legii nr. 9/2012 și au fost dezvoltate argumentele despre încălcarea principiilor pieței comunitare și a fost invocat scopul de a proteja producția internă.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 28, 90, 110 din Tratatul Comunității Europene și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
Reclamantul a depus în probațiune copie după decizia de calcul nr._ din 24.09.2013, ordinul de plată nr. 284 din 22 decembrie 2009, carte tehnică, contract de vânzare cumpărare, copie împuternicire, certificat înmatriculare societate.
D.G.F.P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând în esență că reclamanta nu contestă modul de clacul al taxei, că legiuitorul a statuat că aceasta este datorată, iar taxa pentru emisii poluante prevăzută de OUG 50/2008 este aceeași pentru autoturismele fabricate în România cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat.
Au fost dezvoltate aceste apărări și pârâta a citat prevederi legale, care apreciat că sunt incidente în cauză.
A fost formulată de pârâtă și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, fiind solicitat ca aceasta să fie obligată să vireze pârâtei sumele pretinse de reclamant și care se fac venit la bugetul fondului pentru mediu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin ordinul de plată nr. 284 din 22.12.2009. (f.11), reclamanta a achitat suma de 2636 lei reprezentând taxa de poluare.
Până la data achiziționării de către reclamantă, autoturismul nu fusese înmatriculat în România, iar suma au fost încasate de Trezoreria municipiului Tg-M..
Reclamanta s-a adresat pârâtei - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tg-M., solicitând restituirea acestei taxe, cerere care nu a fost soluționată favorabil.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1 - M3 și N1 - N3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa pe poluare este datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Sunt prevăzute și categoriile de autovehicule exceptate de la obligația de plată a taxei (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), însă se constată că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate.
Așa cum s-a reținut, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar textul nu face distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele uzate.
Este relevantă, în soluționarea cauzei distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și revândute și cele înmatriculate în străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România. În acest sens, se constată că taxa se aplică numai autoturismelor care sunt cumpărate din străinătate și se înmatriculează în România, indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență și în aceste condiții se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite, „second-hand”, cumpărate din țările Uniunii Europene față de autoturismele folosite și cumpărate din țară, pentru care taxa nu se plătește cu ocazia schimbării proprietarului. Este același mod de reglementare ca și în cazul taxei de primă înmatriculare, cu privire la care instanțele din România s-au pronunțat constant în sensul constatării incompatibilității cu normele dreptului comunitar.
Este de examinat dacă taxa specială achitată care se achită la prima înmatriculare în țară, reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Comunității Europene.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul C.E. interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Din jurisprudența Curții Europene de Justiție rezultă că pot fi stabilite taxe pentru satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, cum ar fi protejarea sănătății publice, protecția mediului, elemente legitime de politică economică și socială sau altele. Taxa pe poluare nu întrunește însă exigențele acestor cerințe, neputând fi privită ca o taxă de mediu, întrucât, așa cum s-a arătat, nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
Ca urmare, instanța apreciază că taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Apărările pârâtei privitoare la faptul că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele de aplicare a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene nu pot fi reținute, căci instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Dealtfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene investită cu cerere preliminară privind compatibilitatea taxei de poluare reglementată în România, în cauzele T. contra României și N. contra României a statuat că această taxă contravine principiului nediscriminării. S-a decis că, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În același sens s-a pronunțat și în cauza N. contra României, în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.
Față de cele arătate, rezultă că reclamanta a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pe poluare pentru autovehicule achitată, în sumă de 2636 lei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, conform cererii formulate de reclamant, suma achitată va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală), conform art. 120 alin. 7 din același act normativ, de la data plății până la data restituirii efective.
Se constată că adresa nr._/24.09.2013 nu este titlu de creanță sau act fiscal care să producă efecte juridice și să necesite anulare, fiind un simplu răspuns, astfel că nu se impune anularea adresei.
În temeiul art. 451 din noul Cod de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de Trezoreria Iernut, beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 74 Noul Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma de 2636 lei, reprezentând taxa pe poluare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . (cu sediul în Tg. M., ., județ M., înmatriculată la ORC sub nr. J 26-282/2004, CUI_) în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în B., .. 7, județ B.) în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice Tg-M..
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 2636 lei reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda la această sumă, prevăzută de art. 124 din OG nr.92/2003, de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 313,6 lei.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă Administrația F. pentru Mediu (cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6) să achite pârâtei suma de 2636 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2014.
Președinte,
R. M.
Fiind în concediu, semnează pentru
Președintele Tribunalului M.,
Judecător,
S. D.
Grefier,
B. A. M.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
5 exemplare/8.08.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 118/2014.... → |
|---|
