Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 118/2014. Tribunalul MUREŞ

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 februarie 2014 și apoi pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

P. sentința civilă nr.29/07.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M., a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta I. SA în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare B. împotriva procesului verbal de contravenție CCS nr._/29.05.2012, fiind redusă amenda aplicată de la 5.000 la 2.500 lei.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că, în speță, este vorba de o contravenție continuă (eliberarea avizelor fără acord de utilizare și completarea lor necorespunzătoare), iar faptul că s-a indicat perioada 2011 – 2012 nu e de natură a fi interpretat ca lipsă a datei săvârșirii contravenției, în condițiile n care perioada vizează și o a doua faptă contravențională constatată prin același proces verbal și necontestată de petentă. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că existența contravenției nu poate fi pusă sub semnul îndoielii raportat la prevederile art.4 alin.11 lit.b din HG 996/2008, dar, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, a redus amenda aplicată.

Împotriva hotărârii instanței de fond petenta a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond în sensul admiterii plângerii sale.

În motivarea recursului, petenta a invocat faptul că instanța a reținut în mod greșit că fapta care face obiectul plângerii este o contravenție continuă, astfel că menționarea perioadei 2011 – 2012 echivalează cu lipsa datei săvârșirii faptei, procesul verbal fiind nul. Mai mult, descrierea faptei de completare necorespunzătoare a punctului doi din avize nu este concretă, ci făcută în termeni generici. Recurenta a mai invocat și faptul că instanța nu a soluționat unul din petitele cererii, cel referitor la restituirea amenzii achitate.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că fapta contravențională este continuă, iar, în cauză, nu operează niciun motiv de nulitate absolută, așa cum a constatat instanța de fond.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304, art.3041 C.proc.civ., precum și ale art.34 alin.2 din OG 2/2001, instanța constată că soluția este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca neîntemeiat.

Astfel cum rezultă din procesul verbal_/29.05.2012 încheiat de agenți din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare B., petenta a fost sancționată contravențional întrucât, în perioada 2011 – 2012, a săvârșit două contravenții, respectiv nu a respectat prevederile legale referitoare la modul de eliberare și completare a avizelor AS_,_,_,_, acestea fiind emise fără acord de utilizare și sunt completate necorespunzător la punctul 2, și nu a raportat în termen date din SUMAL. Plângerea contravențională are ca obiect doar prima faptă descrisă.

În cadrul motivelor de recurs, petenta a invocat faptul că instanța de fond a concluzionat în mod greșit că fapta care face obiectul plângerii este o contravenție continuă, fiind vorba de patru acte de executare comise la intervale distincte de timp în cursul anului 2012, iar, ca dată de săvârșire a faptei, a fost consemnată perioada 2011 – 2012.

Tribunalul urmează a reține parțial criticile recurentei, apreciind că o contravenție este continuă atunci când actul de executare durează în timp, obligația legală fiind circumscrisă unui interval de timp. Or, în speță, fapta de emitere a unor documente fără a fi însoțite de acord de utilizare și fapta de completare necorespunzătoare se consumă instantaneu, nefiind relevant că efectele acestor fapte durează un interval mai lung de timp.

Cu toate acestea, instanța nu va da eficiență acestor susțineri în sensul urmărit de petentă, respectiv faptul că lipsa caracterului continuu echivalează, în speță, cu lipsa datei săvârșirii faptei, ca motiv de nulitate a procesului verbal. Tribunalul apreciază că, prin referirea expresă la seriile actelor emise cu nerespectarea legii, precum și prin indicarea intervalului 2011 – 2012 (interval care se referă inclusiv la momentul săvârșirii celei de-a doua contravenții reținute în sarcina petentei – nedeclararea în termen a datelor din SUMAL, perioada verificată fiind chiar 2011 – 2012), agenții constatatori au complinit lipsa indicării unei date anumite prin indicarea unor elemente de identificare ulterioară a acesteia. Astfel, prin referire la avizele AS_,_,_,_, s-a creat premisa deducerii datei săvârșirii faptelor ca fiind chiar data emiterii acestor documente, neputându-se astfel aprecia că lipsește cu desăvârșire.

Mai departe, pentru a putea obține anularea procesului verbal pentru neregularitatea referitoare la data săvârșirii contravenției (nefiind vorba, astfel cum s-a argumentat, despre lipsa datei), recurenta trebuia să invoce și să probeze existența unei vătămări cauzate de aceasta (eventual, referitoare la existența prescripției prevăzute de art.13 din OG 2/2001).

Cu privire la descrierea insuficientă a faptei de necompletare corespunzătoare a punctului 2 din avizele de însoțire secundare, tribunalul observă că, astfel cum a reținut și instanța de fond, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile (art.4 alin.11 lit.b din HG 996/2008, precum și la conținutul avizelor, fapta este suficient individualizată.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra capătului de cerere având ca obiect restituirea amenzii achitate, întrucât, potrivit art.281²ª C.proc.civ. (introdus prin Legea 202/2010, deci în vigoare la data introducerii plângerii), completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condițiile art.281² C.proc.civ., iar omisiunea instanței nu se regăsește printre motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1 – 9 C.proc.civ. și nu este nici un aspect care să poată fi analizat în temeiul art.304¹ C.proc.civ.

De asemenea, nu este un motiv întemeiat de recurs nici cel referitor la existența unei motivări contradictorii, întrucât din considerentele hotărârii de fond rezultă cu claritate că instanța a avut în vedere reducerea amenzii contravenționale aplicate și că doar dintr-o eroare materială unul din paragrafele de final conține mențiunea înlocuirii amenzii cu avertisment.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta I. SA, cu sediul în Târgu M., ., jud. M., prin administrator judiciar RVA M. Insolvency Specialists SPRL, împotriva sentinței civile nr.29 din data de 07.01.2013 pronunțate de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R.-I. T. D. C. C. P.

GREFIER,

S. C.- G.

Red./Tehnored.C.P.

18.03.2014/2 ex.

Jud. primă instanță: A. M. L.