Anulare act administrativ. Sentința nr. 2683/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2683/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 626/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2683/2014
Ședința publică de la 31 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta E. E. NYRT, cu sediul în Ungaria, Budapesta 1134, ., număr de înregistrare a companiei 01-10-_, cod fiscal_-2-43, cu sediul permanent în România, Tîrgu M., ., ca, 110, cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 3 octombrie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17 octombrie 2014, iar la această dată s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 31.10.2014, ambele încheieri urmând a face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.02.2014, reclamanta E. E. Nyrt a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., anularea Deciziei nr.1/12.08.2013 privind soluționarea contestației formulate împotriva procesului verbal nr._/112/31.05.2013 emis de AJFP M., anularea acestui proces verbal, să se constate că obligația fiscală a sediului permanent în sumă de 2.035.727 lei nu poate fi valorificată împotriva sa, motiv pentru care această sumă nu poate constitui motiv de constatare a insolvabilității și nici motiv de declanșare a procedurii insolvenței împotriva sa, conform art.20 din legea maghiară a insolvenței, precum și anularea angajării răspunderii solidare la plată cu debitoarea, pentru această sumă, a numiților Dacz G. și Magyari Z..
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg situația de fapt, arătând că pârâta a fost informată despre . încă din data de 07.01.2013, și, ca urmare a notificării administratorului judiciar al reclamantei, a solicitat înscrierea la masa credală prin cererea înregistrată la emitent sub nr.2162/11.01.2013. Administratorul judiciar a respins cererea și soluția a fost comunicată DGFP M., care nu a contestat măsura dispusă, iar, ulterior, procedura insolvenței a fost închisă. Reclamanta a apreciat, astfel, că a operat decăderea autorității fiscale române din dreptul de a-și valorifica creanța împotriva sa, fiind aplicabile dispozițiile Regulamentului CE nr.1346/2000 și nu cele ale Legii 637/2002.
Mai departe, reclamanta a argumentat faptul că sediul său permanent nu are personalitate juridică distinctă de societate și că, prin neînscrierea în tabelul creditorilor în procedura declanșată în Ungaria, creanța autorității fiscale române nu mai poate fi valorificată în raport cu societatea sau cu sediul permanent al acesteia, astfel că nu mai poate fi urmată procedura de declanșare a insolvabilității. De asemenea, a arătat faptul că cele două persoane menționate în procesul verbal nu au deținut vreo funcție în cadrul societății și nu au fost factor decizional, fiind doar împuternicite împreună să reprezinte societatea legat exclusiv de înființarea și înregistrarea sediului permanent, precum și de a prelua documente și bani în numele sediului permanent.
În drept, reclamanta a invocat prevederi din Codul de procedură fiscală, art.8 din Codul fiscal, art.1 din Ordinul 447/2007, Procedura din 13 iunie 2007 privind declararea stări ide insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, art.77¹ din Legea 637/2002, art.148 alin.2 din Constituția României, precum și dispoziții ale Regulamentului CE 1346/2000.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus copiile următoarelor înscrisuri: cele două acte administrativ-fiscale contestate, corespondență purtată cu pârâta, alte înscrisuri considerate relevante.
Pârâta AJFP M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, argumentând că, anterior declarării stării de insolvabilitate, organul de executare silită a întocmit și comunicat somații și titluri executorii, a înființat popriri asupra disponibilităților bănești, au fost comparate informații primite de la diverse instituții cu cele din evidența contabilă a societății.
Mai mult, a fost deschisă procedura insolvenței societății mame, nu a entității din România, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 637/2002, în sensul că nu suntem în prezența vreunei hotărâri judecătorești recunoscute în România prin care să se constate starea de insolvență a debitoarei. Prevederile Regulamentului Consiliului CE nr.1346/2000 nu sunt incidente, întrucât acesta nu este integrat într-un text de lege, astfel cum a dispus legiuitorul român în art.252 alin.2 C.proc.civ.
Referitor la apărările privitoare la cele două persoane menționate, pârâta a susținut că până în prezent nu s-au emis acte administrative prin care să se angajeze răspunderea solidară pentru obligațiile debitoarei.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale relevante, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din procesul verbal nr._/112/31.05.2013 întocmit de pârâta AFP Tîrgu M. (denumirea actuală AJFP M.) (fila 107), la data respectivă debitoarea E-Star Alternativ Energiaszolgaltato Nyrt Budapest (denumirea actuală E. E. Nyrt), cu sediul permanent în România, figura cu obligații fiscale restante în cuantum total de 2.035.727 lei, reprezentând sume de bani rezultate din titluri executorii emise în perioada 2011 – 2013. La aceeași dată, conform Hotărârii nr.9 Cspk.01-12-_/7 din data de 13.12.2012 a Tribunalului Capitalei – Colegiul Economic – Budapesta (fila 129, înscris depus de pârâtă), împotriva aceleiași debitoare a fost deschisă procedura insolvenței conform legii ungare. Pârâta a fost notificată despre acest aspect prin adresa înregistrată la AFP Tîrgu M. nr.2774/07.01.2013, urmând să depună declarația de creanță până la termenul limită stabilit în acest scop, 11.01.2013. Pârâta s-a conformat, comunicând administratorului judiciar al debitoarei că aceasta figurează, la data de 13.12.2012, cu obligații bugetare neachitate în cuantum de 1.978.453 lei, rezultate din aceleași titluri executorii, astfel cum rezultă din declarația de creanță și actele anexate acesteia, depuse la dosar de reclamantă, la solicitarea instanței. Prin urmare, la data emiterii procesului verbal contestat, astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul acestuia, pârâta avea cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei în Ungaria; mai mult, formulase declarație de creanță pentru aceleași obligații fiscale, apreciind că sediul permanent din România nu are personalitate juridică și că trebuie să-și recupereze creanța în cadrul procedurii de insolvență deschise în Ungaria.
Întrucât pârâta nu a achitat taxa prevăzută de legea ungară a insolvenței și care îi fusese pusă în vedere, administratorul judiciar al debitoarei a respins declarația de creanță, comunicând pârâtei măsura dispusă, precum și faptul că o poate contesta, nefăcându-se dovada că pârâta a acționat în consecință.
Prin urmare, potrivit legii ungare a insolvenței, Legea XLIX din 1991, art.20 alin.3, creditorul care nu a fost înregistrat la masa credală pierde dreptul de a-și valorifica aceeași creanță împotriva debitorului, indiferent prin ce modalitate. Conținutul legii străine este similar reglementării române și, de altfel, nu a fost contestat de pârâtă.
Ceea ce a contestat organul fiscal este efectul pe care deschiderea procedurii de insolvență în Ungaria îl determină asupra creanțelor sale și asupra executării acestora, pârâta susținând că sunt aplicabile dispozițiile Legii 637/2002 și, astfel, în lipsa recunoașterii hotărârii străine, starea de insolvență a debitoarei nu îi este opozabilă.
Tribunalul observă, în primul rând, inconsecvența autorității fiscale, care, deși a motivat respingerea contestației împotriva procesului verbal de declarare a stării de insolvabilitate pe lipsa recunoașterii hotărârii ungare în România, a răspuns notificării administratorului judiciar și a formulat declarație de creanță în aceleași condiții, recunoscând, astfel, că hotărârea Tribunalului Budapesta și-a produs efectele inclusiv pe teritoriul României.
Mai departe, analizând prevederile Legii 637/2002 invocată de pârâtă, instanța constată că art.77¹ exclude aplicabilitatea acesteia în raporturile de drept internațional privat din domeniul insolvenței care cad sub incidența Regulamentului Consiliului CE 1346/2000 privind procedurile de insolvabilitate. Acest din urmă act normativ dispune că orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvență pronunțată de o instanță a unui stat membru competentă în temeiul art. 3 este recunoscută în toate celelalte state membre de la îndată ce îi produce efectele în statul de deschidere, iar hotărârea de deschidere a procedurii menționate în art. 3 alin. (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalități suplimentare, în orice alt stat membru, efectele pe care i le atribuie legea statului de deschidere, cu excepția cazului unei dispoziții contrare în prezentul regulament și atât timp cât nu este deschisă în celălalt stat membru nici o procedură de tipul celei menționate în art.3 alin.2 (nu este cazul în speță) – art.16 și 17 din regulament.
Prin urmare, întrucât dispozițiile Regulamentului Consiliului CE 1346/2000 au, potrivit art.288 TFUE, art.47 din regulament și art.148 alin.2 din Constituția României, aplicabilitate directă în dreptul intern, rezultă că apărările autorității fiscale în sensul că hotărârea ungară de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei este recunoscută pe teritoriul României fără îndeplinirea vreunei formalități, de la data publicării acesteia în buletinul de insolvență național, în condițiile legii statului de deschidere – art.4 din regulament (în lipsa unei dispoziții contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii de insolvență și efectelor acesteia este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, denumit în continuare „stat de deschidere”. Legea statului de deschidere determină condițiile pentru deschiderea, desfășurarea și închiderea procedurii de insolvență).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că, întrucât Regulamentul 1346/2000 nu este integral într-un text de lege intern, nu este incident, deoarece, pe de o parte, astfel cum s-a argumentat anterior, are aplicabilitate directă, iar, pe de altă parte, art.252 alin.2 C.proc.civ. invocat de pârâtă se referă la probarea legii străine, nu la aplicabilitatea acesteia, mai mult, Regulamentul 1346/2000 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, deci într-o modalitate prevăzută de lege în sensul art.252 alin.2 C.proc.civ..
În consecință, procedurii de insolvență deschise împotriva debitoarei – reclamante îi este aplicabilă, integral, legea ungară a insolvenței nr.XLIX din 1991, și, în concret, textul legal menționat mai sus conform căruia creditorul care nu și-a înscris creanța la masa credală în cadrul procedurii pierde dreptul de a valorifica ulterior aceeași creanță împotriva debitorului. Astfel, întrucât declarația de creanță pentru obligațiile fiscale scadente la data de 13.12.2012 a fost respinsă de administratorul judiciar, pentru aceste creanțe, precum și pentru cele scadente în cursul procedurii până la închiderea acesteia prin hotărârea din 06.09.2013 a Tribunalului Budapesta, publicată în data de 07.09.2013 (cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fi fost solicitate în cadrul procedurii) creditoarea – pârâtă AJFP M. a pierdut dreptul de a le mai valorifica ulterior, după ce hotărârea de închidere a procedurii și-a produs efectele.
Având în vedere considerentele expuse, întrucât procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate a reclamantei este întemeiat inclusiv pe obligații fiscale cu privire la care pârâta a pierdut dreptul de a le valorifica pe teritoriul României, fiind, astfel, nelegal, în temeiul art.218 C.proc.fiscală și art.18 din Legea 554/2004, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va anula Decizia nr.1/12.08.2013 emisă de AJFP M. și procesul verbal nr._/112/31.05.2013 emis de AFP Tîrgu M.. Întrucât obiectul acțiunii în contencios administrativ nu poate fi constatarea unor anumite împrejurări, iar prin procesul verbal contestat nu s-a dispus angajarea răspunderii solidare la plată cu debitoarea a numiților Dacz G. și Magyari Z., ci doar s-a menționat că se va proceda în viitor la atragerea răspunderii solidare pentru suma de 2.035.727 lei, tribunalul va respinge celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E. E. Nyrt, cu sediul în Ungaria, Budapesta 1134, ., număr de înregistrare a companiei 01-10-_, cod fiscal_-2-43, cu sediul permanent în România, Tîrgu M., ., ca, 110, cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană A Finanțelor Publice M., cu sediul în Tîrgu M., ..1 – 3, jud. M..
Anulează Decizia nr.1/12.08.2013 emisă de AJFP M..
Anulează procesul verbal nr._/112/31.05.2013 emis de AFP Tîrgu M..
Respinge celelalte solicitări ale reclamantei.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 31.10.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. M. D. Ț.
Red./Tehnored.CM
10.12.2014
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3161/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 677/2014.... → |
|---|
