Anulare act administrativ. Sentința nr. 2176/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2176/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 4600/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2176/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. - M. S.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. TG.-M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08. 2013, sub nr._, reclamanta .. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. Tg-M. anularea deciziei de impunere pe anul 2013 – înștiințare de plată privind impozitele și taxele datorate bugetului local al municipiului Tg-M. nr._/08.02.2013, în ceea ce privește pct. 3, poziția 7 din tabel (Taxa Aviz, cumulat), respectiv obligația fiscală restantă, 45.065 lei, majorările și penalitățile de întârziere – 30.333,59 lei, precum și totalul rămas de plată de 75.399 lei, ca fiind nelegale și netemeinice, precum și Dispoziția nr. 1267/24.02.2013 prin care s-a respins contestația pe cale administrativă de atac, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esență următoarele:
Nici unul dintre actele normative, O.G. nr. 99/2000, O.U.G. nr. 77/2009 și H.G. nr. 870/2009 nu acordă vreo competență de autorizare organelor administrației publice locale .
Jocurile de noroc se încadrează la codul C.A.E.N. 9200 și nu pot fi taxate cu sume mai mari de 69 lei
Singura bază legală ar putea fi alin. 1 al art. 268 din Codul fiscal dar și acesta este eliminat de prevederile legislației speciale iar dacă nu ar fi eliminat, taxarea poate merge numai până la cuantumul de 69 lei.
Taxarea jocurilor de noroc /mașinilor electronice cu câștiguri este atributul excusiv al Ministerului Finanțelor Publice iar Consiliul local municipal nu deține nici o competență legală în acest sens.
Taxarea trebuie aplicată titularului autorizației de alimentație publică, nu organizatorului de jocuri de noroc.
Nelegalitatea hotărârilor consiliului local Tg-M. referitoare la taxarea cu 3.000 lei (3150 lei din 2012) a avizării structurilor de vânzare în care se desfășoară exclusiv activitatea de jocuri de noroc se răsfrânge și asupra deciziei de impunere emisă în baza respectivei hotărâri.
Decizia de impunere prezintă vicii de nelegalitate sub aspectul prevederilor art. 43 și 45 din Codul de procedură fiscală: obiectul nelegal al impunerii ; neprecizarea perioadei de taxare pentru obligația fiscală restantă de 2.935 lei ; inexistența /necomunicarea unei decizii de impunere pentru respectiva obligație fiscală restantă ; necomunicarea niciunei decizii pentru majorările și penalitățile aferente obligației fiscale restante ; neprecizarea perioadei impozabile, a modului și bazei de calcul a majorărilor și penalităților aferente obligației fiscale restante.
Pârâtul M. Tg-M. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat în esență următoarele:
Actul normativ special O.U.G. nr. 77/2009 are ca obiect de reglementare organizarea și exploatarea jocurilor de noroc și dispune cu privire la eliberarea licenței în acest sens, care se face prin M.F.P. care este abilitat să acorde dreptul pentru organizarea și exploatarea acestei activități.
Ministerul acordă autorizație pentru a se desfășura acea activitate de jocuri de noroc iar autoritatea locală dă avizul pentru ca activitatea respectivă să se desfășoare într-un anumit spațiu de pe raza de competență a consiliului local.
Cele două taxe nu se suprapun fiind stabilite pentru domenii diferite și nu se poate reține dubla impozitare.
Suma de 3.150 lei, sumă care a fost modificată conform H.C.L.M. Tg-M. nr. 1/2013, nu s-a aplicat având în vedere . H.G. nr. 1039/2012.
Cu privire la inexistența unei decizii de impunere pentru obligația fiscală restantă este Înștiințarea de plată comunicată a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.
Din simplă lecturare a prevederilor actelor administrative în domeniu se poate reține că această taxă a fost stabilită pentru structurile de vânzare în care pentru activitatea de alimentație publică se organizează și se exploatează mașini electronice/mecanice cu câștiguri, fiindu-le incidente, astfel prevederile art. 286 alin. 5 din Codul fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere pe anul 2013 nr._/08.02.2013 emisă de M. Tg-M. la pct. 3, poziția 7 au fost stabilite obligații fiscale pe anul 2013 în sarcina reclamantei .. în cuantum de 65 lei, reprezentând „Taxă Aviz”.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal în ceea ce privește obligația de plată în cuantum de 3.000 lei, reprezentând Taxă AVIZ pe anul 2013 respectiv obligația fiscală restantă, 45.065 lei, majorările și penalitățile de întârziere – 30.333,59 lei, precum și totalul rămas de plată de 75.399 lei .
Prin Dispoziția nr. 1267/24.02.2013, M. Tg-M. a respins contestația formulată de reclamantă și s-a reținut în esență că obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatorului cu titlu de taxă alimentație publică și taxă de aviz joc noroc proprietar au fost stabilite corect și legal.
Instanța reține că obiectul prezentei cauze îl constituie verificarea legalității Dispoziției nr. 1267/24.02.2013 în raport cu obligațiile fiscale stabilite cu titlu de „Taxă AVIZ” pentru anul 2013 în cuantum de 65 lei prin Decizia de impunere nr._/08.02.2013 emisă de M. Tg-M..
Instanța constată că stabilirea obligațiilor fiscale pentru anii precedenți nu s-a făcut prin actul administrativ fiscal mai sus-menționat, motiv pentru care criticile formulate de reclamantă cu privire la aceste obligații fiscale nu vor fi primite deoarece sunt formulate tardiv .
Totodată, instanța mai reține că reclamanta avea posibilitatea contestării actului administrativ fiscal prin care s-au stabilit obligațiile fiscale aferente anilor 2010 - 2012 respectiv în ipoteza neemiterii unui asemenea act, acest aspect putea fi suspus analizei instanței de executare pe calea contestației la executare potrivit Deciziei nr. XIV/05.02.2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție..
Așadar, prin Decizia de impunere nr._/08.02.2013 emisă de M. Tg-M. s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale pe anul 2013 cu titlu de „Taxă AVIZ” în cuantum de 65 lei pentru Avizul de funcționare nr. 8500/18.10.2011 având adresa de lucru .. 150, exercițiu comercial „Pariuri sportive”..
Temeiul legal al stabilirii acestei obligații fiscale îl constituie pct. 1 din Anexa nr. 1 al H.C.L. M. Tg-M. nr. 139/20.12.2012 astfel cum a fost modificată prin H.C.L.M. Tg-M. nr. 1/ 04.01.2013, Legea nr.571/2003, HG nr.44/2004 și art.36 alin.2, art.45, art.115 alin.1 lit.b din Legea nr.215/2001.
Instanța constată că actul normativ special, OUG nr. 77/2009 invocat de reclamantă, are ca obiect de reglementare organizarea și exploatarea jocurilor de noroc și dispune cu privire la eliberarea licenței în acest sens, care se face la nivel național prin Ministerul Finanțelor Publice, care este abilitat să acorde dreptul pentru organizarea și exploatarea acestei activități. Ministerul menționat monitorizează aceste activități și pentru licențiere este instituită și o comisie la nivelul ministerului.
Deci, ca și activitate de jocuri de noroc este evident și precis stabilit prin lege că monopolul statului în materie se exercită așa cum s-a reținut anterior, iar prin art. 12 și 13 din OUG nr. 77/2009 se prevede și că acordarea licenței și a autorizației de exploatare se fac contracost.
Prin HCLM. Tg-M. nr. 139/20.12.2012 astfel cum a fost modificată prin H.C.L.M. Tg-M. nr. 1/ 04.01.2013, Consiliul Local Tg.M. nu taxează autorizarea, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, ci hotărăște privitor la eliberarea avizelor de funcționare pentru structuri de vânzare în care se desfășoară și activitate de jocuri de noroc.
Astfel, la mai multe puncte din anexa 1 din hotărâre se actualizează taxe la nivelul anului 2013, pentru eliberarea avizelor de funcționare pentru desfășurarea unor activități economice și a autorizațiilor de funcționare pentru unități de alimentație publică pentru anul 2013.
Reiese distincția dintre cele două situații, mai precis că ministerul acordă autorizație pentru a se desfășura acea activitate de jocuri de noroc, iar autoritatea locală dă avizul pentru ca activitatea respectivă să se desfășoare într-un anumit spațiu de pe raza de competență a consiliului local.
În consecință instanța apreciază că cele două taxe nu se suprapun, fiind stabilite pentru domenii diferite.
Potrivit art.268 din Legea nr.571/2003, comercianții a căror activitate se desfășoară potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante și 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei.
Autorizația privind desfășurarea activității de alimentație publică, în cazul în care comerciantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
Deci, ceea ce se taxează de autoritatea locală este eliberarea /vizarea anuală a autorizațiilor de funcționare, în mod distinct așa cum îi permite și Codul fiscal, pentru unități de alimentație publică.
Instanța reține faptul că pct. 1 din HCLM. Tg-M. nr. 139/20.12.2012 astfel cum a fost modificat prin H.C.L.M. Tg-M. nr. 1/ 04.01.2013 nu a fost anulat iar cuantumul „Taxei Aviz” pe anul 2013 a fost stabilită în baza acestuia
De asemenea, faptul că prin sentința nr. 151/20.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. ar fi anulat pct. 2 din anexa nr.1 a H.C.L.M. nr. 139/2012 nu are relevanță în această cauză întrucât obligația de plată a „Taxei AVIZ” pe anul 2013 nu a avut ca temei legal acest punct din hotărâre.
Potrivit pricipiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, actele administrative trebuie să fie în concordanță cu actele normative cu forță juridică superioară.
În lumina celor menționate mai sus, instanța apreciază că prin Decizia de impunere nr._/08.02.2013, M. Tg-M. în mod legal a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 65 de lei, cu titlu de „Taxă AVIZ” pe anul 2013.
Potrivit art. 46 din O.G. nr. 92/2003 lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia
Analizând actul administrativ fiscal contestat, instanța apreciază că acesta cuprinde toate elementele prevăzute la art. 46 din O.G. nr. 92/2003 sub sancțiunea nulității .
Față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea formulată de reclamanta .., ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta .. (cu sediu în Tg.-M., ., nr. 63, județul M.) în contradictoriu cu pârâtul M. Tg - M. (cu sediu în Tg.-M., Piața Victoriei, nr. 3, județul M.), ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
Președinte, R. - M. S. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-Sz. R. M.
Tehnored.-S.E.I. 24 octombrie 2014/4 exemplare
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3256/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 3161/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
