Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 2163/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 281/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier J. H.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul TINTOSAN C. A., domiciliat în Reghin, ./8, jud.M. împotriva sentinței civile nr.141/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de data de 04 iulie 2014, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 141 din 20 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul Țintoșan C. A. în contradictoriu cu intimatul I. M. și a menținut procesul-verbal . nr._ din 11.06.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat faptul că procesul verbal acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Instanța a apreciat că în prezenta cauză petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale proceduraleși a constatat că petentul nu a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute in cuprinsul procesului-verbal atacat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul Țintoșan C. A., solicitând casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, a considerat că instanța de fond a apreciat greșit efectele legislației CEDO în materie contravențională respectiv că în domeniul contravențional sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale și se impune a exista un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În acest sens, a solicitat audierea martorului atestat în cadrul procesului-verbal de contravenție, însă această solicitare a fost respinsă de către instanța de fond, fără a fi motivată.
A mai arătat că instanța de fond a apreciat greșit și aspectele legate de forma, conținutul și legalitatea procesului-verbal încheiat, în acest sens arătând că a fost sancționat pe baza unui articol ale cărui prevederi nu se regăsesc în situația de fapt reținută, nici acest aspect nefiind motivat în cadrul hotărârii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 468-470 Cod procedură civilă.
În apel nu s-a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ din 11.06.2013 cu amenda contravențională în cuantum total de 600 lei, reținându-se că a condus un autovehicul pe drumurile publice fără a purta centură de siguranță și fără a avea asupra sa permisul de conducere, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare, deci pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fapte sancționate conform art. 99 alin. 2 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.
Petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal prin prisma încadrării juridice a faptelor, arătând că a fost sancționat în baza unui text care nu se aplică situației de fapt reținute. Aceste apărări sunt neîntemeiate, textele art. 36 alin. 1 și respectiv 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice stabilind obligațiile reținute a fi fost încălcate de către petent, iar art. 99 alin. 2 (care trimite la art. 108 alin. 1) și respectiv art. 101 alin. 1 din același act normativ sancționează drept contravenție încălcarea acestor obligații.
Este neîntemeiată și critica referitoare la respingerea cererii în probațiune formulate, din dosarul de fond rezultând că prima instanță a ascultat martorul C. E., indicat ca martor asistent în procesul-verbal.
De asemenea, tribunalul reține că deși a solicitat anularea procesului-verbal, petentul nu a contestat în concret faptele reținute în sarcina sa.
Cu privire la forța probantă a procesului-verbal, tribunalul are în vedere că chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut (Hotărârea din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku împotriva Franței, reiterată în cauzele I. P. împotriva României și N. G. împotriva României) că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept și că acestea sunt în principiu compatibile cu Convenția, cu condiția să nu depășească anumite limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare. Aceste limite au fost respectate în cauză, acceptarea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului-verbal fiind justificată prin necesitatea de a nu lăsa nesancționate anumite încălcări ale dispozițiilor legale constatate personal de agentul constatator, iar prezumția are un caracter relativ, petentul având posibilitatea de a răsturna această prezumție prin prezentarea dovezii contrare.
Petentul nu a făcut această dovadă contrară, prin plângere nesolicitând alte probe decât ascultarea martorului asistent, probă administrată de prima instanță. Ca atare, prima instanță a reținut corect că s-a făcut dovada existenței faptelor reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție, întocmit în baza constatării personale a agentului constatator.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petentul Țintoșan C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de Tintoșan C. A., domiciliat în Reghin, ./8, jud.M., împotriva sentinței civile nr.141/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Definitivă
Pronunțată în ședința publică azi, 08 Iulie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, J. H. |
Red.A.M.A
Jud.fond L.GH
Listat H.J/4 ex./19.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 48/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 282/2014.... → |
|---|
