Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 615/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 894/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 615/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Judecător R. - M. S.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanții O. B. România SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1995 și CUI_ și C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.),cod fiscal_, cont RO94TREZ__ -C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR M. PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul ales în Tg. M., . jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1263 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 10.11.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25.11.2014, data de 02.12.2014, iar ulterior pentru data de astăzi 09.12.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
La data de 17.02.2014 s-a înregistrat la Judecătoria Reghin, apelul formulat de apelanta O.T.P. B. Romania S.A. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 1263/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în sensul respingerii sesizării formulate de intimatul C. constatării inexistenței clauzelor abuzive și în contractele de credit nr. C_ din 06.12.2007 încheiat între intimată și numita R. V.;Contract nr. C_ din 27.07.2007 încheiat între cu U. C.; Contract nr. C_ din 24.07.2007 încheiat cu D. Eisabeta ; Contract nr. C_ din 28.05.2008 încheiat cu B. I. și constatarea nelegalității și temeiniciei /anulării procesului verbal de contravenție ., nr._/13.02.2013, cu consecința scutirii de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei și a obligației de a modifica clauzele incriminate ca abuzive.
În motivarea scrisă a apelului, apelanta a arătat în esență următoarele:
Prima instanță a ignorat prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și ar fi trebuit să se constate că dobânda ce face obiectul litigiului „ca și componentă a prețului creditului care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului este exceptată în speță de la controlul caracterului abuziv întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le - a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar temenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.
Nefiind adus nici o probă, prima instanță ar fi trebuit să rețină caracterul nefondat al susținerii că consumatorii ar fi fost lipsiți cu desăvârșire de posibilitatea de a negocia.
La data de 06.03.2014 s-a înregistrat la Judecătoria Reghin, apelul formulat de apelantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1263/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în sensul admiterii apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în ce privește comisionul de acordare și recunoașterea dobânzii ca abuzivă și la numiții C. L., R. A., M. M. și M. L. C..
În motivare, s-au arătat în esență următoarele:
Faptul că s-a trimis acte adiționale la care clienții și-au manifestat refuzul de semnare nu înseamnă negociere.
Prima instanță nu a menținut ca fiind abuziv și comisionul de acordare de 2% plătibil la tragerea creditului cu toate că acesta nu a fost negociat și prin el însuși creează în detrimentul consumatorilor și contrar bunei credințe un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Odată stabilit caracterul de adeziune al contractului și inexistența unui consimțământ valabil, apar ca nerelevante și apărările băncii referitoare la noțiune de libertate contractuală. Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe, Tribunalul apreciază că apelurile formulate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente :
Prima instanță a fost sesizată cu aceleași tipuri de clauze, respectiv cele referitoare la reținerea în mod abuziv a comisionului de acordare a creditului de 2% precum și cele referitoare la majorarea de către bancă în mod unilateral a dobânzii.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut faptul că la semnarea contractelor de credit Contract nr. C_ din 06.12.2007 ; Contract nr. C_ din 27.07.2007; Contract nr. C_ din 24.07.2007;Contract nr. C_ din 19.12.2007; Contract nr. C_ din 28.08.2007 ; Contract nr. C_ din 28.05.2008 ; Contract nr. C2204A/3200/_ din 17.06.2008, Banca a impus cocontractanților un comision de acordare de 2% din valoarea creditelor, considerând că acest comision a fost reținut nejustificat, fiind impus; C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. a considerat astfel că au fost încălcate prevederile art. 4, alin. 1 din Legea nr. 193/2000, deoarece această clauză impusă prin ea însăși creează în detrimentul împrumutaților, contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. a mai reținut în cuprinsul procesului-verbal faptul că Banca a majorat unilateral dobânda, nejustificat, de la procentul inițial stabilit la data încheierii contractelor la un procent mai mare în condițiile în care indicele de referință LIBOR a scăzut vertiginos.
În ceea ce privește clauzele contractuale referitoare la dobânda prevăzute în Contractele nr. C_ din 06.12.2007, nr. C_ din 27.07.2007, nr. C_ din 24.07.2007, C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. a considerat că se încalcă prevederile art. 1, alin. 1 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind clară și precisă, pe înțelesul consumatorilor fără cunoștințe de specialitate.
Potrivit prevederilor contractuale la data încheierii contractului rata dobânzii curente era de 5,7 % pe an, fiind variabilă în conformitate cu politica Băncii. Potrivit contractului dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pentru fiecare valută, fără a exista consimțământul împrumutatului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, "se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii", "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților", iar potrivit dispozițiilor art.4 alin.2, "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".
O.T.P. B. Romania S.A. nu a circumstanțiat elementele care în situația modificării unilaterale a dobânzii curente contractuale dau posibilitatea consumatorilor de a cunoaște întinderea obligațiilor acestora, interesul economic al consumatorului fiind nesocotit prin acțiunea de adaptare a dobânzii în funcție de aprecierea exclusivă a intimatei, clauza având astfel un caracter abuziv.
De asemenea, clauzele respective nu îndeplinesc cerințele art. 3, lit. g din Directiva 2008/48/CE, deoarece cuantumul dobânzii nu este cunoscut în mod concret de către consumatori, dobânda putând fi și chiar fiind modificată în mod unilateral de către Bancă, fără a fi stabilit în mod concret anumite criterii în baza cărora să fie realizate aceste modificări ale cuantumului dobânzii solicitate a fi plătită de către consumatori.
Este întrunită și condiția creării unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților întrucât Banca poate modifica unilateral dobânda, în sensul majorării acesteia (ceea ce a și făcut), fără acordarea unei contraprestații împrumutaților.
În privința clauzei supuse analizei, modul evaziv în care s-a redactat de către pârâtă clauza privind modificarea dobânzii reprezintă un element suplimentar în aprecierea privind caracterul abuziv al acesteia și că s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei-credințe.
Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/200, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Motivul întemeiat prevăzut în contract este legat de „politica Băncii…în funcție de valoarea de referință pentru fiecare valută …”.
Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe de la început că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, respectiv motiv de mărire a structurii ratei dobânzii, chiar s-a produs.
Motivele invocate de bancă nu îndeplinesc această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă sunt întemeiate sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-au produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestor clauze și a aplicării lor.
Având în vedere cele ce preced, instanța reține că este abuzivă modificarea unilaterală de către Bancă a dobânzii în sensul majorării acesteia, Banca nefiind în măsură să ofere nici măcar un criteriu pentru a se verifica modul de calcul al noului procent al dobânzii solicitate a fi plătită de către consumatori.
Astfel modificarea unilaterala a dobânzii nu este permisa furnizorului de servicii financiare în orice situație, ci doar în prezența unei motivații întemeiate, care trebuie la rândul său să fie descrisă și explicitată pentru a înlătura orice posibilitate de interpretare arbitrară a acestei sintagme și de a crea un dezechilibru contractual, prejudicind consumatorul.
Invocarea și interpretarea subiectivă a prevederilor art. 4 alin 6 din Legea nr. 193/2000 nu este de natură a exclude de la controlul caracterului abuziv clauzele din speță.
Cu privire la contractele nr. C_ din 19.12.2007, C_ din 28.08.2007, nr. C2204A/3200/_ din 17.06.2008, Tribunalul împărtășește opinia primei instanțe potrivit căreia în aceste contracte dobânda a fost negociată cu clienții.
Negocierea rezultă din actele adiționale încheiate cu clienții iar prin semnarea actului în fapt au fost însușite toate clauzele cuprinse în acesta inclusiv procentul de 6,99% stabilit cu titlu de dobândă.
În ceea ce privește clauzele referitoare la comisionul de acordare, instanța apreciază că aceste prevederi contractuale nu constituie clauze abuzive, deoarece a fost stabilit între părți în cunoștință de cauză, la data încheierii contractelor, comisionul fiind plătit de către împrumutați la momentul acordării creditelor.
Trebuie totodată notat că este și de notorietate faptul că la acordarea oricărui credit de către orice bancă, se percepe un comision de acordare a creditului, cuantumul său diferind în funcție de instituția bancară care acordă creditul.
Mai mult decât atât, conform art.3, lit. g din Directiva 2008/48/CE, „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor”. Or, în cazul comisionului de acordare, instanța reține că acesta respectă și prevederile anterior menționate din Directiva 2008/48/CE, comisionul de acordare făcând parte costul total al creditului și îndeplinind și condiția de a fi cunoscut încă de la data semnării contractului, cuantumul său de 2% din valoarea creditului acordat fiind cunoscut de consumator încă de la această dată.
În consecință, instanța urmează să constate că prevederile din contractele de credit analizate, referitoare la comisionul de acordare a creditelor de 2% nu constituie clauze abuzive.
Față de cele menționate mai sus, instanța va respinge apelurile formulate ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.),cod fiscal_, cont RO94TREZ__ -C. JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR M. PRIN REPREZENTANT LEGAL, cu sediul ales în Tg. M., . jud. M. și O. B. România SA, cu sediul în București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1995 și CUI_, M. împotriva sentinței civile nr. 1263 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, R. - M. S. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: S.R.M
Thred: 08.05.2015/H.L
5 ex. jud. fond: L. G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2871/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 616/2014.... → |
|---|
