Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 39/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 966/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 39/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Judecător I. O.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta S.C. Micușan C. SRL, cu sediul cu sediul în Sighișoara, ., jud. M., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI RO2529025, împotriva sentinței civile nr. 1191 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10 martie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Împotriva sentinței civile nr.1191 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, prin care s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., petenta a declarat în termen legal apel.
Apelanta petentă solicită în principal anularea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat de Poliția Locală Sighișoara la data de 22.03.2013, ca netemeinic și nelegal. În subsidiar se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta petentă susține că sentința atacată este nelegală. Se susține că instanța de fond nu a adus în discuția contradictorie de părților excepția de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție invocată prin plângerea contravențională și nici nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. Se invocă încălcarea prevederilor art. 224 și art.248 alin.1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Se arată că instanța de fond nici nu a unit cu fondul această excepție încălcând prevederile art.425 Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Se solicită analiza criticilor de nulitate a procesului-verbal de contravenție pentru lipsa elementelor de descriere a faptei, prin raportare la art.16 și art.17 din OG 2/2001.
Apelanta petentă invocă apoi încălcarea de către instanța de fond a dreptului său la apărare și se arată că la primul și singurul termen de judecată a fost respinsă proba testimonială propusă de petentă pe motiv că martora este fiica administratorului societății. Se susține că instanța de fond a încălcat prevederile art.47 din OG 2/2001 coroborat cu art.309 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Apelanta invocă încălcarea prezumției de nevinovăție și se susține că în considerentele hotărârii atacate sunt redate suficiente indicii care să pună sub semnul întrebării realitatea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, iar obiecțiunile petentei combat starea de fapt și temeiul în drept reținute.
Apelanta susține că hotărârea pronunțată nu se întemeiază pe probe din care să reiasă în afară de orice îndoială vinovăția petentei sau gravitatea faptei și se invocă jurisprudența CEDO cu privire la sfera penală a faptelor contravenționale. Apelanta arată că a contestat realitatea procesului-verbal de contravenție, act ce nu este semnat de niciun martor asistent, iar intimata nu a adus nicio probă în susținerea actului sancționator. Apelanta arată că a dovedit în primă instanță că deține în mod legal un spațiu situat în mun.Sighișoara, ., în care desfășoară activitate de comerț autorizată, fapt pentru care a atașat certificatul de înregistrare al societății și autorizația de funcționare. Chiar intimatul admite că petenta apelantă deține legal un spațiu fix și desfășoară activitate autorizată, prin urmare nu în mod ambulant și nu la tarabă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. La data de 18 februarie 2014 intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel și la efectul devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat în cauză este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat printr-un considerent comun, toate aspectele de legalitate ale procesului-verbal de contravenție prin raportare la art.17 din OG 2/2001, reținând că cerințele acestui text legal au fost respectate.
În completarea considerentelor raportat la criticile de nelegalitate invocate de petenta apelantă, tribunalul reține următoarele:
În cuprinsul actului sancționator ( existent la fila 2 dosar fond), fapta contravențională reținută în sarcina petentei apelante este descrisă astfel: „În ziua de 22 martie 2013 ora 12,20, (petenta) a amplasat o tarabă în fața spațiului comercial din incinta pieței agroalimentare”. S-a aplicat amenda în cuantum de 1000 lei și s-au reținut în drept art.35 lit.s și art.37 lit.b din anexa 1 la HCL 19/2012 ( existentă la filele 21-32 dosar fond).
Contravenția reținută în sarcina petentei apelantă este prevăzută la art.35 lit.s din HCL 19/2012 și constă în obligația utilizatorilor pieței „de a nu amplasa mese pliante, stative, tarabe, etc. în fața spațiilor comerciale din incinta Pieței Agroalimentare”.
În actul sancționator atacat sunt redate atât data, cât și locului săvârșirii faptei – 22 martie 2013, ora 12,20 în fața spațiului comercial deținut de petentă în incinta pieței agroalimentare. Iar raportat la latura obiectivă a contravenției, tribunalul apreciază că în actul sancționator sunt redate suficiente elemente pentru verificarea aspectelor de temeinicie ale procesului-verbal de contravenție.
Procesul-verbal atacat cuprinde și celelalte elemente prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității.
Cu privire la cerința semnării acestui act, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este redat motivul pentru care reprezentanta petentei a refuzat să semneze procesul-verbal.
Chiar dacă actul nu a fost întocmit în prezența unui martor asistent și nu s-a indicat nici motivul care a condus la întocmirea actului sancționator în această modalitate conform art.19 alin.3 din OG 2/2001, aceste împrejurări nu sunt de natură să atragă în cauză anularea actului.
Tribunalul are în vedere că potrivit art.19 alin.1 din OG 2/2001 „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”.
Prin urmare martorul asistent are rolul de a confirma împrejurările pentru care actul sancționator nu cuprinde semnătura contravenientului (nu este de față, refuză sau nu poate să semneze).
Împrejurările redate la finele procesului-verbal de contravenție – „refuz să semnez, este un abuz din partea poliției locale și în special a domnului director” sunt amintite apoi în cuprinsul plângerii și în dezvoltarea motivelor de apel. Nu este vorba în cauză de o prezentare eronată în actul sancționator, a motivului refuzului petentei apelante de a semna.
Nu s-a invocat și nu reiese vreo vătămăre procesuală adusă contravenientei prin întocmirea procesului-verbal în lipsa unui martor asistent, motiv pentru care nerespectarea art.19 alin.3 din OG 2/2001 nu atrage anularea actului sancționator.
Cu privire la criticile aduse sentinței atacate sub aspectul temeiniciei actului sancționator, instanța are în vedere că din întregul conținut al cererii de apel se desprinde concluzia că petenta apelantă se bazează pe prezumția de nevinovăție și pe principiul potrivit căruia orice îndoială profită contravenientului.
Din analiza hotărârii pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, se desprinde concluzia că în materie contravențională trebuie respectate garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO referitoare la prezumția de nevinovăție și la principiul in dubio pro reo.
În aceeași măsură trebuie avută în vedere și existența unei prezumții relative de adevăr, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
În consecință, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind intimatului.
Sub aspectul probelor, tribunalul are în vedere că în conformitate cu dreptul intern, procesul-verbal de contravenție este un act de autoritate care se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate.
Mai mult, în cazul contravenției de tipul celei pentru care petenta a fost sancționată, prezența agentului constatator la locul săvârșirii faptei și constatările personale ale acestuia cu privire la starea de fapt sunt suficiente pentru a fundamenta aplicarea unei sancțiuni contravenționale, nefiind necesară confirmarea prin prezența unui martor.
Pentru aceste motive, în ce privește proba testimonială solicitată de petentă, tribunalul apreciază că motivele reținute de prima instanță justifică respingerea martorului propus. Nu este vorba de nerespectarea prevederilor procedurale legate de admisibilitatea probei, ci de utilitatea și concludența ei raportat la subiectivitatea unui asemenea martor izvorâtă din raporturile de familie (martora fiind fiica administratoarei petentei).
Petenta apelantă a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil și nu a propus alte probe din care să reiasă o altă stare de fapt decât cea constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, motiv pentru care criticile referitoare la netemeinicia procesului-verbal de contravenție sunt neîntemeiate.
Împrejurările invocate în apel - deținerea în mod legal de către petenta apelantă a unui spațiu comercial în incinta pieței agroalimentare și derularea unei activități comerciale legale, nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională (atrasă din nerespectarea obligației de a nu amplasa o tarabă în fața spațiului comercial deținut legal de petentă).
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii, tribunalul apreciază că este respectat principiul proporționalității. Sancțiunea aplicată respectă limitele speciale legale. Pe de altă parte, acest tip de contravenție se adresează unui anumit segment de persoane – respectiv utilizatorilor pieței agroalimentare din municipiul Sighișoara – încălcarea obligațiilor de genul celei în discuție aduc atingere concurenței loiale între utilizatorii pieței și afectează activitatea de administrare a spațiilor din piața agroalimentară.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.480 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta petentă S.C. Micușan C. SRL, cu sediul cu sediul în Sighișoara, ., jud. M., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI RO2529025, împotriva sentinței civile nr. 1191 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2014
Președinte, M. R. | Judecător, I. O. | |
Grefier, L. H. |
L.H. 11 Martie 2014/ red. I.O. 4 ex./ 16.04.2014
jud. fond G. B.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 510/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1608/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
