Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 13803/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.150
Ședința publică din 11 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul C. G., împotriva sentinței civile nr.3271 din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 04 martie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 3271/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ /2012 a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C. G. împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/3.10.2011 încheiat de G. F. – secțiaMureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută și relativă, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. în ce privește critica referitoare la data procesului-verbal, instanța a reținut că, ținând seama de caracterul continuat al contravenției, este firesc să nu existe identitate între data săvârșirii faptei și data întocmirii procesului-verbal, așa încât ele sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat în contextul reglementărilor arătate, fapta petentului de a comercializa autoturisme fără a avea acte de proveniență, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 lit. c) din Legea 12/1990, republicată, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Instanța a reținut că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde adevărului, datele și aspectele consemnate în procesul-verbal coroborându-se cu documentația depusă la dosarul cauzei de către intimată și cu declarațiile martorilor Sideriaș M. (f. 37) și P. A. (f. 41 ).
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În concret, instanța a constatat că, sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 lei aplicată de agentul constatator reprezintă minimul amenzii prevăzută de lege pentru săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului și că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, care este unul ridicat deoarece petentul a desfășurat o activitate lucrativă ilicită, pe o durată extinsă de timp, într-un cadru tehnic neomologat, fără ca să poată fi verificată calitatea reparațiilor, cu consecința periclitării conducătorilor auto care au cumpărat de la petent vehiculele.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul, care a solicitat admiterea recursului; modificarea integrală a sentinței atacate, în consecință admiterea acțiunii principale de anulare a procesului verbal de contravenție . nr._ din 03.10.2011, încheiat de către Comisarii Gărzii Financiare M. cât și exonerarea recurentului de confiscarea sumei de 23.925 lei.
În motivare, acesta arată că prima instanță a reținut greșit situația de fapt petrecută cu ocazia controlului efectuat la data de 14.07.2011, apreciind că măsurile dispuse prin procesul verbal sunt legale și că a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Afirmă că din probele administrate în prezenta cauză, se poate foarte ușor observa faptul că au fost prezentate documentele de proveniență ale autoturismelor, mai mult decât atât seriile cărților de identitate cât și prețurile de achiziție au fost înscrise în cuprinsul notei de constatare.
De asemenea, din cuprinsul scrisorii de transport internațional CMR reiese faptul că autoturismele au fost achiziționate de la un parc auto respectiv Autohandel Ernst, din localitatea Halle.
Consideră că aceste autoturisme au fost însoțite de acte de proveniență, societatea transportatoare acestor autoturisme la rândul său a avut pe tot parcursul transportului înscrisurile doveditoare de achiziție cât și proveniența acestora.
Din documentul depus de către intimată, respectiv foaia CMR, rezultă că societatea transportatoare a acestor autoturisme este ., cu sediul în Cluj-N., ., ., iar autospeciala de transport autoturisme avea nr. de înmatriculare CJ-_.
De asemenea, se afirmă că la control s-a constatat că cele 7 autoturisme nu erau în stare de funcționare, având diferite defecțiuni, iar în vederea comercializării acestora se impunea o investiție pentru a fi reparate. Astfel, la dosarul cauzei a depus o listă cu piesele pe care le-a achiziționat din dezmembrări pe care le-a înlocuit în regie proprie. Nici acest înscris nu a fost luat în considerare de către instanța de fond, arătându-se în cuprinsul motivării că ar fi efectuat reparații într-un cadru tehnic neomologat cu consecința periclitării conducătorilor auto care au cumpărat vehiculele.
În consecință, prin înlocuirea unor componente cum ar fi: aripă, ușă, bară, faruri, capotă, haion spate, radiator, roți, stopuri spate, cutia de viteză, bară spate, parbriz, electromotor, nu s-a adus atingere unor componente de direcție sau frânare care ar pune în pericol siguranța conducătorilor auto.
Arată faptul că înainte de a cumpăra aceste 7 autoturisme nu s-a mai ocupat de această activitate, a fost prima și ultima oară când a încercat să cumpere autoturisme în vederea comercializării, a depus eforturi substanțiale în vederea reparării acestor autoturisme, singur cât și ajutat de prieteni, muncind zi de zi pentru a le repara din piese obținute din dezmembrări pentru ca investiția în acestea să fie cât mai mică.
În drept se invocă arț. 304 pct 9, art 304 ind.l, art 312 Cod procedură civilă, OG 2/2001.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 3.10.2011, G. F. – secția M. a sancționat petentul cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 2 lit. c din Legea nr. 12/1990 republicată. S-a reținut în sarcina sa că a efectuat în perioada 11.07._11 activități comerciale ilicite contrar prevederilor legale.
Observând criticile din recursul formulat, se constată că vizează situația de fapt și se încearcă acreditarea că nu a fost comisă contravenția, dar prin plângerea formulată personal de către petent, acesta a recunoscut săvârșirea contravenției, solicitând doar aplicarea unei sancțiuni mai blânde, a avertismentului.
Văzând apoi, probele administrate, se constată că înscrisul de care se prevalează ca document de achiziție – foaia CMR nu are această valoare, iar în lipsa unei facturi fiscale, aviz de însoțire a mărfii, document vamal sau altele stabilite de lege, nu se poate susține că s-a probat achiziția celor 7 autoturisme. Foaia CMR are funcția de a dovedi transportul mărfii, a bunurilor respective, de la o persoană la alta, dar suplimentar este necesar un alt act, dintre cele anterior enumerate, pentru a proba achiziția, cumpărarea autovehiculelor. Transportul este o operațiune distinctă față de transmiterea dreptului de proprietate, astfel că susținerile din recurs referitoare la acest aspect sunt nefondate.
Deasemenea, fapta a fost comisă și prin operațiunile realizate la aceste autoturisme și este de neprimit afirmația că înlocuirile de piese nu afectează funcționarea acestora, cât timp s-a realizat în cadru tehnic neomologat.
Tribunalul observă că recurentul prin motivele de recurs explică activitatea desfășurată, încercând să-i confere legalitate sau un pericol social redus, însă din probele administrate rezultă comiterea faptei și că nu există motive pentru modificarea sentinței civile nr. 3271/10.04.2013 și anularea procesului verbal obiect al litigiului.
Pentru considerentele expuse, pentru că nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul C. G. (cu domiciliul procesual ales în Tg M., ., .), împotriva sentinței civile nr.3271 din data de 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. I. O. A.-M. A.
fiind în concediu, semnează fiind în concediu, semnează
vicepreședintele Tribunalului M., vicepreședintele Tribunalului M.,
Judecător, Judecător,
A. B. A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
3 exemplare/20.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 337/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 600/2014.... → |
|---|
