Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 472/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2/308/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 472/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol se află judecarea formulat de apelanta P. S. C., având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 486 din 26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată depusă prin Serviciul Registratură al instanței la data de 21.10.2014 din partea apelantei o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
În baza art. 482 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
De asemenea, instanța constată că apelul formulat în cauză este legal timbrat conform chitanței de la fila 4 dosar.
Instanța constată că în probațiune prin cererea de apel nu s-au formulat cereri noi.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.486 din 26 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Sighisoara în dosar nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta P. S. C. în contradictoriu cu intimata C., impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 02.12.2013.
Instanța de fond a reținut că în esență procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor imperative ale art.17 din OG 2/2001. Sub aspectul temeiniciei actului sancționator atacat, instanța de fond a reținut în esență că raportat la art.7 din OG 15/2002 obligatia de plata a rovinetei revine utilizatorilor care sunt persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare auto. Desi petenta a invocat faptul ca la data de 6 aprilie 2009 a vandut autoturismul numitului V. Hary M., prima instanta a retinut existenta contraventiei intrucat petenta este inscrisa in certificatul de inmatriculare al acestui autoturism.
Împotriva acestei hotărâri petenta P. S. C. a declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularii procesului-verbal de contravenție atacat.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta petentă susține că sentința atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Arata ca la data de 6 aprilie 2009 a vandut autoturismul numitului V. Hary M., care insa nu si-a indeplinit obligatia de radiere a autoturismului de pe numele apelantei si inmatricularea pe numele sau. Sustine pentru aceste motive ca procesul-verbal de contraventie este anulabil intrucat apelanta nu a savarsit fapta retinuta in sarcina sa. Se invoca prevederile art. 11 alin.4 din OUG 195/2002 potrivit carora in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, noul proprietar este obligat sa solicite auatoritatii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobandirii acestuia.
Intimata C. - C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de petenta întrucât obligatia de plata a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este mentionat in certificatul de inmatriculare. Se mai arata ca apelanta, dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar – Directia Permise si Inmatriculari Auto, asa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006. Cu privire la procedura de radiere auto si inmatriculare pe numele cumparatorului, intimatul arata ca atat cumparatorul cat si vanzatorul trebuie sa se prezinte la serviciul circulatie unde este inmatriculat autovehiculul cu o . acte. Vanzatorul primeste exemplarul 3 al contractului de vanzare cumparare si certificatul de radiere, iar cumparatorul primeste celelalte doua exemplare ale contractului, cartea de identitate avand mentionata radierea din circulatie, precum si fisa de inmatriculare pe care a prezentat-o, sustinand ca obligatia de a solicita radierea auto din circulatie revine vanzatorului, in speta apelantei petente.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin raportare la motivele de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
În coroborare cu art.6 din OG 15/2002, prevederile art.7 stabilesc expres persoana căreia îi revine obligația de plată a rovinietei – „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români …”.
Iar noțiunea de „utilizator” este explicată de legiuitor în cuprinsul art.1 alin.1 lit.b din actul normativ amintit – „(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:… b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Din întregul conținut al art.8 din OG 15/2002 reiese că subiectul faptei contravenționale reținută în procesul-verbal atacat este „utilizatorul”– prin urmare petenta apelanta.
Împrejurările legate de faptul că a intervenit înstrăinarea auto și de persoana căreia îi revine obligația transcrierii la autoritățile competente a operațiunii de transmitere a dreptului de proprietate al auto în raport de prevederile OUG 195/2002, nu sunt relevante sub aspectul faptei contravenționale în discuție.
Pentru stabilirea calității de subiectul activ al contravenției prevăzută de art.8 din OG 15/2002, relevantă este strict calitatea de „utilizator” în înțelesul prevederilor legale redate mai sus, calitate ce îi aparține petentei apelante, întrucât este înscrisă în cartea de identitate a autoturismului și nu a făcut dovada înregistrării actului juridic de înstrăinare în evidențele oficiale.
Se invocă faptul că acea obligație de transcriere auto revine conform OUG 195/2002 cumpărătorului, însă eventualele raporturi dintre apelanta petentă și terțul cumpărător derivate din transmiterea dreptului de proprietate nu pot fi analizate în procedura plângerii contravenționale.
Astfel, în condițiile în care anterior surprinderii circulării auto fără rovinietă, a operat o transmitere a dreptului de proprietate al acestui bun către o terță persoană, petenta apelanta (înscrisă în certificatul de înmatriculare auto ca proprietar) avea obligația de a se interesa dacă noul cumpărător a efectuat demersurile pentru transcrierea auto pe numele său. În funcție de conduita terțului cumpărător, între acea persoană și petentă pot lua naștere raporturi procesuale de drept civil, care însă nu au efecte asupra inexistenței faptei contravenționale.
Sub aspect contravențional, tribunalul are în vedere obligația legală a utilizatorului de a achita rovinieta și, pe de altă parte, faptul că din prisma organului constatator, potrivit înscrierilor din evidențele oficiale (certificatul de înmatriculare al acelui autovehicul) petenta apelantă figurează ca proprietar / utilizator.
Pentru aceste considerente tribunalul reține că instanța de fond a apreciat corect asupra calității de subiect activ al contravenției în persoana petentei apelante.
De asemenea procesul-verbal de contraventie este temeinici, tribunalul avand în vedere prevederile art.6 și art.1 lit.b din OG 15/2002 potrivit cărora sarcina plății rovinietei revine utilizatorului, iar starea de fapt redată în actul sancționator este dovedită cu planșa foto existentă la fila 40 dosar fond.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii, tribunalul are în vedere că potrivit prevederilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Tribunalul are in vedere ca sanctiunea amenzii aplicata petentei in cuantum de 125 lei reprezinta minimul special al amenzii, fiind respectat criteriul de proportionalitate dintre fapta si gradul de pericol social.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta P. S. C., având CNP_, cu domiciliul în Sighișoara, .. 19, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 486 din 26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.11.2014.
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, H. L. |
Red. I.O./ 4 ex./ 22.12.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1886/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1246/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
