Anulare act administrativ. Sentința nr. 1904/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1904/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 10529/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 1904/2014
Ședința publică din data de: 12 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. C. C., în contradictoriu cu pârâții M. TG. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și M. A., având ca obiect anulare act administrativ - declinare.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 mai 2014, iar apoi pentru data de 12 mai 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M. la data de 28.09.2012, sub nr._, și declinată spre competentă soluționare acestei instanțe prin Sentința civilă nr. 444/22.01.2013, reclamantul P. C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. TG. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și M. A., anularea procesului-verbal . nr. 824, încheiat la data de
14.09.2012, ca netemeinic și nelegal, desființarea ( anularea ) facturii nr._/14.09.2012 și a chitanței nr._ prin care i s-a impus plata pentru ridicarea autovehiculului și o zi staționare la S.C. Salubriserv S.A., și restituirea sumei de 235,60 lei reprezentând contravaloarea sumei achitate pentru recuperarea autovehiculului, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, la data de
16.11.2012, sub nr._, același reclamant a solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți, ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună
desființarea actului administrativ prin care agentul de poliție M. A. a dispus ridicarea autoturismului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, de către reprezentanți ai S.C. Salubriserv S.A. și obligarea pârâtei Direcția Poliția Locală a Municipiului Tg. M. la plata cheltuielilor de 235,60 lei ocazionate de ridicarea și depozitarea autovehiculului, precum și la plata sumei de 4.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că la data de 14.09.2012 a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., pe partea stângă a drumului, în așa fel încât să nu incomodeze circulația sau accesul efectiv în curtea imobilelor din zonă, aceasta fiind o stradă cu sens unic de deplasare, prevăzută cu spații pentru parcare pe ambele părți, neexistând restricții referitoare la parcare.
In continuare, reclamantul a arătat că după îndelungi căutări, a aflat că autovehiculul i-a fost ridicat, găsindu-l la sediul S.C. Salubriserv S.A., unde i-a fost prezentat un proces verbal în trei exemplare, încheiat de pârâtul M. A., agent constatator în cadrul Poliției Locale Tg. M., de către șoferul autoutilitarei cu care a fost ridicat autoturismul, care a precizat că s-a deplasat la fața locului la solicitarea „d-lui agent M. A., care a venit la sesizarea d-lui P. G.”, acesta din urmă reclamând blocarea accesului în curte.
Se mai arată, în esență, că agentul constatator nu era prezent la momentul în care prestatorul i-a comunicat procesul verbal ce a fost încheiat în lipsa reclamantului, iar datele menționate în cuprinsul acestuia ori sunt eronate ( . loc de . ), ori nu există — nefiind menționat un număr al imobilului și totodată că, nu au fost consemnate obiecțiunile făcute și nici nu au existat martori asistenți.
Reclamantul mai arată că, apreciază că art. 64 din OUG nr. 195/2002 republicată, invocat în procesul verbal contestat, nu-și găsește aplicarea în speță, întrucât autovehiculul acestuia nu era parcat neregulamentar pe partea carosabilă și nu constituia obstacol pentru circulația publică, iar în ceea ce privește art. 7 litera h din Legea nr. 155/2010, nu are cunoștință despre constatarea vreunei contravenții de către poliția locală care să justifice luarea măsurii ridicării.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 64, art. 97 din OUG 195/2002 republicată, art. 7 litera h din Legea 155/2010, art. 180 din HG nr. 1391/2006, OG 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. Tg. M. — Direcția Poliția Locală, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal prin care s-a dispus ridicarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, ca fiind temeinic și legal.
În motivare, pârâtul a arătat că în data de 14.09.2012, reclamantul a parcat neregulamentar autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare anterior indicat, în dreptul accesului auto în curtea proprietate privată, încălcând prin aceasta prevederile imperative ale art. 143 alin. l litera a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 - republicată, privind circulația pe drumurile publice.
A mai arătat că procesul verbal atacat este temeinic și legal fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 7, litera h din Legea nr. 155/2010, coroborate cu prevederile art. 64 alin. l din OUG nr. 195/2002 - republicată, privind circulația pe drumurile publice, respectiv cu prevederile HCLM nr. 75/26.04.2012.
De asemenea a arătat că procesul verbal întocmit, este de dispunere a ridicării unui vehicul staționat neregulamentar și nu unul de constatare a unei contravenții, respectiv nu cuprinde sancțiuni pecuniare în acest sens.
In continuare, pârâtul a mai arătat că în raport cu motivele invocate de petent, acestea nu sunt de natură a atrage anularea procesului verbal, menționând că este de datoria tuturor locuitorilor municipiului să dea dovadă de spirit civic și cu o minimă diligență să evite încălcarea normelor legale.
În drept, pârâtul și-a întemeiat apărarea pe prevederile art. 115 Cod procedură civilă, OUG nr. 195/2002 republicată, Legea nr. 155/2010 și HCLM nr. 75/26.04.2012.
Pârâtul M. A., în întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată, arătând că nu a făcut decât să respecte atribuțiile date prin fișa postului, cu respectarea reglementărilor legale în materie și în baza unei sesizări prin dispeceratul integrat de urgență 112, făcută de către numitul P. G., cu referire la faptul că în zona .. 6, unde lucrează acesta, un autovehicul staționat, blochează calea de acces către și dinspre curtea imobilului cu acces auto din .. Acest pârât mai arată că, cu ocazia întocmirii procesului verbal atacat, au fost efectuate și fotografii ale autoturismului reclamantului, putându-se observa astfel că acesta, blochează parțial . imobilului din ., măsura dispusă fiind astfel legală și temeinică.
Pârâtul M. A. a invocat de asemenea și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor materiale și morale, arătând în motivarea acesteia că suma privind taxa de recuperare a autoturismului deținut de reclamant a fost achitată în contul S.C. Salubriserv S.A în baza facturii și a chitanței emise de către această societate, și nu pârâtului sau instituției din care acesta face parte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea din data de 24.09.2013 pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului M., a fost admisă excepția litispendenței între Dosarul nr._ și cel în care a fost pronunțată încheierea arătată, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea procesului verbal . nr.
824/14.09.2012 și obligarea pârâtei Direcția Poliția Locală a Municipiului Tg. M. la plata sumei de 235,60 lei, dispunându-se trimiterea dosarului la instanța mai întâi investită.
A
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A., instanța reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004: „(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă”.
În ceea ce privește fondul, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr. 824/14.09.2012, s-a dispus ridicarea autovehiculului reclamantului, marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, care la acea dată a fost găsit staționând neregulamentar, blocând accesul în imobil, pe .>
Raportat la natura juridică a actului atacat, instanța constată faptul că procesul verbal încheiat nu este un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat în temeiul dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin acest act nu se constată săvârșirea unei contravenții și nu se aplică o sancțiune contravențională, ci se dispune ridicarea unui autovehicul afirmativ staționat într-un loc interzis.
Instanța reține faptul că procesul verbal atacat este singurul act încheiat, nefiind încheiat concomitent vreun proces verbal de contravenție, aspect recunoscut de către petent, care aduce acest argument chiar în susținerea nelegalității actului atacat.
Ca urmare, actul atacat se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum acestea sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Mai mult decât atât, instanța reține că prin procesul verbal atacat se pune în aplicare o hotărâre a Consiliului Local Tg. M., respectiv HCL nr. 75/26.04.2012, prin care activitatea de ridicare a autoturismelor parcate ilegal a fost concesionată către S.C. Salubriserv S.A., urmărindu-se punerea în valoare a unui bun proprietate publică. Și sub acest aspect, actul atacat are caracter de act administrativ.
Astfel, prin această hotărâre a consiliului local a fost aprobat Regulamentul de exploatare în regim de autotaxare a parcărilor și zonele de staționare cu plată aflate pe domeniul public al municipiului Tg. M., care reglementează parcarea și staționarea autovehiculelor pe spații special amenajate și nu circulația pe drumurile publice, nefiind astfel încălcate prevederile Legii 49/2006 pentru aprobarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Dispozițiile art. 64 din OUG 195/2002 reglementează situația ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă spre deosebire de regulamentul aprobat prin hotărârea atacată, care se referă la ridicarea celor parcate și staționate pe spațiile special amenajate, ca sancțiune a atitudinii culpabile a conducătorului auto care nu a achitat taxa de parcare.
Art. 3 din acest regulament prevede că: „parcarea sau staționarea autovehiculelor în zona de aplicare a regulamentului, delimitată prin Anexa 1 ce face parte integrantă din prezentul regulament, se poate realiza doar pe sectoarele semnalizate prin marcaje rutiere și indicatoare „P cu plată” însoțite de adiționalul cu tarif orar, orarul de funcționare și modul de achitare a taxei”.
Dispozițiile art. 5 din același Regulament stipulează că: „ ocuparea temporară a domeniului public prin staționarea sau parcarea autovehiculelor în perimetrul de aplicare a Regulamentului presupune recunoașterea tacită a
conducătorului auto a dispoziției prezentului act. Conducătorul auto care nu înțelege să respecte dispozițiile prezentului Regulament are obligația de a nu staționa în perimetrul de aplicare a Regulamentului”.
De asemenea, art. 11 și 12 prevede că: „staționarea sau parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 4 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50-500 lei. Există posibilitatea de a imobiliza autovehiculul”, „ controlul și constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de imobilizare cad în sarcina persoanelor împuternicite în acest sens prin Dispoziția Primarului Municipiului Tg. M., denumiți în continuare agenți constatatori”.
În ceea ce privește procesul verbal atacat de reclamant, de dispunere a ridicării unui autovehicul staționat neregulamentar, instanța reține că prin acesta se pune în aplicare o hotărâre a Consiliului Local Tg. M..
Neîncheierea și a unui proces verbal de contravenție odată cu încheierea actului administrativ atacat, nu poate fi reținută de instanță, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 din Regulament, agenții constatatori vor întocmi note de constatare, care vor fi predate săptămânal Serviciului Administrației Domeniului Public, în baza cărora acest serviciu din cadrul primăriei va proceda la întocmirea proceselor verbale de contravenție în temeiul OG 2/2001 și sancționarea contravenției în condițiile legii.
Dată fiind calificarea dată procesului verbal atacat de reclamant, astfel cum rezultă din considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că sunt neîntemeiate toate motivele de nulitate invocate în susținerea prezentei cereri de chemare în judecată, întemeiate pe dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin materialul probatoriu administrat în cauză, reclamantul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrarii celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, motiv pentru care, instanța apreciază că înscrisurile depuse în probațiune de către pârâți sunt de natură a întări prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură actul administrativ contestat, care a fost întocmit cu respectarea întocmai a prevederilor legale incidente.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, apreciind neîntemeiată cererea reclamantului, urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. C. C., cu domiciliul în Livezeni, nr. 173C, jud. M., în contradictoriu cu pârâții M. TG. M. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Tg. M., .. 9, jud. M. și M. A., cu domiciliul în ., jud. M..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. C. R. L.
red. D.C.
thred. 5 ex./04.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 571/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
