Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 488/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1649/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 488/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1604/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 28.10.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1604 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ , instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta F. G. – prin reprezentant legal Koch Klaus Dieter, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România C. și, în consecință a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/11.06.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolute ce ar putea fi invocate din oficiu și că motivele de nelegalitate invocate de petentă cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator și neindicarea organului la care se depune plângerea, sunt neîntemeiate.
În ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut, față de dispozițiile art. 8 alin.1, art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, pentru a avea calitatea de utilizator și implicit obligația de a achita și deține rovinieta, persoana fizică sau juridică trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții și anume: 1) să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare, 2) să fie titularul unui drept de proprietate sau al unui alt drept legal de folosință a vehiculului.
În speță, instanța a reținut că petenta nu este proprietara autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ci l-a avut închiriat în baza unui contract de leasing operațional. La 04.02.2013 petenta a returnat autoturismul proprietarului Porsche Mobility, astfel că la data menționată în procesul verbal, 27.05.2013, nu mai avea calitatea de utilizator deci nu avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzută de art. 8 alin.1 din OG 15/2002.
Pe de altă parte, instanța a constatat că planșa fotografică depusă de intimată este neclară, nu se poate distinge autovehiculul, marca și numărul de înmatriculare al acestuia. P. urmare, intimata nu a făcut dovada celor reținute în cuprinsul procesului verbal atacat. Ori conform practicii CEDO în materie contravențională, răspunderea contravențională este asimilată răspunderii penale; sarcina probei revine organului din care face parte agentul constatator, contravenientul beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând anularea sentinței și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției, ca temeinic și legal.
În motivarea apelului a arătat că contractul de leasing încheiat între F. G. și cocontractant produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Acest act are valoarea unui act sub semnătură privată, iar data acestuia nu este opozabila terților. Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidentele serviciului public comunitar regim permise de conducere înmatriculare a vehiculelor competent.
Apelanta a invocat prevederile art. 15 alin. 1 ind. 1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora la cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat. A susținut că petenta nu a îndeplinit această obligație legală la momentul încheierii contractului de leasing și nici ulterior pe parcursul derulării acestuia.
A mai susținut că atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări, nici o altă persoană nefiind menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G. 15/2002 și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Petenta F. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând a invocat, cu privire la situația faptică, împrejurarea că proprietarul autovehiculului este ., de la care petenta a avut închiriat bunul în temeiul unui contract de leasing operațional nr._ din data de 27.01.2010. Bunul a fost predat către proprietar potrivit Procesului-verbal de returnare a autovehiculului, la 04.02.2013, astfel încât riscul, paza si obligațiile față de folosirea acestuia îi revin în totalitate de la data preluării. A susținut că cel în măsură să dispună asupra acestuia era proprietarul, doar acesta putea urma procedurile de radiere a petentei din talonul autovehiculului, ca urmare petenta nu se face vinovată de fapta reținută în procesul-verbal contestat, în acest sens invocând prevederile art.11 coroborate cu cele ale art. 1 din OG 2/2001.
A mai susținut că prezumția de autenticitate, veridicitate și temeinicie a procesului-verbal este relativă, deci nu are caracter absolut, deci procesul-verbal trebuie susținut și prin mijloace de probă. A invocat jurisprudența Curții de la Strasbourg, conform căreia beneficiază de prezumția de nevinovăție potrivit cu prevederile art. 6 din C.E.D.O. Petenta a arătat în acest sens că din planșele fotografice depuse în probațiune de către intimată nu se poate pune în vedere, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare, ceea ce are drept consecință neprobarea situației de fapt reținută prin actul sancționator, acest aspect profitându-i petentei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr._ din 11.06.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că în data de 27.05.2013, ora 7:43, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe Autostrada A1, în localitatea P., jud. Dâmbovița, fără a deține rovinieta valabilă, proba fiind făcută cu poza_ –_ –_.
În susținerea plângerii, petenta a invocat faptul că a fost utilizatorul vehiculului în temeiul unui contract de leasing și că, anterior datei indicate în procesul-verbal, l-a returnat proprietarului. Aceste argumente au fost avute în vedere de prima instanță la anularea procesului-verbal, aceasta reținând că petenta nu este titulara unui drept de proprietate sau a unui drept de folosință asupra vehiculului.
Tribunalul reține sub acest aspect că potrivit prevederilor art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar art. 1 alin. 1 definește utilizatorii ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
În sensul acestor dispoziții, petenta avea calitatea de deținător al vehiculului la data săvârșirii faptei sancționate, fiind înscris în certificatul de înmatriculare ca utilizator al acestuia. Ca urmare, îi revenea obligația de a se asigura că deține o rovinietă valabilă pentru acest autoturism, față de prevederile exprese ale art. 8 alin. 1 raportate la cele ale art. 7 și ale art. 1 alin. 1, menționate mai sus.
Sub aspectul probelor administrate, tribunalul reține de asemenea că prin fotografia depusă la dosar (f.18 dosar fond) intimatul a făcut dovada că autovehiculul indicat în procesul-verbal a fost surprins în trafic, iar lipsa rovinietei a fost stabilită în urma consultării bazei de date privind rovinietele valabile.
Ca urmare, soluția de anulare a procesului-verbal este netemeinică.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, ținând seama de cele expuse mai sus referitoare la forma sub care a fost reținută vinovăția petentei, tribunalul apreciază că gradul de pericol social al faptei este redus, iar scopul preventiv și educativ al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și, făcând aplicarea prevederilor art. 21 din OG nr. 2/2001, va schimba în parte hotărârea în sensul înlocuirii amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal atacat, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1604/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta F. G., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata C. SA C. și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ din 11.06.2013, cu avertismentul.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2014.
Președinte, I. O. Fiind plecată din instanță semnează Președintele instanței - doamna judecător I. L. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 19.05.2015/H.L
4 ex. jud. fond: D. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 882/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 715/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
