Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2954/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2954/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 2546/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2954/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. A. K., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. M. - SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect ordonanță președințială
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul S. A. K. asistat de d-na avocat R. M., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar cerere de înlocuire a martorilor, având în vedere faptul că martorii solicitați inițial nu se află în țară, motiv pentru care solicită a admite înlocuirea cu martorii S. A. și B. L., cu aceeași teză probatorie.
Cu privire la neprezentarea martorilor inițiali, reprezentanta reclamantului arată că nu are nici o dovada că aceștia nu se află în țară
Se constată că este primul termen de judecată în fața completului legal învestit în conformitate cu prevederile art. 96 indice 2 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Cu privire la competența instanței, reprezentanta reclamantului arată că nu are de invocat excepții, această instanță fiind competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri de ordonanță președințială.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri de ordonanță președințială față de dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă coroborat cu art. 10 din Legea 554/2004.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar cât și proba testimonială cu 2 martori.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului învederează faptul că teza probatorie pentru ambii martori este aceeași, respectiv necesitatea și oportunitatea de a beneficia de dreptul de a conduce pe drumurile publice, în caz contrar, această restricție supunând pe reclamant la costuri foarte mari, neproporționale cu nivelul veniturilor pe care le obține și care vor conduce inclusiv la imposibilitatea exercitării dreptului de muncă al acestuia. Dacă instanța consideră suficientă audierea unui singur martor, arată că l-ar menține pe numitul S. A., ambii martori fiind prezenți la acest termen.
În temeiul art. 311 Cod procedură civilă, ținând seama și de art. 204 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înlocuirea martorilor solicitați de reclamant prin cererea de chemare în judecată și consideră că este suficientă audierea unui singur martor, respectiv a numitului S. A..
În temeiul art. 318 Cod procedură civilă instanța procedează la identificarea martorului S. A. cu C.I. MS nr._, CNP_.
În temeiul art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului S. A. sub prestare de jurământ în temeiul art. 319 alin. 1 Cod procedură civilă, depoziția acestuia fiind consemnată într-un proces verbal separat și atașată la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză, sens în care depune la dosar originalul chitanței prin care face dovada achitării onorariului parțial.
În baza art. 244 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în baza art. 392 Codul procedură civilă acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului având cuvântul solicită admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale astfel cum a fost formulată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtului prin reprezentantul său să dispună eliberarea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere cu nr. B00259109H, cu drept de circulație pe drumurile publice ce acordă exercițiul dreptului de a conduce pe drumurile publice până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că dreptul de a conduce pe drumurile publice este un drept câștigat de reclamant în urma examenului pentru obținerea permisului de conducere. Acest drept i-a fost suspendat reclamantului începând cu data de 17.12.2013, iar permisul de conducere i-a fost reținut efectiv la data de 14.01.2014, punându-i-se în vedere aplicabilitatea efectelor dispozițiilor art. 96 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002, ce stipulează suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat, respectiv pe maxim 90 de zile. Până la acest moment, acest timp limitat a dobândit caracter permanent fără nici o explicație din partea pârâtului.
Urgența rezultă din condițiile pe care i le impune reclamantului locul de munca, una din condițiile angajării la . fiind tocmai deținerea permisului de conducere, deoarece fișa de post aferentă postului pe care îl ocupă îi atribuie în competență deplasarea și efectuarea de diverse reparații în telecomunicații pe raza județului M.. Reclamantul a fost angajat începând cu data de 22.01.2014, iar de atunci este nevoit să apeleze la prieteni si cunoștințe pentru a se deplasa în perimetrul teritorial stabilit de angajatorul său, iar pentru aceste servicii este obligat să suporte anumite costuri, tocmai pentru a nu-și pierde locul de munca. Invocă în acest sens și dreptul de a-și păstra locul de muncă, pentru care are nevoie de permisul de conducere.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iulie 2014 sub nr._ reclamantul S. A. K. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul I. M. - Serviciul Poliției Rutiere, obligarea șefului pârâtului la eliberarea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere cu nr. B00259109H, cu drept de circulație pe drumurile publice ce acorda exercițiul dreptului de a conduce pe drumurile publice până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalul M., secția de contencios administrativ și fiscal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 996 din codul de procedură civilă și a susținut că aparența de drept există în favoarea sa.
A arătat că dreptul de a conduce pe drumurile publice i-a fost suspendat începând cu data de 17.12.2013, iar permisul de conducere nr. B00259109H i s-a reținut efectiv la data de 14 ianuarie 2014, punându-i-se in vedere aplicabilitatea efectelor dispozițiilor art. 96 alin.2 lit. b din OUG nr. 195/2002, ce stipulează suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat. Până la momentul formulării prezentei cereri, acest timp limitat a dobândit caracter permanent fără nici o explicație din partea intimatei. Printr-un înscris denumit „invitație” emis la data de 13.01.2014 de Secția de politie rurală Gornești din cadrul I. M., i s-a adus la cunoștință faptul că ar avea calitatea de făptuitor . (calitate neprevăzută in prezenta legislație materială și procesuală penală). În ziua următoare, dând curs „invitației” agentului, la sediul poliției Gornești i s-a reținut efectiv permisul de conducere, comunicându-i-se că această măsură s-a luat în conformitate cu prevederile art. 111 din OUG nr. 195/2002, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. l si 2 din ordonanța menționată. Reclamantul a primit la acea dată o dovadă . nr._/14.01.2014 cu mențiunea olografă „ fără-valabilitate”
A susținut că la momentul reținerii efective a permisului de conducere nr. B00259109H, nu era înregistrată nici o cauză penală pe numele reclamantului, aspect care reiese din răspunsul nr. 201/VIII/1/2014 din 28.01.2014, primit din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-M., prin care se comunică că în evidențele parchetului nu a fost găsită nici o cauză penală în ceea ce îl privea pe reclamant.
În aceste condiții, a solicitat șefului Serviciului Rutier din cadrul I. M., potrivit dispozițiilor art. 111 OUG nr.195/2002, eliberarea unei dovezi cu drept de circulație, cerere care nu i-a fost soluționată reclamantului nici afirmativ si nici negativ, ci a existat o declinare de competență a modului de soluționare a unei astfel de cereri, către P. de pe lângă Judecătoria Tg. M.. La rândul său, P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M., prin adresa din data de 07.02.2014, are o alta opinie, potrivit cu care, „procurorul nu este îndreptățit să soluționeze o astfel de cerere, sens in care să se adreseze reclamantul organelor competente”.
Reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat care au fost rațiunile pentru care s-a reținut măsura cea mai restrictivă, de eliberare a dovezii fără drept de circulație, aceasta nu a fost motivată în fapt și cu atât mai puțin în drept. În privința nefundamentării acesteia, apreciază că îi este atins efectiv dreptul de circulație pe drumurile publice, care are consecințe nefaste implicit asupra vieții sale profesionale.
Un alt motiv de aparență de drept invocat este beneficiul prezumției de nevinovăție, pe care legea procesuală penală (în art. 4 din Codul de procedură penală), dar si dispozițiile contravenționale îl recunosc, potrivit cu care chiar și cea mai mica urmă de îndoială nu poate decât să îi profite, ca de altfel și ambiguitatea textelor legale care l-au determinat pe agentul de poliție să îi rețină permisul de conducere fără drept de circulație, astfel că reclamantul este îndrituit la obținerea unei dovezi cu drept de circulație.
Un alt aspect invocat este acelacă suspendarea dreptului de circulație s-a făcut în condițiile art. 96 alin. b din OUG nr.195/2002, ce presupune suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat, respectiv pe o perioadă de 1 luna până la maxim 90 de zile, perioadă care s-a scurs în cazul reclamantului depășind perioada maximă admisă de lege.
Competența soluționării acestei cereri aparține intimatei, aspect ce rezultă și din interpretarea prevederilor art. 113 raportat la art. 219 din RA OUG nr. 195/2002, a art. 115 din OUG nr. 195/2002, art. 189-209 și următ. din RA OUG nr. 195/2002, măsura nefiind „ordonată” de procuror, ci ea s-a impus de către polițistul rutier.
Reclamantul a invocat urgența și grăbnicia deținerii și întrebuințării dreptului de a conduce pe drumurile publice, chiar provizoriu, prin necesitatea pe care i-o impune locul de muncă, una din condițiile angajării la . fiind tocmai deținerea permisului de conducere, deoarece fișa de post aferentă postului pe care îl ocupă îi atribuie în competență deplasarea si efectuarea de diverse reparații în telecomunicații pe raza județului M.. Reclamantul a fost angajat începând cu data de 22.01.2014, iar de atunci este nevoit să apeleze la prieteni și cunoștințe pentru a se deplasa/transporta în perimetrul teritorial stabilit de angajatorul său. Toate aceste servicii au la rândul lor un contracost, pe care îl suportă pecuniar acesta, tocmai pentru a nu-și pierde locul de muncă.
A arătat că păstrarea dreptului ce s-ar păgubi prin întârziere, respectiv al dreptului de a-și exercita profesia de tehnician în telecomunicații, pentru care beneficiul și exercițiul dreptului de a conduce pe drumurile publice dreptului și de a se mișca liber din acest punct de vedere are o dublă finalitate: deținerea unui loc de muncă pe care reclamantul îl exercită în condiții legale îi impune necesitatea indispensabilă a posedării permisului de conducere, cu atât mai acerb cu cât este nevoit - potrivit atribuțiilor stabilite în competența să se deplaseze la diferite locații situate pe raza jud. M. și in zona Ardealului, pentru locațiile la care există defecțiuni de telecomunicații.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean M. nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar copia acțiunii de fond, cererile adresate pârâtului și răspunsul primit, adeverință de la locul de muncă, dovada reținerii permisului de conducere. De asemenea, a fost administrată proba testimonială, fiind ascultat martorul S. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea formulată se impune a fi respinsă, din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 1 și 5 din Codul de procedură civilă: „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”; „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Rezultă din aceste dispoziții că ordonanța președințială este o procedură specială, prin care se pot dispune măsuri cu caracter vremelnic în cazuri grabnice, fără a se prejudeca fondul.
Deși pe calea acestei proceduri a ordonanței președințiale nu se analizează în fond raporturile juridice dintre părți, instanța este obligată să verifice, în primul rând, aparența dreptului.
În acest sens, constată că reclamantului S. A. K. i-a fost reținut permisul de conducere la data de 14.01.2014, eliberându-i-se dovada . nr._, fără drept de circulație (f.44, 45). Ca motiv de fapt s-a reținut că acesta a condus autoturismul Audi 80 cu numărul de înmatriculare_ pe DN 15 în localitatea Gornești, în data de 17.12.2013, autovehiculul fiind neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, fapta constituind infracțiune conform prevederilor art. 85 alin. 1, 2 din OUG nr. 195/2002 (art. 334 alin. 1, 2 Cod penal).
La cererile reclamantului referitoare la restituirea permisului de conducere pârâtul a răspuns că măsura a fost luată în temeiul art. 111 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 (f.28). Reclamantul este cercetat în dosarul nr. 528/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., pentru săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, dispunându-se începerea urmăririi penale in rem (f.38, 40).
În conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 lit. b și alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, permisul de conducere se reține în situația în care titularul acestuia este cercetat pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile enumerate, între care și cele prevăzute de art. 85 din același act normativ (în prezent prevăzute de art. 334 Cod penal),eliberându-se o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. În situația prevăzută la art. 85 alin. 2 (art. 334 alin. 2 din Codul penal), dovada înlocuitoare se eliberează fără drept de circulație.
Or, așa cum s-a arătat, din actele depuse la dosar rezultă că față de reclamant se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii uneia dintre infracțiunile pentru care, potrivit dispozițiilor legale indicate (art. 111 alin. 1 lit. b și alin. 3), se reține permisul de conducere și se eliberează o dovadă fără drept de circulație.
Așadar, la o cercetare sumară, instanța apreciază că nu se poate reține în favoarea reclamantului aparența de drept, ci că aceasta profită pârâtului, măsura dispusă având o aparență de legalitate. Dreptul de a conduce un vehicul nu este un drept absolut, ci poate fi restrâns în anumite condiții expres prevăzute de lege, iar în speță pare a fi îndeplinită una dintre aceste condiții.
Instanța mai reține că art. 96 din OUG nr. 195/2002, invocat de reclamant, se referă la sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, or în cauză nu este vorba despre o sancțiune contravențională.
Cu privire la condiția prevăzută de art. 996 alin. 5 din Codul de procedură civilă, instanța reține că litigiul pe fond poartă tocmai asupra eliberării dovezii înlocuitoare cu drept de circulație la care se referă art. 111 din OUG nr. 195/2002, astfel că prin dispunerea acestei măsuri s-ar prejudeca fondul cauzei (f. 12-18).
Față de considerentele expuse mai sus, văzând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S. A. K. (CNP_, domiciliat în T., nr. 65, jud. Bihor, cu domiciliul procesual ales în Tg.-M., ., județul M.), în contradictoriu cu pârâtul I. M. – Serviciul Poliției Rutiere (cu sediul în Tg.-M., .. 14, județul M.).
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A./Tehnored.-S.E.I.-4 exemplare/04.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 501/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2570/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
