Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 941/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.189
Ședința publică din 18 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr.1055 din data de 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 04 martie 2014, pentru data de 11 martie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 1055/14.11.2012 dată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de S.C. Ș. C. S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție_/_ din 14.06.2012 întocmit de I. T. de Muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție respectă în totalitate prevederile legale a O.G. nr. 2/2001, iar referitor la temeinicie, că petenta a comis fapta, care a fost analizată de judecătorul de prim grad.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta, solicitând admiterea recursului; casarea sentinței atacate; rejudecarea cauzei și în fond, admiterea plângerii astfel cum a fost formulate și să fie declarat nul procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ (_) întocmit în data 14.06.2012 de inspectorul de muncă N. B. din cadrul ITM M.; în subsidiar, anularea parțială a procesului verbal atacat, în sensul înlocuirii, în tot sau în parte, amenzii în cuantum de 40.000 lei cu sancțiunea „avertismentul”.
În motivarea recursului, petenta a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, că din probele administrate rezultă că a efectuat o lucrare în domeniul construcțiilor în beneficiul altei societăți, iar în urma dispoziției organului de control a încheiat contracte de muncă pentru 3 persoane, dar a patra a fost indicată greșit și sunt îndeplinite cerințele pentru înlocuirea în tot sau în parte a sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept s-a invocat art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul I.T.M. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece având în vedere faptul că . nu și-a motivat recursul formulat împotriva Sentinței Civile nr. 1055/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Luduș, prezintă motivele pentru care consideră că se impune menținerea în totalitate a Sentinței Civile nr. 1055/14.11.2012, precum și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor_/_/14.06.2012 și a amenzii aplicate prin acesta.
Se susține că, în mod corect instanța de fond a reținut că . se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, Codul muncii, iar sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenție nr._/_/14.06.2012, în cuantum minim de 40.0000 lei, este temeinică și legală.
Se mai arată că . nu a încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă pentru 4 persoane, mai precis: G. A. și G. L., începând cu data de 25.05.2012; Buza I., începând cu data de 01.05.2012 și G. I., începând cu data de 15.04.2012.
Având în vedere cele constatate, s-a întocmit procesul verbal de contravenție nr._/_/14.06.2012 prin care, pentru această faptă, s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 10.000 de lei pentru fiecare persoană care a muncit fără contract individual de muncă în formă scrisă, în total 40.000 lei, conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, care precizează că, „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”, constituie contravenție și se sancționează „cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Se afirmă că instanța de fond a reținut în mod corect că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de ITM M. și din declarațiile martorilor G. A. și Buza I. reiese foarte clar că cele patru persoane în cauză au prestat activitate pentru recurentă fără a avea încheiate contracte individuale de muncă. Prin urmare recurenta a săvârșit fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din legea nr. 53/2003, cu toate acestea, în mod incorect, pe tot parcursul procesului, recurenta a susținut că nu se face vinovată de fapta pentru care a fost sancționată cu amendă prin procesul verbal de contravenție nr._/_/14.06.2012.
În aceste condiții, este evident că . nu regretă în nici un fel fapta constatată și sancționată de inspectorii de muncă.
Chiar și în cuprinsul plângerii contravenționale se admite faptul că în data de 08.06.2012, petenta efectua o lucrare de zidărie la locul de muncă unde s-a efectuat controlul (localitatea Sărmașu, .). Mai mult, însuși administratorul . precizează în cuprinsul notei explicative pe care a scris-o în data de 14.06.2012, faptul că cele patru persoane găsite la muncă în data de 08.06.2012, în localitatea Sărmașu, au fost chemate să lucreze pentru ..
Recurentul afirmă că, consecințele muncii nedeclarate se reflectă negativ și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial. Astfel, angajatorii care nu utilizează munca declarată au mai puține obligații financiare și deci se află în concurență neloială cu acei angajatori care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor legale ce le revin.
Reiterează că nocivitatea deosebită a muncii fără forme legale de angajare, a determinat legiuitorul ca să majoreze amenda aplicată pentru primirea la muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, de la un cuantum cuprins între 1.500 de lei și 2.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată, la o sumă cuprinsă între 3.000 de lei si 4.000 de lei, pentru fiecare persoană identificată (Legea nr. 331 din 11 noiembrie 2009). Mai mult, prin Legea nr. 40/2011, legiuitorul a amplificat din nou sancțiunea pentru folosirea muncii la negru stabilind o „amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și următoarele din C. Proc. Civ.; dispozițiile art. 260, alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată (Codul Muncii); art. 16, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată (Codul Muncii); O.G. 2/2001.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Judecătorul de prim grad a constatat judicios că actul de sancționare nu conține vicii care să atragă nulitatea acestuia, dar și că a fost corect sancționată fapta.
Recurenta nu aduce argumente pentru care sentința pronunțată de Judecătoria Luduș nu este legală sau temeinică, iar Tribunalul constată că prin aceasta a fost reținută corect situația de fapt, la care și legea aplicabilă.
Dealtfel, prin motivele de recurs este criticată greșita indicare a numelui unei persoane pentru care s-a dispus încheierea contractului individual de muncă și se apreciază posibila aplicare a avertismentului. În ce privește persoana G. I., dacă în procesul verbal de contravenție s-a menționat eronat, din cuprinsul plângerii formulate se constată că petenta știe cine este și cum se numește cea de-a patra persoană, pe de o parte, iar pe de altă parte o persoană cu numele G. I. a completat și a semnat o fișă de identificare – fila 35, față de care petenta nu s-a înscris în fals.
Referitor la îndeplinirea condițiilor pentru înlocuirea amenzii cu avertisment, Tribunalul constată că fapta are un grad de pericol social ridicat și nu se poate admite recursul și dispune în sensul solicitat de petentă.
Astfel, se constată că recurenta nu a încheiat contract individual de muncă pentru patru persoane și pentru o perioadă de peste 3 săptămâni, nefiind identificată nici o circumstanță care să atenueze pericolul social, care să convingă instanța de recurs că petenta înțelege caracterul preventiv și educativ al sancțiunii. În acest sens, trebuie observată atitudinea sa din timpul controlului efectuat de I.T.M. și împrejurarea că prin plângere se recunoaște că intenționat s-a amânat încheierea contractului de muncă.
Toate acestea, coroborate cu consecințele grave ale muncii prestate în lipsa contractului de muncă, fac să se constate că nu este incident nici un motiv de recurs dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și în temeiul art. 312 din același cod se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . (cu sediul în Luduș, ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.1055 din data de 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. I. O. A.-M. A.
fiind în concediu, semnează fiind în concediu, semnează
vicepreședintele Tribunalului M., vicepreședintele Tribunalului M.,
Judecător, Judecător,
A. B. A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
3 exemplare/22.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1003/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 661/2014.... → |
|---|
