Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 659/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 2778/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.659
Ședința publică din 22 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R. -I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul N. C. C., împotriva sentinței civile nr.3618 din 19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 15.09.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
La data de 25.06.2013, s-a înregistrat la Judecătoria Tg-M., recursul formulat de recurentul N. C. C., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 3618/18.04.2013 a Judecătoriei Tg-M., în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea în întregime a procesului verbal de contravenție atacat .
În motivarea scrisă a recursului, recurentul a arătat în esență următoarele:
Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă mențiuni care să permită stabilirea situației de fapt și care să indice în mod clar presupusa contravenție săvârșită de către petent.
În cazul de față, potrivit dispozițiilor art. 6 parag.2 din Convenția Europeană, intimatul era ceea obligată să aducă suficiente probe pentru formarea convingerii instanței cu privire la existența faptei.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate de recurent, Tribunalul apreciază ca recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin procesul-verbal . nr._ / 12.08.2012, întocmit de Inspectoratului de Poliție Județean M., recurentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 280 de lei, echivalentul a 4 puncte amendă, și i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținută că, în data de 12.08.2012, orele 15:00, în Acățari, pe DN13 E60, km159+750, recurentul a condus auto Lamborghini în direcția Tg.M.-Sighișoara, pe DN 13 E 60 din direcția Sighișoara spre Tîrgu-M., iar la km 159+750 m, a efectuat manevra de depășire a auto F. condus de Dongolo Jozsef, cu nr._, încălcând marcajul continuu și nerespectând semnificația indicatorului „depășirea interzisă”.
Instanța reține că, procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute și exprese, mențiunile arătate de art. 17 din O.G. nr. 2/200 și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Lipsa oricărei alte mențiuni, poate să atragă numai sancțiunea nulității relative a procesului verbal dacă se face dovada producerii unei pagube care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal întocmit în aceste condiții.
Tribunalul reține că din analizarea cuprinsului procesului verbal atacat rezultă că descrierea faptei imputate recurentului permite verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal și este conformă prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001..
În prezenta cauză nu este incidentă vreo cauză de nulitate a procesului verbal atacat.
Recurentul a susținut în esență că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată prin probe suficiente
Susținerile recurentului sunt în mod evident neîntemeiate, pentru următoarele motive:
Faptele constatate personal de către agentul constatator beneficiază de prezumția de conformitate cu realitatea până la proba contrară.
Este o prezumție relativă rezonabilă acceptată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, instanța reamintește că aprecierea probelor se face prin coroborarea lor și nici o probă nu are o valoare prestabilită.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea, iar potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” precum și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Situația invocata de către recurent în sensul că din poziția în care se afla agentul de poliție nu avea cum să văd locul pretinsei fapte, reprezintă o apărare nedovedită și care nu atrage netemeinicia procesului verbal de contravenție.
Declarația martorei Cărăușiu I. D., în mod corect nu a fost luată în considerare de către prima instanță deoarece este subiectivă iar depoziția acesteia nu se coroborează cu datele și probele aflate la dosar.
În planșele foto depuse la dosar de către reprezentantul convențional al recurentului și cu privire la care s-a arătat că au fost realizate de către petent în momentul în care a fost oprit de către agentul de poliție, nu se observă nici un autoturism BMW staționat care ar fi fost condus de martora Cărăușiu I. D..
Instanța mai reține că fapta săvârșită de recurent există, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție este confirmată de raportul agentului constatator (f.16) care se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Tribunalul reține că fapta săvârșită de recurent prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, de multe ori conduce la victime și traume, sens în care se impune menținerea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul verbal atacat, aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
In consecință, potrivit dispozițiilor art.304 ind.1 și art.312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează să respingă recursul ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de N. C. C. (domiciliat în București, ., ., .), împotriva sentinței civile nr.3618/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. R.-I. T. S. R. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.Sz.R-M.
Tehnored.S.C.G./27.01.2015/2 ex.
Jud.fond: G. F.G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 658/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 920/2014.... → |
|---|
