Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 682/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 2798/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 682/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul T. A., cu domiciliul în Focșani, ., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2870 din 12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată depusă prin Serviciul Registratură al instanței la data de 13.11.2014 din partea apelantului o adresă la care este atașată dovada achitării taxei de timbru, în cuantum de 20 lei.
În baza art. 482 din Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
De asemenea, instanța constată că apelul este legal timbrat, potrivit chitanței de la fila 10 dosar.
Instanța având în vedere că prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă suplimentar față de cele deja aflate la dosarul de fond al cauzei, va reține cauza în pronunțare, urmând a hotărî pe baza probelor existente la dosar.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2870 din 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. A. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/20.01.2014, încheiat de intimat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, cu privire la legalitatea procesului verbal, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare nu sunt motive de nulitate absolută a actului de sancționare.
În ceea ce privește motivul de nulitate relativă invocat de petent respectiv nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că această apărare nu este întemeiată deoarece agentul constatator a făcut aplicarea art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 menționând că nu s-a identificat nici un martor care să ateste împrejurarea că petentul refuză semnarea procesului-verbal de contravenție.
Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că fapta rezultă din ansamblul probatoriului administrat (raportul agentului constatator coroborat cu copia înregistrării video-radar, efectuata cu aparat radar testat și verificat metrologic).
Instanța a reținut, de asemenea, că sancțiunea este corect individualizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul T. A., solicitând anularea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului și nu a motivat argumentat hotărârea în sensul art. 425 alin. 1 lit. b, prin arătarea situației de fapt reținută de instanța de judecată în baza probelor administrative, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea motivelor pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile apelantului – reclamant. A mai arătat că în motivare, judecătorul de fond, într-o manieră superficială și lipsită de rigoare juridică s-a limitat pe o jumătate de pagină de așa-zisă argumentare o analiză de 7 rânduri, după care a procedat la citarea textelor de lege ale art. 9 alin. 1, 2, 3 din OG nr. 2/2001, formulând o unică judecată de valoare, aceea că procesul – verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001. Și această judecată este nelegală, întrucât autoturismul condus aparține unei societăți, fiind mașina de serviciu, ceea ce demonstrează pe de o parte că judecătorul nu a realizat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 17 și persoana juridică nu a fost identificată, iar pe de altă parte, că nu are cunoștință de obligațiile prevăzute de art. 16 alin. 7 și împrejurarea că agentul are obligația să aducă la cunoștință dreptul conducătorului auto de a face obiecțiuni la procesul – verbal, precum și cerințele în descrierea faptei.
A invocat de asemenea prevederile art. 3.2.6 din Ordinul nr. 303/23.11.2005 referitoare la obligația activării funcției de autotestare păstrată prin Ordinul BRML nr. 187/2009, prevederile art. 3.3.3., prevederile art. 3.3.4 privind cinemometrul în deplasare care trebuie prevăzut cu discriminator de direcție și circuit, de diferențiere între viteza proprie și cea a autovehiculului, ținta și a celorlalte autovehicule din trafic, apărare invocată de apelant și neînlăturată motivat de magistrat, ceea ce reprezintă un imens dispreț față de prevederile CEDO, respectiv art. 6 cu privire la un proces echitabil în fața unui magistrat independent.
În apel nu s-a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica vizând nemotivarea sentinței, tribunalul subliniază că potrivit dispozițiilor art. 476 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelul este o cale de atac cu efect devolutiv, în sensul că provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept, analiza nelimitându-se la cele reținute de prima instanță în sentință. Ca atare, motivarea sumară a hotărârii primei instanțe, în condițiile în care aceasta a analizat cauza pe fond, nu poate conduce la anularea hotărârii și la trimiterea cauzei spre rejudecare. De altfel, sentința cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată, chiar dacă acestea au fost expuse succint.
În fapt, se constată că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.01.2011, în baza art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data respectivă a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 15 E60, în localitatea R., cu viteza de 92 km/h, înregistrată cu aparatul radar cu . în cuprinsul actului de sancționare.
Procesul-verbal a fost întocmit, astfel cum a reținut corect instanța de fond, cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înlăturate motivat criticile de nelegalitate formulate de petent prin plângerea contravențională, referitoare la nerespectarea art. 19 din același act normativ.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate pe care petentul apelant susține că prima instanță nu le-a analizat (încălcarea prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 prin neidentificarea persoanei juridice căreia îi aparține autoturismul; nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7; cerințele în descrierea faptei), se constată că acestea nu au fost invocate în fața primei instanțe, nici prin plângere și nici ulterior pe parcursul judecății. Ca urmare, această critică este neîntemeiată.
Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, în baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut în mod judicios că intimatul I.P.J. M. a făcut dovada existenței faptei descrise în procesul-verbal prin înregistrarea video-radar depusă, coroborată cu înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privind omologarea și verificarea metrologică a cinemometrului folosit și atestarea agentului constatator pentru a exploata aparatura R.. Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică valabil la data constatării faptei rezultă că cinemometrul îndeplinește condițiile pentru a măsura atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Chiar dacă soluția primei instanțe a fost motivată sumar, se constată că a fost analizată cauza sub toate aspectele, atât în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, cât și în ceea ce privește temeinicia acestuia și individualizarea sancțiunii aplicate, cu respectarea prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Referitor la cerințele stabilite prin pct. 3.2.6, 3.3.3 (abrogat la data constatării faptei) și 3.3.4. din Norma de metrologie legală nr. 021-05 aprobată prin Ordinul nr. 301/2005, tribunalul constată că petentul a menționat aceste prevederi legale însă nu a invocat sau prezentat nici o probă din care să rezulte că acestea nu ar fi fost respectate. În acest sens, tribunalul reține că Ordinul nr. 301/2005 se adresează unităților din structura și în subordinea Biroului Român de Metrologie Legală, precum și laboratoarelor autorizate de acesta (conform prevederilor art. 4) și stabilește cerințele metrologice și tehnice care trebuie îndeplinite de cinemometre pentru acordarea aprobării de model și cu ocazia verificării metrologice. Or, cinemometrul fiind admis la verificarea metrologică din data de 14.03.2014, valabilă la data constatării faptei, se prezumă că îndeplinește aceste cerințe.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petentul T. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de T. A., cu domiciliul în Focșani, ., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2870 din 12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Decembrie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 19.06.2015/H.L
4 ex. jud. fond: S. P.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1880/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1234/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
