Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 674/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 6607/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 674/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta ., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2589/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al apelantei – domnul avocat N. T. Galdea și reprezentantul intimatului – domnul consilier juridic Klosz P. Alexander.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul convențional al apelantei depune la dosar împuternicirea avocațială . nr._ din 2014.
Reprezentantul intimatului I. M. depune împuternicirea nr. 63/CLCA/19.12.2014.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
De asemenea, instanța constată că apelul formulat este legal timbrat.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul anulării procesului – verbal de contravenție și exonerarea apelantei de la plata amenzii de 10.000 lei sau anularea parțială a procesului – verbal prin înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Învederează faptul că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, la data efectuării controlului – 22.04.2013 Bustya F. nu a prestat o activitate remunerată pentru apelantă, acesta fiind prezent la unul din șantierele societății pentru a se interesa de condițiile de muncă, fapt pentru care susține nevinovăția societății apelante în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Mai învederează faptul că instanța de fond a interpretat greșit declarația martorului Ș. O. M. și a înlăturat fără motiv partea esențială din aceasta în care a arătat că în acea zi, Bustya F. îl însoțea pe unul din șoferii societății apelante cu camionul gol pentru o prezentare a autovehiculului pe care acesta urma să lucreze și implicit o verificare a aptitudinilor de conducător auto.
Reprezentantul apelantului arată că pentru aceste motivele și pentru cele reiterate pe larg în cererea de apel, solicită admiterea apelului aș cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatului I. M. solicită respingerea apelului formulat, menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, precum și menținerea procesului – verbal atacat.
Arată că așa cum rezultă din probele existente la dosar, societatea apelantă a primit la muncă o persoană, respectiv Bustya F., fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă cu acesta, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Învederează faptul că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor existente la dosar că societatea apelantă se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. De asemenea, prima instanță a reținut corect că procesul – verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, sens în care cererea apelantei privind admiterea plângerii contravenționale, este lipsită de fundament.
Reprezentantul intimatului arată că pentru toate aceste considerente, precum și pentru cele prevăzute pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea apelului.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 Cod de procedură civilă, și reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2589 din 28 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.05.2013, ca neîntemeiată și a menținut procesului-verbal, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că acesta conține constatările personale ale agenților constatatori, astfel că sub acest aspect face dovada până la proba contrarie, însă petenta nu a reușit să facă dovada netemeiniciei procesului-verbal, chiar dacă îi revenea această obligație.
În fapt, instanța a reținut că la data la care s-a efectuat controlul la sediul societății petente, respectiv la data de 22.04.2013, martorul Bustya F. presta activitate pentru societatea petentă în funcția de în funcția de șofer, fără a exista înregistrat pe numele acesteia un contract individual de muncă și că mențiunile existente în cuprinsul fișei de identificare, fila 33 au fost confirmate de către martorul Bustya F. la termenul de judecată de la data de 14 martie 2014. A mai reținut că aceste aspecte sunt confirmate și de către martorul Sopterean O. M., care a susținut că la momentul efectuării controlului societatea petentă nu a încheiat cu martorul Bustya F. contract individual de muncă, acesta desfășurând activități specifice unui șofer, fiind în probă.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia martorul se afla în probă de lucru la momentul efectuării controlului, instanța a apreciat că aceasta nu este de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale, față de dispozițiile art. 31 alin.1 Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii sancțiunea minimă, respectiv suma de 10.000 lei. Instanța a apreciat că în materia încadrării în muncă a persoanelor, fapta de încălcare a obligației de întocmire a contractului individual de muncă prezintă în concepția legiuitorului un grad de pericol social ridicat, fapt ce rezultă din limitele de stabilire a amenzii contravenționale. De asemenea, a reținut gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, deoarece nerespectarea obligațiilor angajatorului în domeniul relațiilor de muncă creează o reacție cauzală în . o multitudine de disfuncționalități în ceea ce privește dinamica relațiilor sociale, productive, concurențiale și fiscale.
De asemenea, instanța a apreciat că nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă încheierea ulterioară a contractului individual de muncă, acesta fiind o obligație legală pentru angajator, iar nu o facultate.
În consecință, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului tocmai datorită comportamentului contravenientei și atitudinii acesteia de nesocotire a prevederilor legale privitoare la desfășurarea relațiilor de muncă pentru o perioadă de timp mai îndelungată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta R. SRL, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul anulării procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ și exonerarea petentei de la plata amenzii, pentru lipsa vinovăției sau anularea parțială a procesului-verbal, prin înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece la data efectuării controlului – 22.04.2013, Bustya Ferec nu a prestat o activitate remunerată pentru apelantă, acesta fiind prezent la unul din șantierele apelantei pentru a se interesa de condițiile de muncă, fapt pentru care susține nevinovăția apelantei în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. 2 din Legea nr. 53/2003. Instanța de fond a interpretat greșit declarația martorului Ș. O. M. și a înlăturat fără motiv partea esențială din aceasta în care a arătat că în acea zi, Bustya F. îl însoțea pe unul din șoferii societății cu camionul gol pentru o prezentare a autovehiculului pe care acesta urma să lucreze și implicit o verificare a aptitudinilor de conducător auto. Faptul că a acceptat în condițiile propuse pentru muncă și că Bustya F. corespundea din punct de vedere profesional, a determinat societatea să încheie contractul individual de muncă în aceeași zi în care s-a prezentat la unitate și să ponteze cu 8 ore, independent de măsura dispusă de organele de control, având în vedere obligativitatea încheierii formalităților necesare protecției în muncă, perioada asimilată ca și activitate retribuită.
În ceea ce privește petitul subsidiar, apelanta a invocat prevederile art. 21 alin. 3 și ale art. 7 din OG nr. 2/2001 și a arătat că sancțiunea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
A mai arătat că intimatul nu a făcut dovada altor fapte de acest gen săvârșite anterior de societate, a se reține că nerespectarea obligațiilor societății în domeniul relațiilor de muncă creează o reacție cauzală în . o multitudine de disfuncționalități în ceea ce privește dinamica relațiilor sociale, productive, concurențială și fiscale, reprezintă în sine o ipoteză utopică, neaplicabilă în speța de față. O asemenea sumă în condițiile în care suporta toate obligațiile lunare aferente unui număr de 20-25 angajați, este o povară, o măsură extremă ce va afectat în mod considerabil bugetul societății.
Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate, deoarece aceasta este legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 20.05.2013, întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M., cu amenda în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în primirea la muncă a numitului Bustya F., începând cu data de 22.04.2013, fără încheierea contractului individual de muncă anterior începerii activității.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, tribunalul constată că instanța de fond a coroborat și apreciat în mod just probele administrate în cauză, reținând că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată.
În acest sens, în fișa de identificare completată și semnată de numitul Bustya F. cu ocazia controlului efectuat în data de 22.04.2013, ora 13 (f. 33 dosar fond), avută în vedere de inspectorii de muncă la întocmirea procesului-verbal, acesta a declarat că prestează activitate pentru societatea petentă în funcția de șofer începând de la data respectivă, 22.04.2013 și că nu a semnat contract de muncă.
D. fiind faptul că fișa de identificare este completată cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă, tocmai în vederea efectuării acestui control, iar dreptul inspectorilor de muncă de a impune completarea fișei și conținutul acesteia este stabilit prin HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, pentru înlăturarea acesteia ar trebui să existe îndoieli serioase, rezultând din celelalte probe administrate în cauză. Or, așa cum a constatat corect instanța de fond, din probele administrate nu rezultă îndoieli cu privire la acuratețea datelor menționate în fișele de identificare. Fiind ascultat în instanță, martorul Bustya F. a arătat că mențiunile din fișa de identificare îi aparțin și că nu își amintește exact când a semnat contractul de muncă.
Aceasta se coroborează cu împrejurarea că contractul de muncă al acestui angajat a fost înregistrat în Registrul general de evidență a salariaților ulterior începerii controlului (la ora 13.24), de la acest moment dobândind dată certă precum și cu faptul că figurează și în foaia colectivă de prezență începând din data de 22.04.2013, fiind pontat cu 8 ore de lucru.
Contrar susținerilor apelantei, din declarația martorului Ș. O. M. (f.109-110) nu rezultă o situație de fapt contrară, ci dimpotrivă, acesta a arătat că la momentul controlului nu era semnat contractul de muncă cu numitul Bustya F. întrucât acesta a fost supus unei probe, aceasta fiind practica societății până la acea dată.
Tribunalul apreciază, față de aceste aspecte, că fapta constând în primirea la muncă a numitului Bustya F. fără încheierea contractului de muncă a fost dovedită. În ceea ce privește efectuarea unei probe, așa cum a constatat corect instanța de fond, față de prevederile art. 31 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, perioada de probă trebuie stabilită prin contractul de muncă, neconstituind așadar un motiv de neîncheiere a acestui contract.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat corect că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
La aprecierea gravității faptei este relevant și pericolul social abstract avut în vedere de legiuitor la momentul incriminării faptei drept contravenție, acesta fiind ridicat, față de valoarea socială ocrotită și urmările negative care se pot produce (între acestea, lipsirea persoanei primite la muncă fără forme legale de angajare de vechime în muncă, de drepturile de asigurări sociale, de beneficii în cazul unui accident de muncă). Aceste urmări negative se pot produce și în cazul prestării muncii pentru o perioadă scurtă, astfel, spre exemplu, dacă martorul ar fi fost implicat într-un accident rutier în perioada „de probă” și ar fi suferit vătămări, nu ar fi beneficiat de asigurare medicală, de concediu medical plătit, etc. Contravenția sancționată este de pericol și nu de rezultat, astfel încât este lipsit de relevanță faptul că în speță aceste urmări nu s-au produs.
D. fiind pericolul social abstract ridicat, pentru înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului este necesar a se face dovada că, în concret, pericolul social este atât de redus încât amenda minimă aplicată să pară disproporționată.
Or, din atitudinea petentei de negare a săvârșirii faptei, considerând firească primirea la muncă a unor persoane în perioada de probă fără încheierea contractelor individuale de muncă, rezultă că aceasta nu a înțeles importanța respectării tuturor dispozițiilor legislației muncii, determinând convingerea instanței că scopul educativ al sancțiunii nu poate fi realizat fără executarea amenzii stabilite.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petenta R. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de R. SRL, cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2589/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 decembrie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 19.06.2015/H.L
4 ex. jud. fond: I. Gărăbeț
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 3044/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
