Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 1960/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.396
Ședința publică din 23 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ M., împotriva sentinței civile nr.288 din data de 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.238 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sighisoara în dosar nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata Inspectoratul T. de Muncă M. și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție ._ nr._/14.08.2012.
Instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție atacat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru contravenția prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 pentru fapta de a primi la muncă o persoană – numita S. E. – fără a avea încheiat contract individual de muncă anterior începerii activității. P. același proces-verbal petenta a fost sancționată cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.j din Legea 53/2003 întrucât petenta nu evidențiază orele de sâmbătă și duminică prestate de salariați, nu le compensează cu zile libere în cursul săptămânii și nu acordă spor la salariul de bază. Instanța de fond a apreciat că prima faptă contravențională nu este dovedită, că din probele administrate rezultă că la data controlului persoana amintită era prezentă la petentă pentru a discuta cu administratorul pentru o eventuală angajare. Cu privire la a doua faptă contravențională, instanța de fond a reținut că intimatul a încălcat prevederile art.16 din OG 2/2001, fapta nefiind suficient descrisă.
Împotriva acestei hotărâri intimatul Inspectoratul T. de Muncă M. a declarat în termen legal recurs prin care solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție. Se solicită ca în situația în care instanța va aprecia că obiectul plângerii contravenționale îl constituie și sancțiunea avertismentului aplicată pentru contravenția prevăzută de art.260 alin.a lit.j din legea 253/2003, să se dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fără a se intra în cercetarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că sentința atacată este nelegală. Recurentul intimat arată că din cuprinsul plângerii contravenționale se desprinde concluzia că petenta a atacat procesul-verbal de contravenție pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din legea 53/2003, pentru exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei. Petenta nu a solicita anularea sancțiunii avertismentului aplicată pentru cea de-a doua faptă contravențională amintită mai sus. Cu privire la prima faptă recurenta susține că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile prezentate de inspectorii de muncă și depuse la dosar, luând în considerare declarațiile de martori care sunt contrazise de înscrisurile existente în dosar. Recurenta arată că la data de 9 august 2012 numita S. E. a indicat în cuprinsul fișei de identificare pe care a completat-o și a semnat-o la locul de desfășurare a activității petentei, faptul că prestează activitate în funcția de vânzătoare de la data de 9 iulie 2012 la petentă și nu a semnat contract individual de muncă. Se arată că această persoană a prezentat detalii cu privire la norma de muncă, persoanele împreună cu care lucrează, programul de lucru, numărul de ore lucrate sâmbăta, salariul lunar pe care îl primește. Se mai arată că de altfel petenta a arătat în cuprinsul plângerii contravenționale că în urma măsurilor dispuse de inspectorii de muncă prin anexa la procesul-verbal de control nr._/14.08.2012, persoana amintită a fost angajată începând cu data de 9 iulie 2012. Se susține că prin aceasta petenta a recunoscut faptul că persoana în cauză presta activitate începând cu data mai sus amintită. Recurenta mai arată că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/_/16.08.2012 și numita S. E. a fost sancționată cu avertisment pentru că a prestat muncă fără încheierea unui contract individual de muncă, contravenție prevăzută de art.260 alin.1 lit.f din legea 53/2003, iar aceasta nu a atacat acel proces-verbal de contravenție.
Se susține că declarațiile martorilor trebuiau analizate prin coroborare cu înscrisurile existente la dosar și se solicită înlăturarea probelor testimoniale.
Cu privire la a doua faptă contravențională reținută prin procesul-verbal de contravenție atacat și pentru care s-a aplicat petentei sancțiunea avertismentului, recurenta susține că a respectat prevederile art.16 din OG 2/2001, fapta fiind descrisă în detaliu.
Recurenta face referire la consecințele negative ale muncii la negru și la implicațiile sociale ale fenomenului de muncă fără forme legale de angajare.
Petenta intimata . a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului declarat de intimatul Inspectoratul T. de Muncă M.. Se arată în întâmpinare că prin plângerea contravențională petenta a solicita în principal anularea procesului verbal de contravenție ( cu referire la toate sancțiunile aplicate petentei intimate) si exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, sau înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul. Petenta intimată susține că starea de fapt reținută de inspectorii de muncă cu privire la primirea la muncă a persoanei S. Erzebet nu corespunde adevărului și că martorele audiate de instanța de fond confirmă faptul că la data controlului această persoană nu presta activitate pentru petentă. Petenta intimată arată că numita S. E. fusese angajata societății în urmă cu câțiva ani, iar la momentul controlului se afla la firmă pentru a discuta despre o eventuală angajare. Petenta intimată arată că funcționează din anul 2003, iar angajații cu avut întotdeauna contracte individuale de muncă.
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate și având în vedere limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac conform art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
P. procesul-verbal de contravenție nr._/14.08.2012 petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în sumă de 10.000 lei, reținându-se că în urma unui control efectuat la data de 09.08.2012 la punctul de lucru al . din localitatea Chendu, s-a constatat că petenta recurentă a primit-o la muncă din data de 09.07.2012 pe numita S. Erszebet fără a încheia contract individual de muncă anterior începerii activității. Persoana amintită a fost găsită de inspectorul de muncă la momentul controlului la sediul petentei, care a declarat că lucra pentru petentă ca vânzătoare, cu un program de 8 ore/ zi, inclusiv sâmbăta, că a primit salariu și că nu a semnat contract individual de muncă. S-a mai constatat că din verificarea documentelor puse de dispoziție de administratorul societarii s-a constatat că societate nu evidențiază orele de sâmbătă și duminică prestate de salariați, nu le compensează cu zile libere în cursul săptămânii și nu acordă spor la salariul de bază.
S-au reținut așadar în sarcina petentei intimate două contravenții și anume contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din legea 53/2003 pentru care i s-a aplicat amenda de 10.000 lei și contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 lit.j din legea 53/2003 pentru care petentei i s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Contrar susținerilor cuprinse în întâmpinarea depusă de petenta intimată în recurs, plângerea contravențională ce formează obiectul prezentei cauze cuprinde critici doar cu privire la legalitatea și temeinicia sancționării sale pentru fapta contravențională prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din legea 53/2003. Petenta nu a dezvoltat nici un fel de critici cu privire la cea de-a doua faptă contravențională pentru care a fost sancționată cu avertisment.
În aceste condiții, primind criticile aduse de recurentă sentinței atacate, tribunalul reține că prima instanță a încălcat prevederile art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă, depășind limitele investirii sale și pronunțându-se mai mult decât s-a cerut prin plângerea contravențională.
Sunt incidente așadar prevederile art.304 pct.6 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care tribunalul reține nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul anulării procesului-verbal de contravenție cu privire la cea a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei și pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Analizând în continuare criticile de nelegalitate ale soluției primei instanței, cu privire la fapta contravențională constând în primirea la muncă a unei persoane fără a fi încheiat anterior contract individual de muncă, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la numita S. E., tribunalul are în vedere că această persoană a declarat la momentul controlului, în fața inspectorilor ITM M., că presta activitate de contabil la societatea petentă recurentă, de la data de 09.07.2012 ca vânzătoare. Această persoană a indicat în fișa de identificare și programul de lucru (8 pe/zi începând de la ora 14,00 până la ora 22,00), precum și salariul lunar (600 lei net) și persoanele cu care mai lucrează (fila 56 dosar fond).
Persoana amintită a semnat acea declarație în fața inspectorilor de muncă, asumându-și realitatea și conformitatea celor cuprinse în acest act.
Susținerile cuprinse în declarația de martor dată de această persoană în primă instanță ( fila 71 dosar fond) – că se afla la firma petentă pentru a discuta cu administratorul societății, că nu înțelege limba română și din acest motiv nu a înțeles ce au întrebat-o inspectorii de muncă, că a semnat declarația amintită mai sus fără a-i cunoaște conținutul – se impun a fi înlăturate. Din chiar declarația de martor dată în primă instanță (declarație luată în limba română, fără interpret astfel cum rezultă din coroborarea conținutului declarației cu cele consemnate în practicaua sentinței, filele 71 si 73 dosar fond) rezultă că martora S. E. înțelege limba română.
Pe de altă parte, elementele concrete, specifice muncii, redate de această persoană inspectorilor de muncă și cuprinse în fișa de identificare existentă la fila 56 dosar, infirmă susținerile ulterioare – că numita S. E. s-ar fi aflat la locul de desfășurare a activității petentei, situat în localitatea Chendu pentru a discuta cu administratorul societății.
În acest context, declarația martorei M. A. (fila 72 dosar fond) nu se coroborează cu declarația dată de numita S. E. în fața inspectorilor de muncă și cu celelalte probe ce vor fi amintite în continuare. Astfel, așa cum reiese din fișele de identificare ale numitei S. E. și ale angajatei Koncz H. – fila 57 și din foaia colectivă de prezență –fila 60, angajatele își desfășoară activitatea în ture. Pe de altă parte, martora M. A. a declarat că la data efectuării controlului „…eram angajata petentei în funcția de vânzătoare și știu că la acea dată numita S. E. era prezentă în magazinul petentei, însă nu era angajata acesteia din urmă”). Martora M. A. nu oferă date concrete, pentru a stabili cu certitudine dacă se afla efectiv la locul de desfășurare a activității petentei din localitatea Chendu la momentul controlului (a declarat doar că era „angajata societății petente”, aspect necontestat și redat prin înscrisurile depuse de intimată în dosarul de fond). Martora nu a prezentat detalii nici cu privire la modalitatea în care a luat cunoștință de împrejurările de fapt declarate – în mod direct, sau de la alte persoane. P. urmare declarația acestei martore nu este relevantă, neputând contracara starea de fapt reținută în actul sancționator.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul primește criticile recurentului intimat, apreciind că instanța de fond a procedat la o greșită apreciere a materialului probator.
Starea de fapt este probată în cauză prin procesul-verbal de contravenție în care s-a reținut că acea persoană lucra la petentă din data de 09.07.2012, starea de fapt descrisă în actul sancționator de autoritate, fiind susținută de fișa de identificare completată de această persoană în fața inspectorilor de muncă și de înscrisurile anexate de intimatul recurent la procesul-verbal de contravenție depuse în primă instanță (state de plată, foaie de prezență). În plus, așa cum arată și recurenta, petenta intimată a înțeles ulterior controlului să încheie cu numita S. E. contract individual de muncă începând cu data în discuție ( 9 iulie 2012).
Tribunalul are în vedere că procesul-verbal este un act administrativ de autoritate care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie în ceea ce privește constatările personale ale organului constatator. Suntem în prezența unor prezumții relative care pentru considerentele prezentate mai sus, nu au fost răsturnate de petenta recurentă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată faptei contravenționale constând în primirea la muncă a unei persoane fără a avea încheiat anterior contract individual de muncă, tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Tribunalul are în vedere că sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin.1 lit.e din legea 53/2003 este orientată spre minimul special prevăzut de acest act normativ. Pe de altă parte, așa cum arată recurentul, gradul de pericol social al faptei este unul ridicat, fiind în prezența unei contravenții într-un domeniu important – al relațiilor de muncă – cu consecințe atât pe plan social, cât și pe plan economic.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1, 2, 3 coroborate cu art.304 pct.6 și cu art.304 ind.1 din codul de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința atacată în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul I. T. DE MUNCĂ M., (cu sediul în Tg M., ..2, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.288 din 13.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge plângerea formulată de petenta . ( cu sediul în Sighișoara, ..13, .), împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/_/14.08.2012 întocmit de intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. O. A.-M. A.
Fiind in concediu, Fiind in concediu,
Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședintele
Tribunalului M., Tribunalului M.,
Judecător, Judecător,
A. B. A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. I.O./ 2 ex./ 14.08.2014
jud.fond A. V.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1838/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 41/2014.... → |
|---|
