Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 562/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 4924/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 562/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Judecător R. - M. S.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului în contencios administrativ și fiscal de apelanta S.C. T. M. SRL, cu sediul în municipiul Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1004/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 20.10.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 04.11.2014, pentru data de 19.11.2014, iar ulterior pentru data de azi 26.11.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1004/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR – C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M., și s-a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.03.2013, încheiat de intimat, ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și care pot fi invocate din oficiu, înlăturând totodată ca neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de petent.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, a reținut că petenta nu a reușit să probeze o altă stare de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție, fiind evident că nu s-a stabilit nici un termen de livrare pentru mărfurile comandate de către clienți, deși aceștia au făcut comenzi ferme și au achitat un avans. Mai mult decât atât, livrarea s-a făcut cu mare întârziere, iar în cazul unuia dintre clienți nu s-a mai ajuns la livrarea produsului, tocmai având în vedere perioada mare de timp dintre momentul comenzii – octombrie 2012 – și momentul la care ar fi urmat să fie făcută livrarea – martie 2013.
Instanța de fond a mai apreciat că petenta nu a respectat nici măcar termenele de livrare stabilite verbal cu clienții, cu atât mai puțin cele cerute de diligența profesională, ceea ce a creat prejudicii acestora, în condițiile în care, deși au achitat un avans și au avut promisiuni ferme de livrare, au fost puși în situația de a apela la instituțiile statului pentru rezolvarea acestor raporturi contractuale.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat în termen legal apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea hotărârii, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, apelanta a arătat că fapta săvârșită nu prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel că în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că agentul constatator a reținut în mod greșit săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 7 alin. 4 litera d din Legea nr. 363/2007, întrucât atitudinea petentei nu poate fi calificată ca fiind omisiune înșelătoare.
Apelantul a mai arătat că, în mod contrar celor reținute de instanța de fond, apelanta și-a îndeplinit obligația de informare în mod corespunzător, stabilind verbal cu consumatorii modalitatea de livrare, aceasta fiind și uzanța comercială în materie.
A mai arătat de asemenea că, din dispozitivul sentinței apelate rezultă faptul că apelanta nu ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligația de informare privind termenele de livrare, din considerentele aceleiași hotărâri rezultând contrariul, în condițiile în care instanța de fond a reținut faptul că într-adevăr apelanta a stabilit termenele de livrare verbal cu clienții.
Examinând sentința apelată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate de apelant, Tribunalul apreciază că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului pentru că nu sunt dovedite.
Se constată că nu este incident nici un motiv de schimbare a hotărârii apelate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de apel.
Tribunalul reține că petenta a fost sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de prevederile art. 7 alin. 4 litera d din Legea nr. 363/2007, potrivit cărora: “În cazul unei invitații de a cumpăra, următoarele informații sunt considerate esențiale, dacă nu rezultă deja din context:
d) modalitățile de plată, livrare, executare și cercetare a reclamațiilor, dacă acestea diferă de condițiile cerute de diligența profesională;”
Într-adevăr s-a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței că petenta nu a respectat “nici măcar termenele de livrare stabilite verbal cu clienții “, cu referire însă la termenele pe care societatea s-a obligat să le respecte după încheierea convenției dintre părți, respectiv după achitatea avansului, și pe tot parcursul perioadei în care livrarea întârzia să fie efectuată, nefiind astfel vorba despre stabilirea unui termen de livrare în cuprinsul “invitației de a cumpăra“, cu atât mai mult cu cât este evident că acesta era cu totul diferit de cel cerut de diligențele profesionale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petentul nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei.
În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea apelului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 480 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul S.C. T. M. SRL, cu sediul în municipiul Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1004/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, R. - M. S. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: D.C
Thred: 16.04.2015/H.L
4 ex. jud. fond: G. Ghizella C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 43/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2602/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
