Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 5351/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 50/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul petent S. Z. O. – CNP_, cu domiciliul Gornești, nr. 206 D, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6499/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al apelantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu atr.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se constată că apelul a fost declarat și motivat la data de 11 decembrie 2013, iar sentința a fost comunicată apelantului la data de 21 noiembrie 2013, potrivit procesului verbal de înmânare a comunicării aflat la fila 37 dosar de fond.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul convențional al apelantului, solicită admiterea apelului, astfel cum acesta a fost formulat și pe cale de consecință anularea sentinței civile atacate, și în rejudecare, în principal, anularea procesului verbal de contravenție atacat, ca fiind nelegal și netemeinici și pe cale de consecință exonerarea apelantului petent de la plata amenzii în cuantum de 675 lei și înlăturarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii principale cu sancțiunea avertismentului.
Arată că solicită admiterea apelului, pentru motivele reiterate pe larg în considerentele cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6499/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. Z. O. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.04.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că săvârșirea contravenției de către petent a fost dovedită de intimatul I. prin depunerea la dosarul cauzei a înregistrării video, care a fost coroborată cu raportul agentului constatator, cu atestatul acestuia și buletinul de verificare metrologică.
S-a mai constatat că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt și de drept, că nu se poate reține existența unei cauze de nulitate, precum și că fapta de a circula cu o viteză de peste 100 km/h în localitate și nerecunoașterea comiterii conduc la concluzia corectei individualizări a sancțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul, solicitând admiterea apelului, astfel cum acesta este formulat si pe cale de consecință anularea sentinței civile nr.6499/30.09.2013, pronunțată in dosarul nr._, si în reiudecare admiterea prezentei plângeri, astfel cum aceasta este formulată, în principal:
- anularea procesului-verbal de contravenție atacat ca fiind nelegal și netemeinic, și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei;
- înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere.
In subsidiar,
- înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului.
În motivarea căii de atac se susține că sentința apelată este nelegală, motiv pentru care se impune a fi anulată, iar în rejudecare solicită a se avea în vedere următoarele considerente:
Procesul-verbal de contravenție ., nr._/20.04.2013 - întocmit de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean M. – Serviciul Poliției rutiere este nelegal și netemeinic, sens în care face următoarele precizări:
I. Cu privire la aspectele de nelegalitate ale procesului verbal atacat, învederează faptul că agentul constatator nu a respectat dispozițiile legale incidente în materie cu privire la procedura constatării și sancționării contravențiilor, atât cele cuprinse în QUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și dispozițiile cuprinse în OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie cadrul general în materia constatării si sancționării contravențiilor, astfel încât procesul-verbal atacat a fost întocmit cu încălcarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele legale în vigoare.
Astfel potrivit prevederilor art.181 alin. 1 din Hotărârea nr.1391/2006 “În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut in anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.” Or, așa cum se poate observa, modelul procesului-verbal întocmit de către agentul constatator este cel prevăzut de anexa nr.1A.
O altă neregularitate în ceea ce privește întocmirea actului de control atacat constă în nelegalitatea luării măsurii tehnico administrative a reținerii permisului.
În ceea ce privește reținerea permisului de conducere, agenții constatatori au reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că situația descrisă mai sus se înscrie în sfera ilicitului contravențional, fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, respectiv art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002 „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Din această prevedere legală reiese cu forța evidenței că sancțiunea complementară nu se aplică ope legis în cazul comiterii unei fapte pentru care legea prevede o atare sancțiune, legiuitorul impunând expres condiția ca aceasta să fie aplicată prin procesul - verbal de contravenție.
Având în vedere că reținerea permisului nu este o sancțiune complementară ci doar modalitatea de aducere la îndeplinire a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce (o măsură tehnico-administrativă), agentul constatator, a luat această măsură în mod nelegal, în condițiile în care prin procesul-verbal nu i s-a aplicat nicio pedeapsă complementară.
În aceste condiții, reținerea permisului de conducere este vădit nelegală, deoarece în realitate nici nu s-a aplicat vreo sancțiune complementară, însă s-a dat eficiență urmării acestei măsuri, prin reținerea permisului de conducere.
În ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale procesului - verbal de constatare și sancționare al contravențiilor, învederăm faptul că in speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
La 3.1.1 din NML 021-05 se arată ca erorile tolerate pentru măsurarea vitezei sunt următoarele:
- pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de:
- ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;
- ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Având în vedere că în această situație există un dubiu în privința vitezei cu care a circulat autoturismul, dubiu care profită contravenientului conform Jurisprudenței CEDO (in dubio pro reo), considera că fapta comisă de către contravenient trebuie încadrată după deducerea erorii tolerate din viteza stabilita de către aparatul radar.
Astfel în cauza dedusă prezentei judecați agentul constatator trebuia să deducă din viteza de 104 km/h eroarea tolerata de 4% - respectiv 4,16 I Km/h și doar după aceea să procedeze la încadrarea juridică a faptei în funcție de rezultatul obținut, respectiv de 99,84 km/h., cu atât mai mult cu cât petentul a contestat viteza măsurată de aparatul radar, sens în care a formulat obiecțiuni. precizând că nu a circulat cu viteza de 104 km/h.
Prima instanță, în motivarea soluției de respingere a acestui capăt de apărare, și care ar conduce la netemeinicia procesului - verbal contestat arată că aceste argumente nu pot fi primite, deoarece există depusă dovada la dosarul cauzei din care rezultă că aparatul a fost verificat metrologic.
Consideră că verificarea metrologică a unui aparat radar și ceastă eroare tolerată de care a făcut vorbire nu au legătură una cu cealaltă.
Asta, deoarece în ipoteza în care aparatul radar cu care s-a realizat măsurarea vitezei de circulație a petentului la momentul constatării faptei nu ar fi fost verificat metrologic, acest lucru ar fi atras în mod indubitabil anularea procesului verbal contestat însă nu din pricina erorii tolerate ci tocmai pentru că legea prevede că măsurarea vitezei se poate realiza doar cu un aparat verificat metrologic.
Eroarea tolerată, care este incidență în prezenta cauză se raportează tocmai la rezultatul măsurătorilor realizate de aceste aparate verificate metrologic.
Examinând apelul petentului prin prisma motivelor invocate și în baza efectului devolutiv a căii de atac, se constată că este neîntemeiat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Legat de critica referitoare la formularul pe care s-a încheiat procesul verbal, respectiv cel prevăzut la anexa nr.1A din HG nr.1391/2006, în loc de modelul din anexa 1D, instanța constată că poate fi primită și să determine modificarea soluției, doar în condițiile în care s-ar dovedi o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Însă în cauză nu se constată existența unei astfel de vătămări, mai ales pentru că și modelul actului de sancționare cuprinde toate mențiunile impuse de formularul din anexa 1D, mai concret aparatul radar cu care este înregistrată viteza și care se constată că este verificat metrologic, potrivit buletinului de la fila 23 din dosarul de fond.
Referitor la nelegalitatea măsurii tehnico – administrative invocate de apelant, se constată că aceasta a fost luată prin actul de sancționare, fiind consemnat expres că se reține permisul de conducere în vederea suspendării pentru 90 de zile, luată ca și sancțiune complementară. Împrejurarea că dintre rubricile procesului verbal care prevăd sancțiunile complementare, din eroare a fost subliniată confiscarea și nu reținerea permisului, nu poate determina anularea acestei sancțiuni. Asta, deoarece agentul constatator, așa cum s-a reținut anterior, a consemnat expres și sancțiunea complementară.
Se constată că apelantul susține și că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale, invocând normele metrologice 021-05 care reglementează prin art.3.1.1 erorile tolerate de ± 3% sau ± 4% din valoarea măsurată pentru viteze de deplasare mai mari sau egale cu 100 km/h.
Pentru a admite această opinie și a da valabilitate afirmațiilor petentului, ar fi necesar ca să fie admisă eroarea în minus, dar așa cum a constatat instanța de fond, aparatul cinemometru a beneficiat de autotestare și marja de eroare nu este relevantă. Aceasta este marja permisă pentru ca aparatul să fie validat metrologic ca funcțional, să fie admis în urma verificării, fără să presupună că înregistrează cu erori de ± 3% în regim staționar, sau de ± 4% în regim de deplasare.
Acest lucru reiese și din adresa de la fila 24 din dosar, emisă de Institutul Național de Metrologie, prin care se precizează expres că măsurările efectuate sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nici o eroare.
În consecință nu pot fi primite nici aceste argumente pentru admiterea apelului și nicidecum afirmația că apelantul ar fi condus cu viteza de 99,84 km/h, ca urmare a aplicării marjei de eroare.
Tribunalul constată astfel că nu se impune anularea sentinței civile nr.6499/30.09.2013, că nu sunt incidente motivele aduse de apelant și pentru considerentele expuse, în temeiul art. din noul Cod de procedură civilă se va respinge ca nefondată calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelantul petent S. Z. O. – CNP_, cu domiciliul Gornești, nr. 206 D, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6499/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 martie 2014.
Președinte, Judecător,
I. O. M. R.
fiind în concediu, semnează
vicepreședintele instanței,
judecător A. B.
Grefier,
L. H.
fiind în concediu, semnează
grefier-șef secție civilă, A. A.
Red.M.R./30.07.2014
Tehnored.S.C.G./19.08.2014/4 ex.
Jud.fond: I.-A. N.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Despăgubire. Sentința nr. 292/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
