Despăgubire. Sentința nr. 292/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 3278/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 292/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant G. J.-Z., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. Municipal Târnăveni și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta în fața instanței, pentru a nu se încălca dreptul efectiv la apărare, va lăsa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererii de chemare în judecată (fila 3 dosar). Pârâta a solicitat de asemenea judecarea în lipsă, prin întâmpinarea depusă (fila 44 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești.
Întrucât atât reclamantul cât și pârâta au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare raportat la dispozițiile art. 244, pct.4 și art. 223, alin.(1) din Noul Cod de Procedură Civilă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 24 mai 2013, reclamantul G. J.-Z., a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. municipal Târnăveni ( în calitate de succesoare legale ale pârâtei inițiale D.G.F.P. M. – A.F.P. Târnăveni), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.542 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante, actualizată prin aplicarea dobânzii legale calculată de la data plății. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achitat taxa pe poluare și ulterior prin cererea înregistrată la AFP Târnăveni a solicitat restituirea, cerere la care nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a învederat instanței că cererea de restituire a taxei a fost formulată în temeiul art. 117 alin. 1 litera d din Codul de procedură fiscală coroborat cu O.M.F.P 1899/2004. De asemenea s-a arătat că taxa pe emisii poluante contravine prevederilor art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (art. 28,30,34 și 110 TFUE) dispoziții care stabilesc principiile liberei concurențe a mărfurilor și principiul nediscriminării între produsele interne și cele importate. Astfel, taxa pe emisii poluante, reglementată de Legea 9/2012 cu modificările aduse de OUG 1/2012, încalcă principiul nediscriminării produselor din import în comparație cu cele autohtone fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte țări comunitare și reînmatriculate în România. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România taxa nu se mai percepe, după cum această taxă nu se percepe mașinilor înmatriculate în România anterior datei de 1 iulie 2008. Prin urmare, taxa este destinată să îndrume cumpărătorul, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Având în vedere supremația reglementărilor comunitare reclamantul învederează faptul că taxa, astfel cum este reglementată prin Legea 9/2012, a fost stabilită și încasată în mod nelegal astfel încât solicită restituirea acesteia și actualizarea sumei prin aplicarea dobânzii legale conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru și timbru judiciar.
Pârâta DGFP M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că taxa pe emisii poluante a fost introdusă prin Legea 9/2012, în vigoare de la data de la data de 13.01.2012 și reprezintă opțiunea legiuitorului român ca urmare a abrogării OUG 50/2008. de asemenea a arătat că taxa pe emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”. Totodată pârâta a menționat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată. Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, pârâta a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform căruia taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Fiind introdusă în cauză, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la cadrul procesual, instanța are în vedere că anterior soluționării prezentei cauze, prin HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a înființat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. care a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția G. a Finanțelor Publice M. ( art.23 și anexa 2 din HG 520/2013). De asemenea, în cuprinsul art.13 din acest act normativ și în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr.2211/2013 sunt redate structurile fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice.
În aceste condiții în prezenta cauză calitatea procesuală de pârâtă îi revine Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. municipal Târnăveni, ca succesoare legală a D.G.F.P. M. – A.F.P. Târnăveni.
Reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar autoturismul cu nr. de identificare W0L000078S4127071 iar la momentul la care a solicitat înmatricularea vehiculului în România, operațiunea a fost condiționată de achitarea taxei pe emisii poluante ( chitanța de plată fiind la fila 9).
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând susținerile reclamantului în legătură cu nelegalitatea taxei instanța reține că potrivit art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei. De asemenea, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
La data de 30.01.2012 a fost adoptată OUG 1/2012, prin care s-a dispus suspendarea dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, care prevedeau obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare. Mai mult, conform OUG 1/2012, contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor alin. 2 al art. 4 din Legea 9/2012, se constată că obligația de plată a taxei pe emisii poluante intervine în aceleași cazuri pentru care era prevăzută obligația de plată a taxei pe poluare conform art. 4 din OUG 50/2008, fiind așadar păstrată soluția de principiu din acest act normativ.
CJUE a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În cauza N., nr. C-263/2010, Curtea a arătat că în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere faptul că Legea 9/2012, ca urmare a modificărilor aduse de OUG 1/2012, menține un regim de impozitare discriminatoriu în sensul că vehiculele second-hand înmatriculate în România fără plata nici unei taxe sunt în continuare, cel puțin până la data de 1 ianuarie 2013, exceptate de la plata taxei pe emisii poluante, instanța apreciază că rămân valabile în ceea ce privește reglementarea actuală a taxei pe emisii poluante, considerațiile CEJ cu privire la interpretarea OUG 50/2008 prin prisma art. 110 TFUE, astfel cum acestea se regăsesc în cauzele C‑402/09 și C‑263/10.
Raportat la aceste considerente se reține că taxa pe emisii poluante reglementată de Legea 9/2012 și OUG 1/2012, în ceea ce privește vehiculele „second-hand”, contravine dispozițiilor articolului 110 TFUE, astfel cum acesta a fost interpretat de CJUE și nu poate fi privită ca o taxă de mediu, întrucât nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora. Taxa pe emisii poluante reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, astfel încât particularii pot invoca în fața instanței naționale caracterul nelegal al acesteia iar judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă (hotărârea Curții în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77 clarifică atât consecințele aplicabilității directe a unei dispoziții a dreptului comunitar în caz de incompatibilitate cu o dispoziție legislativă a unui stat membru cât și rolul ce revine instanțelor naționale în aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar). De asemenea instanța are în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.
În cazul dedus judecății se constată că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată, sens în care instanța va obliga pârâta să restituie taxa pe emisii poluante pentru autovehicule achitată, în sumă de 1.542 lei ( fila 9).
Suma supusă restituirii va fi actualizată prin aplicarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală).
În privința datei de la care se datorează dobânda instanța reține următoarele:
Cu toate că dispozițiile art. 124 din OG nr. 92/2003 stabilesc un anumit moment de la care poate fi acordată dobânda fiscală (respectiv ziua următoare expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii), instanța are în vedere jurisprudența CJUE care, conform art. 20 din Constituția României, prevalează față de legislația internă contrară. În hotărârea CJUE în cauza C-565/11, M. I. c/a Administrația Finanțelor Sibiu, s-a statuat că „dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituirii a acestei taxe”. Ca urmare, pentru a da curs principiului efectivității, dobânda va fi acordată începând de la data plății taxei, conform cererii părții reclamante și nu de la data prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală, cuantumul dobânzii fiscale urmând a fi calculat conform art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003.
Instanța apreciază totodată că, întrucât cererea reclamantului de restituire a taxei a fost respinsă nejustificat de pârâtă, se poate reține culpa acesteia în ceea ce privește declanșarea și derularea prezentei proceduri judiciare sens în care în temeiul dispozițiilor art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată, constând în 39,3o lei taxă de timbru și timbru judiciar.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată. Instanța are în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea 9/2012 conform cărora taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. De asemenea, art. 7 alin. 5 din HG 11/2012 prevede că restituirea sumelor prevăzute se face de către organul fiscal competent, de la bugetul F. pentru mediu sau bugetul de stat, după caz, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 72-74 Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma de 1.542 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante precum și dobânda amintită, la care se adaugă sumele stabilite în sarcina pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. J.-Z. ( cu CNP_1și domiciliul în Târnăveni,s tr.G. E., nr.2, ., jud.M.), în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și S. F. municipal Târnăveni ( cu sediul în Tg M., ..1-3, jud.M.) - în calitate de succesoare legală a pârâtei inițiale conform HG 520/2013;
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu (cu sediul București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6).
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.542 lei reprezentând taxa pe emisii poluante achitată conform chitanței . nr._/2012, precum și dobânda aferentă acestei sume prevăzută de art.124 alin.2 coroborat cu art. 120 alin.7 din OG 92/2003, calculată începând de la data plății și până la restituirea sumei;
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 1.542 lei reprezentând taxa pe emisii poluante și dobânda aferentă stabilită în sarcina pârâtei precum și la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 24.01.2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
Red.I.O.
Tehnored.S.C.G./10.03..2014/5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 50/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2550/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
