Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 4489/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 4/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător R. I. T.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta R. E., cu domiciliul în Tg. M., .. 31 A, ._, împotriva sentinței civile nr. 6206 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată că apelul a fost declarat și motivat la data de 05 noiembrie 2013, iar sentința a fost comunicată apelantei la data de 10 decembrie 2013, potrivit procesului verbal de înmânare a comunicării aflat la fila 36 dosar de fond.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de actele și lucrările dosarului, constatând că nu au fost formulate cereri în probațiune, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6206 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de petenta R. E. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., împotriva procesului verbal . nr._/28.03.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că petenta a invocat nulitatea procesului verbal pentru lipsa semnăturii martorului asistent, situație care se circumscrie art. 19 din OG nr. 2/2001, încălcarea dispozițiilor acestui articol fiind sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal în măsura în care se face dovada unei vătămări suferite de către contravenient, iar petenta nu face dovada unei astfel de vătămări, având posibilitatea de a invoca, prin plângerea formulată, orice motive de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal contestat.
A mai reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță, prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că din planșele foto depuse în probațiune de către intimat rezultă veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, pietonul fiind angajat în traversare înainte ca autoturismul condus de petentă să fi ajuns în dreptul trecerii de pietoni. Având în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal și întrucât în cauză nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta R. E., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale; anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca nefondat și nelegal; exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea apelului, apelanta a considerat că hotărârea este netemeinică în primul rând întrucât cele constatate de agentul de poliție nu corespund realității, căci pe sensul său de mers nu se angajase nici un pieton în traversare. A arătat că cele reținute în procesul-verbal nu sunt susținute nici de probele foto anexate la dosar de intimată. A invocat în acest sens paragraful 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005 emisă de Biroul Român de Metrologie Legală și a susținut că autoturismul filmat nu poate fi identificat cu un număr de înmatriculare.
A solicitat înlăturarea ca probă a raportului întocmit de Biroul Rutier, acesta fiind întocmit după constatarea contravenției presupuse și pro causa.
Apelanta a invocat prezumția de nevinovăție potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a susținut că, contrar celor reținute de prima instanță, procesul-verbal de contravenție nu beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, organul constatator fiind partea care are datoria de a dovedi prin mijloace de probă concrete săvârșirea contravenției.
În apel nu s-a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.03.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 și sancționate conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data respectivă, orele 9,38, a condus auto VW Polo cu nr. de înmatriculare_, în Tg. M. pe ., neacordând prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii pe marcajul de trecere de pietoni pe sensul de mers al autoturismului.
În baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut corect că intimatul I.P.J. M. a făcut dovada existenței faptei descrise în procesul-verbal prin fotografiile depuse, fapta fiind de altfel constatată personal de agentul constatator.
Prin planșele fotografice depuse se confirmă faptul că în momentul în care petenta a ajuns cu autovehiculul în dreptul trecerii pentru pietoni, pietonul era coborât pe carosabil, pe trecerea pentru pietoni, cu intenția de a traversa, iar petenta și-a continuat deplasarea fără a opri pentru a-i acorda prioritate. Împrejurarea că numărul de înmatriculare nu este vizibil nu prezintă relevanță, autoturismul putând fi identificat, iar fotografiile se coroborează cu faptul că petenta a fost oprită la scurt timp după momentul constatării faptei. Petenta a recunoscut că a trecut cu autoturismul pe la trecerea pentru pietoni indicată, însă a susținut că nu era nici un pieton angajat în traversare.
Tribunalul constată că petentei i-au fost asigurate la judecarea în fond a cauzei sale garanțiile unui proces echitabil. Prezumția de nevinovăție, așa cum a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de ex., hotărârile în cauzele A. contra României, P. I. contra României), se referă la asigurarea dreptului la apărare al persoanei acuzate, la caracterul echitabil al procedurii în fața instanței și la asigurarea echilibrului dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Această prezumție nu poate fi interpretată în sensul că ar justifica atitudinea pasivă a părții, care ar fi dispensată de a face orice apărare sau dovadă, căci simpla introducere a plângerii împotriva procesului-verbal nu este de natură a determina anularea acestuia. Or, instanța de fond a reținut existența faptei pe baza probelor administrate, necombătute de petentă prin vreo dovadă contrară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul constată că pericolul social al faptei a fost corect apreciat și reținut, neexistând motive întemeiate pentru înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, având în vedere valoarea socială ocrotită, urmările care se pot produce prin nerespectarea prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice precum și atitudinea petentei, care a negat săvârșirea faptei.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petenta R. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul formulat de petenta R. E., cu domiciliul în Tg. M., .. 31 A, ._, împotriva sentinței civile nr. 6206 din 16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2014.
Președinte, A. M. A. | Judecător, T. R. I. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 19.05.2014/H.L
4 ex. jud. fond: A. M. L.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1600/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2704/2014. Tribunalul... → |
|---|
