Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 376/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 2883/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 376/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător R. I. T.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în municipiul Tg. M., .. 16, jud. M., având CUI_ și cont RO66TREZ__ deschis la Trezoreria Tg. M., împotriva sentinței civile nr. 91 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat – doamna avocat R. C. Sabadi, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că reprezentanta convențională a intimatului a depus Împuternicirea avocațială . nr._/2014 odată întâmpinarea formulată în cauză.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului promovat de I. M., menținerea sentinței civile nr. 91/06.02.2014 a Judecătoriei Reghin ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată că solicită respingerea apelului pentru motivele reiterate pe larg în considerentele întâmpinării formulate.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 din Codul de procedură civilă, și reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
Prin sentința civilă nr. 91 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul P. D., în contradictoriu cu intimata I.P.J. M. și s-ad Dispus anularea procesului verbal de contravenție nr._ din 07.02.2013.
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Instanța reține faptul că intimata nu numai că nu a putut să prezinte probe în ceea ce privește omologarea aparatului tehnic cu care s-a constatat contravenția dar nu a produs probe în susținerea celor înscrise în procesul verbal nici în ceea ce privește identificarea autoturismului în mod clar și a localității pe raza căruia circula petentul.
Susținerile petentului sunt întemeiate, întrucât sub aspectul nelegalității actului sancționator agentul nu a făcut dovada săvârșirii faptei contravenționale, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG. nr. 195/2002, întrucât fapta constatată cu un mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic, trebuia consemnată într-un proces verbal, potrivit modelului prevăzut în anexa 1 D a Regulamentului, apoi în procesul verbal întocmit agentul constatator nu a menționat datele de identificare ale aparatului radar folosit, și condițiile în care s-a făcut înregistrarea, respectiv condițiile tehnice funcționale specifice blocului înregistrator.
În acest sens Norma de Metrologie Legală NML_, prevede că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Atât în cazul utilizării unui aparat de fotografiat, cât și a unei camere de luat vederi, trebuie să fie asigurată corespondența dintre direcția de propagare a fasciculului de radiație emis de antenă și axa iar măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Mai mult potrivit pct. 3.1.1 lit. b din Norma de Metrologie Legală NML_, text ce stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele radar, utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice erorile tolerate pentru măsurarea vitezei în condițiile normale de trafic cinemometrele care funcționează numai în regim staționar eroarea tolerată este de +- 3 km/h pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h., iar potrivit pct. 3.5.1 din același act normativ, înregistrările trebuie că cuprindă imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului aspect care nu rezultă din planșele foto atașate, fila 21- 23 din dosar.
Pe de altă parte nu este suficient a se depune la dosarul cauzei raportul agentului constatator și atestatul pentru a face dovada săvârșirii faptei contravenționale, atâta timp cât probele atașate nu sunt concludente întrucât în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasau simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență, în condițile în care nu se poate cunoaște cu certitudine pentru care dintre autoturisme s-a efectuat măsurătoarea. În ceea ce privește planșa foto de la fila 24, instanța reține faptul că datorită modului în care a fost reprodusă imaginea nu se poate ști dacă conducătorul auto se afla în trafic sau în timp staționar.
În ceea ce privește numărul de puncte amendă menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța reține faptul că în mod greșit agentul constatator a reținut în sarcina petentului un număr de 9 puncte amendă întrucât art. 108 din OG. 195/2002, impune pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M..
Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina acestuia și se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
III. POZIȚIA INTIMATULUI.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt întemeiate.
Tribunalul reține că în mod greșit judecătoria a considerat întemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că probele nu sunt concludente întrucât se deplasau mai multe autoturisme iar autoturismul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.02.2013, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni contravenționale constând în amendă de 675 lei, 9 puncte amendă și suspendarea permisului de conducere, pentru încălcarea prevederilor art.121 alin.1 din HG. nr. 1391/2006, și OG. nr. 195/2002, respectiv și art. 102 alin.3, reținându-se că petentul a condus în localitatea Vălenii de M. cu o viteză de114 km/h, fiind filmat și înregistrat cu aparatul video-radar.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și de fotografiile aparatului radar, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
Analizând fotografiile depuse la dosar se observă foarte clar că vehiculul condus de petent a făcut o depășire și a fost înregistrat circulând cu viteza de 114 km/h, circulând din sens OPUS. În ceea ce privește imaginea de la fila 24, la care judecătoria are dubii că s-ar afla în mișcare, se observă că aceasta a fost efectuată când petentul conducea vehiculul cu 74 km/h și avea ultima viteză măsurată 103 km/h.
Dispozițiile 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05/ 23.11.2005, pe care instanța își fundamentează o parte din motivare au fost abrogate prin Ordinul BRML nr. 187 din 14 iulie 2009, astfel încât argumentele invocate și bazate pe încălcarea acestor prevederi nu mai pot fi luate în considerare.
Din înscrisurile depuse de apelant la dosar (filele 7-9) rezultă verificarea și omologarea metrologică a cinemometrului cu care s-a constatat contravenția.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Clemența instanței nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În ceea ce privește pericol social concret al faptei, tribunalul reține că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la traficul rutier sau cu decesul unor persoane nevinovate. În condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită.
Acest lucru pune presiune și pe sistemele de sănătate, întrucât sunt nevoite să asigure asistență medicală de urgență, în condițiile în care și alte sectoare din sistem prezintă prioritate.
Din copia cazierului contravențional depusă de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M. la dosar, rezultă perseverența contravențională a petentului în încălcarea regulilor de circulație rutieră.
Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este netemeinică și nelegală, iar motivele de apel invocate sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința și va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean M., cu sediul în municipiul Tg. M., .. 16, jud. M., având CUI_ și cont RO66TREZ__ deschis la Trezoreria Tg. M., împotriva sentinței civile nr. 91 din 06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului – verbal de contravenție nr._/7.02.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Septembrie 2014.
Președinte, A. M. A. | Judecător, R. I. T. | |
Grefier, L. H. |
Red.R-I.T
Tehnored.L.H./14.11.2014/4ex.
Jud.fond: G. B.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 521/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
