Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 572/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 572/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 14741/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 572/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. C.
Judecător R. - M. S.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul F. T., cu CNP_, cu domiciliul în comuna G. D., .. 95, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1280 din 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 20.10.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 04.11.2014, pentru data de 19.11.2014, iar ulterior pentru data de azi 26.11.2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, reține următoarele:
Prin Sentința nr. 1280 din 18 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de petentul F. T. în contradictoriu cu intimatul ITRSV B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 28.11.2013 și a actelor subsecvente, respectiv înștiințare de plată . nr._/28.11.2013 și actul de control de fond nr. 4150/28.11.2013.
Instanța de fond a reținut în esență că procesul-verbal este legal, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art.17 din OG 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei, s-a avut in vedere că actul sancționator face dovada până la proba contrarie, ori petentul nu a dovedit o situație contrara celei reținută în procesul-vernal.
Prima instanță a reținut că petentul a recunoscut că la data controlului nu deținea, pentru suprafața de pădure al cărei proprietar este, un contract de administrare încheiat cu o structură silvică autorizată.
Împotriva acestei sentințe petentul a declarat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale si anularii procesului-verbal de contravenție atacat.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul petent arată că instanța de fond a concluzionat eronat ca procesul-verbal de contravenție ar fi legal. Se susține că prima instanță greșit a reținut că petentul apelant nu ar fi respectat obligația de a asigura realizarea serviciilor silvice din moment ce a formulat cerere către Direcția Silvică pentru a asigura paza pădurii în suprafață de 1 ha, proprietatea sa (conform TP nr._/16.08.1995). Susține că Ocolul Silvic, considerând că suprafața ce ar trebui protejata este minimă, nu și-a manifestat interesul de a încheia contractul de asigurare a pazei, refuzând sistematic semnarea contractului. Arată apoi că instanța de fond a reținut prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal de contravenție, dar nu a încuviințat nici interogatoriul intimatului, nici proba testimoniala și nici expertiza de specialitate.
Susține ca prima instanță nu a analizat corespunzător starea de fapt și că dezlegarea pricinii depinde de soluționarea plângerii penale înaintată de apelant împotriva făptuitorilor necunoscuți pentru furtul de arbori. Susține că prima instanță nu a respectat prezumția de nevinovăție, că intimatei îi revenea sarcina probei însă nu a probat în niciun fel existența faptei și vinovăția apelantului petent. Susține că nu se poate reține în sarcina sa elementul subiectiv al vinovăției și invocă o culpă a intimatului.
Intimatul ITRSV B. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de petent, arătând că în primă instanță petentul a renunțat la administrarea probelor, că acel contract de servicii silvice s-a încheiat după efectuarea controlului și constatarea faptei, că dezlegarea prezentei pricini nu depinde de soluția ce se va da în plângerea penală pe care petentul a înaintat-o după efectuarea controlului. Susține că a probat existența faptei contravenționale, intimatul arătând că petentul, deși deține pădurea de 19 ani, conform titlului de proprietate, nu a făcut niciun demers în ceea ce privește administrarea pădurii. Toate demersurile au fost efectuate după control, intimatul susținând pentru aceste motive ca este dovedită fapta și vinovăția petentului apelant.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție atacat s-a reținut în sarcina apelantului petent contravenția prevăzută de art.1 din Anexa 1 a HG 483/2006, pe motiv că apelantul petent nu a respectat obligația de a asigura repartizarea serviciilor silvice sau administrarea pădurii pe care o are în proprietate, printr-un ocol silvic autorizat.
Potrivit prevederilor art.1 Anexa 1 din HG 483/2006 „În scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate”.
Fapta a fost constatată la data de 28.11.2013 și s-a aplicat petentului sancțiunea avertismentului. Totodată prin procesul-verbal atacat petentul apelant a fost obligat la plata unei despăgubiri în valoare de 431,01 lei reprezentând 50% din paguba stabilita conform art.8 alin.5 din OUG 85/2006.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a analizat corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, reținând că actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia actului sancționator, tribunalul apreciază neîntemeiate criticile aduse de apelantul petent sentinței primei instanțe.
Vinovăția apelantului petent ca element subiectiv al contravenției prevăzută de art.1 Anexa 1 din HG 483/2006, constă în neîndeplinirea de obligațiilor ce îi reveneau în calitate de proprietar de pădure – obligații legale cu rol de a preveni tocmai tăierile ilegale de arbori.
Iar în materie contravențională vinovăția poate îmbrăca și forma culpei –efectuarea cu întârziere a actelor de administrare a pădurii proprietatea sa (delimitarea proprietății în ce privește zonele forestiere, ca act premergător încheierii contractului cu ocolul silvic) și încheierea contractului de prestări servicii silvice cu Ocolul Silvic Tg. M. abia după controlul efectuat de intimat.
Tribunalul reține că petentul nu a probat o stare de fapt contrară, respectiv nu a dovedit că la data constatării faptei ar fi avut încheiat un contract de pază a pădurii cu un ocol silvic autorizat.
Cu privire la sancțiunea contravențională, respectiv aceea a avertismentului, instanța apreciază că agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acesteia.
Cu privire la despăgubirea stabilită prin procesul-verbal de contravenție, tribunalul are in vedere prevederile OUG 85/2006 care stabilesc modalitățile de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere, pagubă urmând a fi suportată în cuantum de 50% de către apelantul petent în calitate de proprietar al pădurii, conform art.8 alin.5 din OUG 85/2006.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 din codul de procedură civilă tribunalul va respinge apelul declarat de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul F. T., cu CNP_, cu domiciliul în comuna G. D., .. 95, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1280 din 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014.
Președinte, D. C. | Judecător, R. - M. S. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: D.C
Thred: 30.03.2015/H.L
4 ex. jud. fond: G. Ghizella C.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1693/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1668/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
