Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 2874/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 83/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul I. S., cu domiciliul în Tg. M., ./9, jud. M. – CNP_, împotriva sentinței civile nr. 7102 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al apelantului - domnul avocat I. B., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se constată că apelul a fost declarat și motivat la data de 24 decembrie 2013, iar sentința a fost comunicată apelantului la data de 03 decembrie 2013, potrivit procesului verbal de înmânare a comunicării aflat la fila 37 dosar de fond.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că apelul este declarat în termen.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al apelantului arată că înțelege să se folosească de probele existente la dosarul de fond și că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul convențional al apelantului, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, cu anularea procesului – verbal de contravenție și anularea măsurilor sancționatorii dispuse prin acesta.
Reprezentantul convențional al apelantului apreciază că soluția instanței de fond este neîntemeiată. Astfel, arată că prin procesul – verbal de contravenție apelantului i s-a imputat faptul că mașina proprietate personală a circulat în data de 06.02.2013, ora 20,33, fără a deține o rovinietă. Menționează faptul că acest proces – verbal de contravenție contravine legii, întrucât a fost emis pentru a produce efecte juridice, lucru care nu s-a realizat deoarece emiterea unui înscris în formă electronică destinat de a fi citit în orice alt mod decât cele indicate prin art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 actualizată este în afara prevederilor legale, cu toate consecințele consecvente.
În continuare, reprezentantul apelantului arată că produc efecte juridice dispozițiile pct. 10 al art. 4 din Legea nr. 455/2001, care impun limitativ ca verificarea semnăturii electronice să fie efectuată printr-un dispozitiv. Întrucât procesul – verbal de contravenție a fost comunicat în format de hârtie și nu electronic, semnătura electronică nu a putut fi verificată în modalitatea prevăzută legal. În acest sens, arată că procesul – verbal de contravenție atacat nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
În ceea ce privește proba constând în fotografia depusă la dosar este neconcludentă și nu dovedește corespunzător teza probatorie urmărită de intimată, întrucât aceasta este echivocă și speculativă. În aceeași măsură, nu se poate constata în mod rezonabil că fotografia în discuție ar fi dovada săvârșirii contravenției constatate.
În final, reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în cererea de apel și reiterate oral în fața instanței de apel.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 coroborat cu art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, și reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7102 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins plângerea formulată de petentul I. S. în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.02.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit. Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța a reținut, față de dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 455/2001, că înscrisul în formă electronică are aceleași efecte ca și actul autentic, dacă părțile cărora li se opune nu îl contestă. Semnătura electronică este asimilată semnăturii olografe, care se completează cu prevederile dreptului comun.
Sub aspectul temeiniciei actului, instanța a reținut că petentul nu contestă efectiv situația de fapt reținută în procesul verbal. În ceea ce privește criticile formulate de petent cu privire la identificarea exactă din punct de vedere geografic a locului săvârșirii contravenției, instanța a constatat că proba foto depusă la dosarul cauzei este suficient de clară și este furnizată de un aparat montat în mod legal și a cărui poziție este identificată cu precizie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul I. S., solicitând modificarea sentinței, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și anularea măsurilor sancționatorii dispuse prin acesta.
În motivarea apelului, apelantul a invocat faptul că prima instanță a constatat eronat că procesul-verbal ar fi fost întocmit legal, arătând că instanța nu a ținut cont de stricta reglementare legală a utilizării înscrisurilor electronice, generate și semnate folosind semnătura electronică și nici de opinia exprimată public de Avocatul Poporului.
Apelantul a invocat prevederile art. 4 pct. 2 și 10 din Legea nr. 455/2001, care impun limitativ ca verificarea semnăturii electronice să fie efectuată printr-un dispozitiv, respectiv „software și/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de verificare a semnăturii electronice”. A susținut că întrucât procesul-verbal în cauză a fost comunicat în format de hârtie și nu electronic, semnătura electronică nu a putut fi verificată în modalitatea prevăzută legal.
A invocat, sub acest aspect, că lipsește semnătura olografă a agentului constatator, ceea atrage ineficiența juridică a acestuia, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, a invocat că proba constând din fotografia depusă la dosar este neconcludentă și nu dovedește corespunzător teza probatorie urmărită de intimată, în lipsa unui ansamblu de detalii care să îl însoțească în mod firesc (referitoare la autoturism, mediul înconjurător, etc). A susținut că nu se dovedește în afara oricărui dubiu faptul că autoturismul său ar fi fost cu adevărat în locul indicat, la momentul indicat pentru săvârșirea acesteia.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 06.02.2013, în temeiul art. 8 alin.1 OG 15/2002 cu amendă în valoare de 250 de lei, reținându-se că în data de 21.11.2012, ora 20.33, pe DN 1 în localitatea Românești, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Analizând critica vizând greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, sub aspectul lipsei semnăturii agentului constatator, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată. Față de mențiunile cuprinse în procesul-verbal analizat, rezultă că acesta a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, în baza certificatului calificat cu . în actul de sancționare, certificatul fiind depus la dosar de intimată. Or, față de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 455/2001, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și cei care le reprezintă drepturile”. Așa cum a reținut corect instanța de fond, în condițiile în care organul emitent l-a recunoscut și asumat, procesul-verbal are forța probantă a unui înscris autentic și trebuie considerat ca fiind semnat în mod valabil de către agentul constatator.
Împrejurarea că procesul-verbal a fost comunicat petentului pe suport de hârtie nu este de natură a înlătura valabilitatea procesului-verbal în original, în format electronic, având în vedere că potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se comunică în copie. Astfel, copia procesului-verbal comunicat petentului pe suport de hârtie nu se confundă cu originalul actului, generat în formă electronică, fiind distinctă de acesta.
De asemenea, tribunalul reține că dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzând cerința semnării procesului verbal de către agentul constatator, nu cuprind nici o condiție ca această semnătură să fie olografă, nefăcând nici o distincție între semnătura olografă și semnătura electronică.
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare, tribunalul reține că fapta a fost constatată în urma consultării de către agentul constatator a bazei de date cuprinzând toate rovinietele valide. În fotografia depusă, este vizibil numărul de înmatriculare al autovehiculului, este indicată . și data fotografiei, locul efectuării, identificat prin indicarea localității, a latitudinii și longitudinii.
De altfel, petentul nu a negat săvârșirea contravenției și nu a făcut dovada, nici în fața instanței de fond și nici în apel, că ar fi deținut rovinietă valabilă la data menționată în procesul-verbal.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petentul I. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de I. S., cu domiciliul în Tg. M., ./9, jud. M. – CNP_, împotriva sentinței civile nr. 7102 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
R. I. T. A. M. A.
Fiind in concediu,
Semnează pentru Președintele
Tribunalului M.,
Judecător,
S. D.
Grefier,
L. H.
Fiind in concediu,
Semnează prim-grefier,
C. S.
Redactat: A.M.A.
Thred: 05.08.2014/ T.R.
4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2033/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1392/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
