Despăgubire. Sentința nr. 545/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 545/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 4014/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 545/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLIUCE B.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubiri.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2013 sub nr._ reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. – AFP Tg. M., solicitând:
- anularea Deciziei nr._/01.06.2010;
- obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare achitată, în cuantum de 3.130 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței, în esență, că a achitat taxa arătată în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat și înmatriculat anterior în spațiul Uniunii Europene.
Reclamantul a susținut că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 este abuzivă și discriminatorie și încalcă normele dreptului comunitar, fiind contrară prevederilor art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul CE, invocând și dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României. În acest sens, a susținut că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Reclamantul a mai arătat că a depus o cerere de restituire a taxei către pârâtă dar aceasta a refuzat restituirea.
Pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – AJFP M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat prevederile O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Pârâta a invocat jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene din care rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Instanța a analizat la termenul de judecată din 02.12.2013 admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 2 coroborate cu art. 64 și art. 65 Cod procedură civilă și a dispus admiterea în principiu a cererii.
După admiterea în principiu a cererii, s-a acordat un termen chematei în garanție pentru a depune întâmpinare, însă aceasta nu a uzat de acest drept.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că reclamantul a solicitat restituirea unei sume de bani, susținând că aceasta a fost achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism de ocazie, cumpărat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene. Cererea a fost întemeiată pe caracterul nedatorat al taxei achitate, motivat pe faptul că dispozițiile legale care o instituie contravin prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în privința autoturismelor de ocazie cumpărate din alte state membre și care fuseseră anterior înmatriculate în statele de origine.
Din probele administrate în cauză nu rezultă însă faptul invocat de reclamant prin acțiune, al înmatriculării anterioare a autovehiculului într-un alt stat membru al Uniunii Europene, pentru a fi incidente dispozițiile invocate ale TFUE. Instanța constată în acest sens că reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri pentru a face dovada achiziționării și înmatriculării autovehiculului în alt stat membru al UE, deși i s-a acordat un termen în acest scop. Astfel, reclamantul a depus la dosar o copie a unui înscris în limba română, reprezentând traducerea certificatului de înmatriculare al autovehiculului însă nu s-a conformat solicitării instanței de a depune la dosar actul după care s-a făcut traducerea. Or, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 194 lit. e raportat la art. 150 alin. 4 Cod procedură civilă, proba în acest caz o constituie înscrisul în limba străină, care trebuie înfățișat însoțit de traducerea legalizată, existența traducerii, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a depus în copie, neputând suplini lipsa înscrisului în sine.
Analizând cererea de chemare în judecată în baza probatoriului administrat, instanța constată că nu se poate reține vreo încălcare a liberei circulații a mărfurilor între statele membre prin caracterul protecționist al taxei, nefiind dovedită înmatricularea anterioară a vehiculului în spațiul comunitar.
Pentru motivele expuse, nefiind invocat și dovedit nici vreun alt motiv de nelegalitate a încasării taxei, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii principale, pârâta nefiind căzută în pretenții, față de dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M. cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. având Cod de identificare fiscală_, cont RO93TREZ__ deschis la Trezoreria B., cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3, jud. M., în calitate de succesoare a pârâtei inițiale.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: A.M.A
Thred: 04.06.2014/H.L
6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1392/2014. Tribunalul MUREŞ | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1125/2014. Tribunalul... → |
|---|
