Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 5051/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.51
Ședința publică din 30 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului în C. administrativ și fiscal privind pe recurent M. I. R. împotriva sentinței civile nr. 7366/17.10.2012 de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr.7366/17.10.2012 a Judecătoriei Tg M. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul M. I. R. în contradictoriu cu I. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.05.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că nu sunt întemeiate motivele de nulitate invocate de petent, care au fost analizate punctual și respinse argumentat.
Și în ce privește temeinicia, s-a constatat că actul de sancționare are forță probantă prin el însuși pentru că cuprinde constatările personale ale agentului constatator și este o dovadă suficientă a vinovăției acestuia, precum și că petentul nu a reușit să facă dovada contrară. S-a apreciat că gradul de pericol social al faptei este ridicat și nu se impune reindividualizarea sancțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul, care a solicitat în principal casarea, în subsidiar modificarea hotărârii pentru următoarele motive:
Raportat la necomunicarea întâmpinării depuse de către intimată, arată că potrivit art.86 alin.1 Cod pr.civilă, comunicarea cererilor și tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenți procedurali, deoarece potrivit art.85 Cod pr.civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, în afara cazului când legea dispune altfel.
Din examinarea actelor și lucrărilor rezultă că intimata a depus întâmpinare care nu a fost comunicată, instanța soluționând dosarul la a doua strigare.
Procedând în acest mod și având în vedere lipsa petentului la termen, instanța i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, în sensul art.6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și al art.24 din Constituție..
Instanța de fond nu a analizat toate motivele de anulare a procesului verbal atacat, astfel, prin plângerea contravențională petentul a solicitat nulitatea absolută a procesului verbal pentru necompetența agentului constatator, apreciind că prin neanalizarea unui motiv de nulitate echivalează cu necercetarea în parte a litigiului deoarece în cauză au fost invocate mai multe motive de nulitate.
Instanța de fond nu a analizat calitatea agentului constatator sau înscrisul din care ar rezulta această calitate, respectiv dispoziția inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, precum și dacă această dispoziție este semnată de către Inspectorul General.
Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Mai mult, conform art.179 alin.2 din HG nr.1391/2006 „polițistul rutier sau polițistul de frontieră aflat în punctul de trecere a frontierei de stat, care acționează în cadrul echipajului mixt, are, ca principale atribuții:
a) să oprească vehiculele pentru contro și să verifice documentele pe care conducătorii acestora trebuie să le aibă asupra lor;
b) să constate și să aplice sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa.
Mai mult, conform art.15 (1) din OG nr.2/2001 „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anumite prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Or, atât OUG nr.195/2002 cât și HG nr.1391/2006 atribuie această calitate exclusiv agentului de poliție rutier”.
În ce privește nulitatea absolută a procesului-verbal pentru nedovedirea faptei contravenționale, apreciază că din întregul material probator existent la dosarul cauzei, nu se poate reține vinovăția sa.
Instanța de fond a reținut toate argumentele intimatei fără să facă o analiză completă a circumstanțelor în care a fost încheiat procesul-verbal atacat.
Nu se poate reține că petentul nu a oprit la semnalul agentului constatator din moment ce acesta din urmă i-a aplicat sancțiunea contravențională.
O constatare cu un dispozitiv – mijloc tehnic omologat și verificat metrologic nu a avut loc. În situația în care constatarea s-ar fi realizat astfel cum impun dispozițiile legale menționate anterior, acest fapt ar fi trebuit să fie menționat în cuprinsul procesului verbal astfel cum prevede expres art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Mai mult, conform pct.3.3.3. „cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu un discriminator de direcție, care să permită selectarea sensului de deplasare a autovehiculelor a căror viteză este măsurată. Trecerea de la un sens de deplasare la altul poate fi efectuată manual și/sau automat.
Discriminatorul de direcție împreună cu alte mijloace suplimentare (cu care este dotat, prin construcție, cinemometrul) trebuie să asigure identificare sigură a autovehiculului a cărui viteză este măsurată.
În subsidiar, având în vedere pericolul social scăzut al faptei, solicită în temeiul art.7 din OG nr.2/2001 înlocuirea sancțiunii contravenționale și aplicarea unui avertisment, ca sancțiune contravențională.
Dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Totodată, arată că este pentru prima oară când a fost sancționat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în baza art.3041 Cod pr.civilă, se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
La dosarul instanței de fond nu s-a depus întâmpinare, astfel că nu este încălcat dreptul la apărare al petentului prin necomunicarea acesteia.
Recurentul nu arată care este motivul de nulitate neanalizat de instanța de fond, iar Tribunalul constată că au fost examinate toate susținerile petentului.
Afirmația privind calitatea agentului constatator este în mod evident adusă în fața instanței nejustificat și chiar abuziv, pentru că folosirea de calități oficiale constituie infracțiune și petentul putea face plângere penală dacă avea astfel de indicii. În cuprinsul actului de sancționare este indicat numele, prenumele și calitatea de agent șef la Poliția Rutieră a persoanei care a aplicat sancțiunea și care era planificat în activitatea desfășurată.
În urma constatărilor cu aparatul cinemometru amplasată pe auto Dacia cu nr._, aparat radar PYT_ verificat metrologic cu valabilitate până la 1.10.2004 s-au depus fotografiile realizate, care confirmă viteza consemnată, astfel că nu sunt întemeiate nici susținerile de la pct.3 din recurs. Agentul constatator avea și atestatul de operator calificat în acest sens, astfel că nu sunt încălcate prevederile art.4 din NML 021-05.
Este evident că mașina înregistrată este a petentului, care nici nu combate acest lucru, nici prin obiecțiunile din procesul verbal, nici ulterior prin plângere sau recurs.
Referitor la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, în opinia Tribunalului este mai mult decât evident că recurentul nu înțelege caracterul preventiv al sancțiunii contravenționale, având în vedere atât atitudinea sa procesuală, dar mai ales cazierul contravențional.
Pentru toate considerentele expuse, nefiind incident nici un motiv de recurs dintre cele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, în temeiul art.312 alin.1 din același cod, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul M. I. R. (cu domiciliul în Bistrița, cartier Unirea, nr.42 A, jud.Bistrița-Năsăud), împotriva sentinței civile nr. 7366 din 17.10.2012 de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. A.-M. A. M. R.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.M.R.
Tehnored.S.C.G./04.06.2014/2 ex.
Jud.fond:M.-M.G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1484/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 371/2014.... → |
|---|
