Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2688/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2688/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 336/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 2688/2014
Ședința publică din data de: 31 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. A. N., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PĂNET, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Se constată că, la termenul anterior s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei, contestația înregistrată la Primăria comunei Pănet formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 1 din 27 septembrie 2012, precum și răspunsul dat în soluționarea acesteia, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține în pronunțare cauza privind excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu la termenul anterior de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță la nr._ din 03.02.2014, reclamanta P. A. N., titular al Cabinetului Individual “ Dr. P. A. N. “, a solicitat în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PĂNET, anularea Deciziei de impunere nr. 1/27.09.2012, emisă de pârâtă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 250 pct. 1 Cod fiscal, sunt scutite de la plata impozitului, clădirile proprietatea statului și a unităților administrativ teritoriale, precum și clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice, iar cabinetul medical este o formă de exercitare a unei profesii liberale, respectiv aceea de medic, ale cărui venituri intră în categoria veniturilor din activități independente, așa cum sunt ele definite la art. 46 pct. 1, 2 și 3 din Codul fiscal.
În probațiune au fost depuse la dosar decizia atacată și actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității,
solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă și menținerea actului atacat ca legal și temeinic.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt::
Prin Decizia de impunere nr. 1/27.09.2012, s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 844,77 lei reprezentând 690,79 lei taxa pe clădire și 153,98 lei dobânzi de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. l din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui ce se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia în condițiile legii. De asemenea dispozițiile art. 206 alin. 3 din actul normativ anterior menționat dispun că această contestație se depune la organul fiscal respectiv vamal al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru. Prin urmare competența de soluționare a contestației împotriva unui titlu de creanță respectiv împotriva unei decizii de impunere o are organul cu atribuții administrativ jurisdicționale respectiv organul fiscal al cărui act administrativ este atacate.
De altfel dispozițiile art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicat, prevăd că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească administrativ competentă în condițiile legii.
Reclamanta nu a atacat decizia de impunere la organul fiscal.
Prevederile art. 218 Cod procedură fiscală, în acord cu care împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative se poate formula acțiune în fața instanței de contencios administrativ, nu delimitează obiectul acțiunii de contencios fiscal, ci stabilesc calea de atac care poate fi exercitată împotriva acestui act. De altfel, art. 218 alin. 2 din același act normativ, menționează în mod expres faptul că dreptul la acțiune se exercită în „condițiile legii", ceea ce trimite direct la cerințele legii contenciosului administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge cererea reclamantei ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității, și în consecință:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. A. N., titular al Cabinetului Individual “ Dr. P. A. N. “, cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PĂNET, cu sediul în Pănet, nr. 191, jud. M., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. C.D.A.
14.01.2015- 4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2075/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2338/2014. Tribunalul... → |
|---|
