Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 1790/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1790/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 5246/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1790/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M. cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2013 sub nr._, completată la data de 22 noiembrie 2013, reclamantul C. A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului M., solicitând obligarea pârâților la plata ajutorului cuvenit la ieșirea la pensie, în cuantum de 27.600 lei, reprezentând contravaloarea a 12 solde ale funcției de bază, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a solicitat de asemenea citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 06.08.2011 i-au încetat raporturile de serviciu cu pârâtul I. M., după ce și-a desfășurat activitatea în cadrul sistemului de ordine publică, iar la data de 19.03.2012 s-a emis decizia de pensionare nr._/2012, prin care i s-a acordat pensia de serviciu.
Reclamantul a arătat că în anul 2012 a formulat cereri către pârâte pentru acordarea ajutoarelor la care avea dreptul dar pârâtele nu au dat curs acestor cereri.
A susținut că pârâtele interpretează în mod greșit prevederile art. 13 din Legea nr. 285/2010, întrucât prin acest articol doar s-a suspendat acordarea acestor ajutoare în anul 2011, fără însă a fi abrogate prevederile legale prevăzute de art. 20 din Cap. II al Anexei nr. VII din Legea nr. 284/2010.
A apreciat că astfel i se creează o situație de discriminare față de colegii care și-au încetat raporturile de serviciu anterior și după anul 2011 precum și față de cei ce sunt clasați inapt pentru serviciu, care beneficiază de aceste solde compensatorii în anul 2011.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 20 alin. 1 și 2 din anexa VII din Legea nr. 284/2010, ale Legii nr. 263/2010, art. 1-6 din OG nr. 137/2000 și ale art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că raporturile de serviciu ale reclamantului s-au desfășurat cu Inspectoratul de Poliție al Județului M., astfel că plata oricăror drepturi către reclamant s-au făcut exclusiv de către acesta din urmă, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite, fiind direct răspunzător de plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului. Pe fondul cauzei, a invocat dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, ale art. 9 din OUG nr. 80/2010 și ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și a arătat că, față de aceste dispoziții imperative, reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile salariale solicitate.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M. nu a formulat întâmpinare.
Reclamantul a depus răspuns față de întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, întrucât acest pârât este ordonator principal de credite, iar pârâtul de rând 2 este subordonat pârâtului de rând 1 și este doar ordonator terțiar de credite.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar decizia de pensionare, cererile adresate de reclamant pârâtelor și răspunsurile primite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Afacerilor Interne a fost soluționată de instanță la termenul de judecată din 14 aprilie 2014, fiind admisă, pentru motivele expuse în încheierea de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. A. a avut calitatea de agent șef principal de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M..
Raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat la data de 05.07.2011, fiind stabilită pensia pentru limită de vârstă, conform deciziei nr._/16.02.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor.
Reclamantul a solicitat pârâților acordarea ajutorului cuvenit la încetarea raporturilor de serviciu, iar pârâții i-au comunicat, prin adresele nr._/26.07.2012 și respectiv nr. 196.936/10.05.2012, că nu beneficiază de aceste ajutor invocând prevederile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010.
Deși dispozițiile art. 20 din Anexa nr. VII la Legea – cadru nr. 284/2010 prevedeau acordarea de ajutoare pentru trecerea în rezervă sau în retragere, respectiv ieșirea la pensie, la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului era în vigoare Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Acest act normativ stabilește la art. 13 alin. 1 că „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.
Dispoziții similare sunt cuprinse la art. 9 din cadrul art. II din OUG nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012 și la art. 2 din OUG nr. 84/2012, pentru anul 2013.
Existând dispoziții legale exprese în sensul neacordării ajutoarelor de ieșire la pensie la momentul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, refuzul pârâtului I. M. de a acorda aceste drepturi nu poate fi considerat nejustificat sau abuziv.
Reclamantul a invocat faptul că dreptul a cărui realizare se urmărește există în continuare, nefiind abrogat, fiind doar suspendată acordarea ajutorului în anul 2011, astfel că se cuvine obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate. Instanța apreciază că nu poate fi primit acest argument, față de prevederile legale clare în sensul neaplicării dispozițiilor privind acordarea ajutoarelor pentru ieșirea la pensie, citate mai sus.
Nu se poate reține existența unei situații de discriminare, deoarece reclamantul nu se află într-o situație identică cu cei pensionați anterior sau ulterior anului 2011, fiind diferit cadrul legislativ. La fel, nu se află în aceeași situație cu cei clasați ca fiind inapți din punct de vedere medical, fiind incidente alte dispoziții legale. Or, prerogativa legiferării revine puterii legislative și nimeni nu poate pretinde menținerea în favoarea sa a unui anumit cadru normativ.
Instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, întrucât procedând astfel ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului M., ca neîntemeiată.
Ca urmare a admiterii în cursul judecății a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, instanța va respinge acțiunea împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. A. (cu domiciliul în Tg. M., .. 9, ., având CNP_) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M. (cu sediul în Tg. M., ..16, jud. M.), cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (cu sediul în București, Piața V. M., nr.1-3, sector 1), ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (cu sediul în București,..1,sector 1), ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2014.
Președinte,
A. M. A.
Grefier,
E. Steluța I.
Fiind in concediu
Semnează prim-grefier,
C. S.
Redactat: A.M.A.
Thred: 01.08.2014/ T.R.
6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 525/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 313/2014.... → |
|---|
