Despăgubire. Sentința nr. 1941/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1941/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 5257/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 1941/2014
Ședința publică din data de: 20 mai 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul O. S., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU M., având ca obiect despăgubire.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 mai 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.10.2013, reclamantul O. S. a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., solicitând:
- obligarea acestora la restituirea sumei de 4.268 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu data plății taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul second-hand, deja înmatriculat în țara respectivă. Pentru înmatricularea autoturismului a fost nevoit să achite taxa pentru emisiile poluante, potrivit Legii 9/2012, însă în cauză se aplică prioritar tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Se mai afirmă că această taxă încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care are efect direct, astfel că taxa a fost încasată ilegal.
Reclamantul a depus în probațiune: cererea de restituire, răspunsul pârâtei la cererea de restituire, contract de vânzare cumpărare, actele autoturismului, decizia de calcul al taxei, chitanța privind achitarea taxei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că taxa pe emisii poluante a fost introdusă prin Legea 9/2012, în vigoare de la data de la data de 13.01.2012 și reprezintă opțiunea legiuitorului român ca urmare a abrogării OUG 50/2008. de asemenea a arătat că taxa pe emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Totodată pârâta a menționat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată. Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, pârâta a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
A mai arătat că taxa pentru emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Fiind introdusă în cauză, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Instanța apreciază că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul marca Opel, nr. identificare WOLOAHL_, deja înmatriculat în țara respectivă. Pentru înmatricularea vehiculului in România, în temeiul Legii 9/2012 și al deciziei de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, emisă de organul fiscal, reclamantul a fost nevoit sa plătească suma de 4.268 lei reprezentând taxa de emisii poluante achitată de reclamant prin chitanța . nr._/29.01.2013, la Trezoreria Municipiului Tg. M..
Reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei însă aceasta nu a răspuns în mod favorabil solicitării.
Legea 9/2012 a abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, și a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei de poluare, pe care a înlocuit-o în fapt, noua taxă se aplică, potrivit art. 4, în următoarele cazuri:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Potrivit al. 2, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Rezultă astfel că această taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, dar și celor cumpărate din țară și deja înmatriculate în România.
În această formă, noua taxă își pierde caracterul discriminatoriu, prevederile nou introduse, cu privire la plata taxei și pentru vehiculele deja înmatriculate în România, au fost suspendate de la aplicare, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 până la 1 ianuarie 2013. În aceste condiții taxa pentru emisii poluante nu se mai colectează ca și în cazul vechii taxe, lucru care nu mai încalcă prevederile comunitare mai sus citate.
Instanța apreciază că prevederile legale interne la momentul emiterii deciziei de calcul a taxei pe emisii poluante și la momentul achitării de către reclamant a sumei pretinse, nu au mai menținut discriminarea invocată de reclamant întrucât efectele suspendării aplicării dispozițiilor alin. 2 al art. 4 din Legea 9/2012 dispuse prin OUG 1/2012 au încetat la data de 01 ianuarie 2013.
Astfel, potrivit prevederilor art.1 din OUG nr.1/2012, aplicarea dispozițiilor art.2 litera i și art.4 alin.2, precum și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art.5 alin.1 din Legea 9/2012 s-a suspendat până la data de 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, la momentul calculului taxei pe emisii poluante efectuat de pârâtă și la momentul achitării acelei sume de către reclamant erau aplicabile dispozițiile art.2 litera i coroborate cu art.4 alin.2 din Legea 9/2012, care impun condiția achitării taxei pentru emisii poluante la momentul primei înmatriculări în România a unui autovehicul rulat.
Potrivit prevederilor art.2 litera i din Legea 9/2012, prima transcriere a dreptului de proprietate reprezintă în înțelesul acestei legi „primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. 2 litera b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit prevederilor art.4 alin. 2: „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”.
Regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012 nu face nicio deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor și nici între proprietarii de vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
De asemenea o garanție a neutralității taxei rezidă și din faptul că modalitatea de impozitare a unui vehicul importat este aceeași cu a unui vehicul similar de pe piața națională.
În concluzie, instanța reține că începând cu data de 1 ianuarie 2013 taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 s-a aplicat atât autovehiculelor de pe piața internă cât și „produselor similare” de același tip cu aceleași caracteristici și uzură, fiind de fapt o taxă de mediu astfel cum reiese din art.1 alin.2 din legea 9/2012.
În concluzie, taxa pentru emisii poluante este datorată în temeiul textelor legale amintite mai sus, neputând fi reținute susținerile reclamantului referitoare la un caracter nelegal al taxei în discuție.
Pentru toate aceste motive instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că față de modul de soluționare a cererii principale și în temeiul art. 74 Cod procedură civilă se impune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul O. S., cu domiciliul în Sîngeorgiu de M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 corp A sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red. C.D.A.
thred. C.R.L./30.06.2014 – 4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1593/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 516/2014.... → |
|---|
