Despăgubire. Sentința nr. 2124/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2124/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 5959/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2124/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., S. F. MUNICIPAL REGHIN, având ca obiect despăgubire.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de 10 iunie 2014, apoi pe data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 20.12.2013, reclamantul S. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - S. F. Reghin:
- obligarea la restituirea sumei de 3.616 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare,
- plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivare s-a arătat că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3.616 lei, iar în urma cererii de restituire a taxei, pârâta refuzat înapoierea sumei plătite.
S-a susținut că reglementarea taxei speciale de primă înmatriculare, prin art. 214 indice 1 – 214 indice 3 din Codul F. este nelegală și contravine dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene, întrucât discriminează autoturismele provenind din statele membre ale UE, fiind invocat și 148 alin. 2 din Constituția României, care conferă prioritate dreptului comunitar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Au fost detaliate aceste susțineri, fiind susținută și discriminarea creată prin taxa specială pentru autovehicule și reclamantul a citat textele de lege pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
S-au depus în probațiune înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
Cu privire la cadrul procesual, instanța are în vedere că prin HG 520/30.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, hotărâre intrată în vigoare la 1.08.2013, s-a înființat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. care a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Generală a Finanțelor Publice M. (art.23 și anexa 2 din HG 520/2013). De asemenea, în cuprinsul art.13 din acest act normativ și în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013 sunt redate structurile fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice.
Analizând cererea, instanța constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul deja înmatriculat în țara respectivă. Pentru înmatricularea vehiculului in România, in temeiul art. 2141 – 2143 din Codul fiscal, reclamantul a fost nevoit sa plătească 3.616 lei, prin chitanța _/7.04.2008.
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Reclamantul nu a solicitat restituirea acestei taxe, potrivit articolului 11 din OUG 50/2008. Reclamantul a solicitat restituirea taxei integral, prin cererea din 26.06.2013, iar pârâta refuzat restituirea sumei plătite.
Analizând excepțiile invocate de pârâtă, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
Acțiunea în contencios administrativ poate să aibă și alt obiect decât anularea actului administrativ întrucât, conform art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului său legitim și de asemenea și pentru repararea unei pagube.
Interpretarea se desprinde și din dispozițiile art. 18 alin. 1, 2 și 3 din același act normativ, potrivit cu care instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă și de asemenea, să hotărască asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, astfel că se va respinge excepția inadmisibilității
Potrivit art. 1 al. 1 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoana care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 al. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului in termenul legal.
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale iar potrivit art. 135 dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire
Termenul de restituire calculat potrivit textului de lege arătat mai sus, începe să curgă de la data de 1.01.2009 și se împlinește la data de 1.01.2014. Cum cererea a fost formulată la organul fiscal la data de 26.06.2013, dreptul reclamantului nu apare ca fiind prescris. De asemenea, reclamantul a introdus cererea la instanță la data de 20.12.2013, cu respectarea termenului de 6 luni, potrivit art. 11 al. 1 lit. b din legea 554/2004.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată în ceea ce privește solicitarea de restituire a taxei de primă înmatriculare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Legea nr. 343/2006, cu modificările ulterioare, a fost introdus în Codul fiscal, la Titlul VII, capitolul 21 (art. 2141 – 2143), intitulat „Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, stabilind o taxă specială, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. Din cuprinsul art. 2142 alin. 2 se constată că această taxă specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor în România, rezultând deci că aceasta nu se aplică și pentru acele autoturisme care sunt deja înmatriculate în România.
Este relevantă în soluționarea cauzei distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și supuse unei noi înmatriculări și cele care provin din străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România. În acest sens, se constată că taxa se aplică autoturismelor care sunt cumpărate din străinătate și se înmatriculează în România, indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență. Rezultă deci că se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite, „second-hand”, cumpărate din țările Uniunii Europene față de autoturismele folosite și cumpărate din țară, pentru care taxa nu se plătește. Este relevant, de asemenea, faptul că această taxă are un caracter special.
Este de examinat dacă taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
În vedere realizării obiectivelor Uniunii, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate.
În acest sens, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Taxa de primă înmatriculare nu reprezintă o taxă vamală directă, însă, fiind una cu caracter special și aplicabilă numai autoturismelor cu proveniență din alte state, neaplicându-se vehiculelor deja înmatriculate în România, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că pot fi stabilite taxe pentru satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, cum ar fi protejarea sănătății publice, protecția mediului, elemente legitime de politică economică și socială sau altele. Taxa de primă înmatriculare nu întrunește însă exigențele acestor cerințe, neputând fi privită ca o taxă de mediu, întrucât, așa cum s-a arătat, nu se aplică și autoturismelor înmatriculate în România, cu ocazia reînmatriculării, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
În consecință, instanța apreciază că taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa pe poluare intrată în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, care prevede posibilitatea restituirii parțiale a taxei speciale pentru autovehicule, instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză. Instanța are în vedere că la momentul la care reclamantul a achitat taxa instituită de Codul fiscal, această ordonanță nu era în vigoare, ca atare taxa instituită prin aceasta nu era datorată de reclamantă și, nefiind datorată, aceasta nu poate fi obligată să o plătească. De asemenea, caracterul legal sau nelegal al obligației de plată stabilite în sarcina reclamantei nu poate fi apreciat decât prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data nașterii acestei obligații.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă către bugetul de stat care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să restituie reclamantului taxa specială de primă înmatriculare achitată de aceasta și suma restituită.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit hotărârii pronunțate în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Curtea a amintit că atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci si a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft si altii, C-397/98 si C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotararea Littlewoods Retail si altii, punctul 25, precum si Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich si altii, C-113/10, C-147/10 si C-234/10, nepublicata încă in Repertoriu, punctul 65).
În consecința, principiul obligării statelor membre sa restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urma drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail si alții, punctul 26, precum si Hotărârea Zuckerfabrik Jülich si alții, punctul 66).
Astfel, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, pârâta va plăti reclamantului suma reprezentând dobânda fiscală prevăzută de art. 124 al. 2 și art. 120 al. 7 din codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
RESPINGE ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și tardivității invocate de pârâtă.
ADMITE cererea în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul S. S.,(CNP_) cu domiciliul in Reghin, ./A, jud.M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - S. F. Reghin, cu sediul în Reghin, ..33, jud.M. și în consecință:
a. Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.616 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamant prin chitanța _/7.04.2008, la Trezoreria REGHIN.
b. Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda fiscală la această sumă, prevăzută de art. 124 al. 2 și art. 120 al. 7 din codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Listat H.J5 ex./23.07.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 9/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 436/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
