Despăgubire. Sentința nr. 2418/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2418/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 886/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2418/2014
Ședința publică de la 03 octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta T. A. E., cu domiciliul în comuna Bagaciu, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg M., ..1-3, jud. M.) și S. F. Municipal Târnăveni, (cu sediul în Târnăveni, ., jud. M.), având ca obiect acordarea de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul art. 135 Cod procedură fiscală și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2014, reclamantul T. A. E. a solicitat obligarea pârâtului S. F. Municipal Târnăveni la restituirea sumei de 2297 lei, reprezentând taxa de poluare achitată pe numele său, cu dobânda legală fiscală aferentă de la data plății și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând jurisprudență națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: certificat de înmatriculare a autoturismului, chitanța de plată a taxei, corespondență purtată cu AFP, alte înscrisuri relevante.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că decizia de calcul este legală și temeinică, fiind emisă în temeiul unui act normativ obligatoriu.
De asemenea, pârâta a prezentat argumentele pentru care a apreciat că nu poate fi invocată o discriminare între autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul UE față de cele înmatriculate anterior în România. Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel că nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Totodată, a arătat că, începând cu data de 13.01.2012 a fost abrogată OUG 50/2008, astfel că taxa achitată nu se poate restitui, deoarece s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește dobânda legală, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, pentru că sunt incidente dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În ședința publică din data de 03.10.2014, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la prevederile art.135 C.proc.fiscală.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul tip M1, norma de poluare E0, anterior înmatriculat într-un stat membru UE (Germania), iar pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 2297 lei la AFP Tîrnăveni, în data de 05.03.2009.
Indiferent că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile Legii 554/2004 sau cele ale Codului de procedură fiscală, taxa a cărei restituire s-a solicitat este o taxă de natură fiscală și este supusă termenului de prescripție reglementat de legea specială (art.135 din OG 92/2003 – dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire).
Instanța reține că, potrivit art.6 alin.4 din C.civ., prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Aplicând acest text legal în speță, rezultă că prescripția începută la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost achitată taxa de poluare, deci la 1 ianuarie 2009 urmează regulile prevăzute de Decretul 167/1958, inclusiv cele referitoare la posibilitatea invocării din oficiu de către instanță a excepției prescripției (art.18) și la întreruperea termenului de prescripție (art.16 alin.1). Cu privire la acest ultim aspect, instanța reține că întreruperea prescripției are loc prin recunoașterea dreptului făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească ori un organ de arbitraj necompetent sau printr-un act începător de executare – aceste cazuri reprezintă excepții și trebuie interpretate restrictiv. Astfel, formularea către pârâtă a cererii de restituire a taxei pe poluare la care aceasta a răspuns nefavorabil nu poate constitui un caz de întrerupere a prescripției în sensul textului de lege citat.
Prin urmare, tribunalul constată că, la data solicitării de restituire a taxei adresate instanței, dreptul reclamantului la acțiune era prescris.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea de chemare în judecată, constatând prescris dreptul la acțiune; astfel cererea de chemare în garanție a rămas lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. A. E., cu domiciliul în comuna Bagaciu, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul S. F. Municipal Târnăveni, cu sediul în Târnăveni, ., jud. M., constatând prescris dreptul la acțiune.
Respinge, ca lipsită de interes, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 03.10.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CM
04.11.2014
5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 495/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 452/2014.... → |
|---|
