Pretentii. Sentința nr. 921/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 4801/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 921/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte T. R. I.
Grefier H. J.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta CAS M., chemat în garanție C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin întâmpinarea formulată de pârâta C. de Asigurări de Sănătate M. s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și se solicită declinarea competenței în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. Națională de Asigurări de Sănătate București.
Instanța reține cauza în pronunțarea asupra excepției.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
I. DESFĂȘURAREA PROCESULUI.
A. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.09.2013, reclamanta . solicită ca în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate M. să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.246 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pe prescripții medicale în anul 2010 în baza contractului încheiat cu C. și neachitate, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă a acestora. Se solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta susține în esență că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale, iar în motivarea refuzului de a efectua plata își invocă propria culpă arătând în adresa eliberată de C. județeană că nu sunt fonduri prevăzute în buget pentru acordarea acestor sume, care nu se pot achita din lipsa creditelor de angajament. Reclamanta mai arată că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din legea 554/2004, că facturile au fost acceptate de debitoare, creanța este certă, este lichidă și este exigibilă și produce dobânzi de drept, din ziua în care obligația devine exigibilă. Reclamanta mai arată că și-a executat integral obligațiile ce-i incubau potrivit raporturilor contractuale.
Reclamanta înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile anexate la cerere.
B. Poziția pârâtei.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția de necompetență a Tribunalului M. – secția de contencios administrativ și fiscal. În susținerea acestei excepții pârâta invocă dispozițiile Cap. XII „Soluționarea litigiilor”, art. 25 din contractul de furnizare de medicamente, potrivit căruia. (1) Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte prezenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă. (2) Litigiile nesoluționate conform alin.(1) sunt de competența Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanțelor de judecată”. Pârâta arată că prezentul litigiu privește un furnizor de servicii farmaceutice și C. de Asigurări de Sănătate M., motiv pentru care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj constituită la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate București. Pârâta formulează apoi și apărări pe fondul cauzei și solicită respingerea cererii de chemare în judecată invocând clauza cuprinsă în Cap. V, art. 6 lit. c din contract, prevederile HG 186/2009, clauzele cuprinse în Cap. VI, art.8, art.11(3), art.7 contract și prevederile art. 246 din legea 95/2006.
Pârâta înțelege de asemenea să își probeze apărările cu înscrisuri, anexate la întâmpinare.
C. Cererea de chemare în garanție.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
D. Răspunsul la întâmpinare.
Reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepției de necompetență generală a instanței de judecată, invocată de pârâtă. Se arată că încheierea convenției arbitrale constituie condiția preliminară și primordială a arbitrajului, a investirii valabile a tribunalului arbitral cu soluționarea litigiului dedus judecății, că fără convenție arbitrală nu poate exista arbitraj. Se susține că raportat la clauzele contractuale invocate de pârâtă, în eventualitate în care părțile stabilesc că litigiile dintre ele să fie soluționate prin arbitraj sau de o anumită instanță de judecată, asemenea prevederi au semnificația unei abilitări acordate reclamantului de a alege între cele două jurisdicții, aceasta fiind situația în cazul de față. Reclamatul invocă art. 2 lit. b din Decizia nr. 98/5.02.2004 și prevederile Hotărârii nr.144/2010. Se mai arată că în speță este vorba de arbitrajul instituțional organizat prin CNAS, din analiza contractului existent rezultând că părțile au inserat clauza compromisorie conform căreia „litigiile nesoluționate pe cale amiabilă sunt de competența comisiei de arbitraj sau, după caz, a instanței de judecată”. Se arată că reclamantul a ales instanța de judecată, textul fiind foarte clar sub acest aspect, iar legat de prevederile art. 298 alin.1 din Legea 95/2006, textul include verbul „pot” fi soluționate și nicidecum că trebuie să fie soluționate, relevanța frazei nelăsând din nou niciun loc de interpretare. Se mai arată că în cauză suntem în prezența unui act administrativ în înțelesul legii 544/2004, competența de soluționare a litigiului aparținând Tribunalului-secția de contencios administrativ și fiscal în conformitate cu art. 95 pct.1 din Codul de procedură civilă, astfel încât excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei va trebui respinsă. Se invocă și prevederile art. 10 din legea 554/2004. Se răspunde apoi la apărările aduse pe fondul cauzei, reclamanta arătând din nou că facturile au fost acceptate de către debitoare, așa cum rezultă din cuprinsul acestora și din plata parțială a facturilor rezultată din adresa eliberată de C. de Asigurări de Sănătate. În motivarea refuzului la plată a facturilor solicitate pârâta își invocă propria culpă.
II. SOLUȚIONAREA EXCEPȚIEI INVOCATE.
La primul termen de judecată instanța a adus în discuția contradictorie a părților excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție ce vizează necompetența instanței judecătorești.
Examinând cu prioritate această excepție, instanța are în vedere următoarele.
Potrivit clauzei cuprinsă în art. 25 din contractul de furnizare medicamente intervenit între reclamant și pârâtă, „(1) Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă. (2) Litigiile nesoluționate conform alin.(1) sunt de competența Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanțelor de judecată.”
Coroborat cu această clauză contractuală, instanța are în vedere dispozițiile art. 298 din legea 95/2006 potrivit cărora:
„ (1) Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.
(2) Comisia de arbitraj este formată din câte un arbitru desemnat de fiecare parte și unul desemnat de Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj.
(3) În vederea asigurării activității de arbitraj, pe lângă CNAS se înființează și funcționează Comisia de arbitraj. Comisia nu are personalitate juridică.
(4) Organizarea și funcționarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS. Comisia este condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR.”.
Prin Ordinul MPS 66/2008 s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de arbitraj.
În speță este așadar vorba de un arbitraj instituțional, iar părțile contractului amintit au inserat în art. 25 o clauză compromisorie în înțelesul art. 550 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Părțile contractante au făcut referire la instituția care organizează arbitrajul, acea clauză îmbrăcând forma unei convenții arbitrale în înțelesul art. 549 alin.1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În condițiile în care acea convenție arbitrală sub forma clauzei compromisorii nu a încetat în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 1321 din Noul Cod Civil, instanța reține că la momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată convenția arbitrală mai sus amintită producea efecte între părțile contractante.
Devin așadar incidente dispozițiile art. 554 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă din cuprinsul cărora rezultă că instanța de judecată procedează la verificarea competenței în raport cu încheierea unei convenții arbitrale numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta.
Procedura la care se recurge pentru soluționarea litigiului nu este așadar lăsată la alegerea exclusivă a reclamantului.
În speță, una dintre părți (și anume pârâta) a invocat existența convenției arbitrale și a solicitat declinarea competenței de soluționare a litigiului în favoarea comisiei de arbitraj.
În aceste condiții și având în vedere textele legale amintite mai sus, chiar dacă părțile au inserat în contract posibilitatea de a aduce litigiul fie în fața comisiei de arbitraj, fie la instanța de judecată, exprimarea de către una dintre părți a voinței de soluționare a litigiului conform convenției arbitrale, exclude competența instanței.
Pentru toate aceste considerente nu poate fi primită apărarea reclamantului față de această excepție, redată în răspunsul la întâmpinare.
Instanța va admite excepția invocată și în temeiul art.132 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj constituită la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul . (cu sediul în satul P., nr.286, .) în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M. (cu sediul în Tg M., ..19, jud.M.), in favoarea Comisiei de arbitraj de pe lângă C. Națională de Asigurări de Sănătate .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER,
R. I. T. H. J.
Red.R-I.T
Tehnored.S.C.G./24.04.2014/4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1935/2014. Tribunalul MUREŞ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 581/2014.... → |
|---|
