Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 581/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 581/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4622/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 581/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. - M. S.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. P., în contradictoriu cu pârâtul I. – M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 17 ianuarie 2014, la data de 24 ianuarie 2014, la data de 31 ianuarie 2014, la data de 06 februarie 2014, iar ulterior la data de 10 februarie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare înregistrată la această instanță la data de 29.08.2013, sub nr._, reclamantul Pîrtea P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție M. – Serviciul Rutier suspendarea executării măsurii de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule dispusă prin dispoziția șefului serviciului rutier M., nr. 778/07.06.2013.
În motivare, reclamantul a arătat în esență următoarele:
La data de 07.06.2013 a fost emisă dispoziția șefului Serviciului Rutier M. prin care i s-a suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 120 de zile pentru o faptă ce a fost săvârșită în anul 2010.
La data de 06.05.2010 a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție ce i s-a întocmit iar ca măsură complementară i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
Împotriva acestui proces – verbal de contravenție a formulat în termen legal plângere contravențională, care a fost respinsă iar hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.
Cel mai târziu la data de 29.04.2011 trebuia să depună permisul de conducere la serviciul rutier sub sancțiunea majorării suspendării cu încă 30 de zile însă din cauza unor probleme de sănătate a omis să predea permisul de conducere.
La rândul lui pârâtul a omis să-i aducă la cunoștință măsura suspendării ce trebuia să opereze cu data de 29.04.2011, drept pentru care sancțiunea pe care o avea de executat a fost executat până la data de 29.08.2011.
Cu toate acestea pârâtul la data de 07.06.2013 a emis dispoziția prin care i s-a adus la cunoștință, după trei ani că suspendarea dreptului de a conduce începe să curgă de la data de 08.07.2013, și nicidecum așa cum spun prevederile legale în vigoare.
În prezenta cauză, cererea de suspendare este întemeiată fiind întrunite condițiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul că există un caz bine justificat și o pagubă iminentă
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerii cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată.
La data de 10.09.2013. reclamantul a depus la dosar o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale de anulare a dispoziției atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de suspendare, instanța constată următoarele:
Prin Dispoziția nr. 778/07.06.2013 emisă de Șeful Serviciului Rutier M. s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 120 zile începând cu data de 08.07.2013 întrucât regula de circulație încălcată prevăzută în O.U.G. nr.195/2002, prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Reclamantul a solicitat în baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării dispoziției mai sus menționate până la soluționarea pe fond a cererii de anulare formulată în dosarul cu nr._ .
Instanța reține că, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: existența unui caz bine justificat și necesitatea preveniri unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedus din interpretarea logică a prevederii analizate, și anume condiția ca reclamanții să facă dovada declanșării acțiunii de anulare a actului administrativ în cauză.
Analiza îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamantul invocă faptul că dispoziția atacată este nelegală întrucât nu i s-a adus la cunoștință măsura de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice ce trebuia să opereze cu data de 29.04.2011 și până la 29.08.2011.
În același timp, același reclamant recunoaște că a omis să predea permisul în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile prin care i s-a respins plângerea contravențională pe care a formulat-o împotriva procesului verbal de contravenție prin care s-a stabilit sancțiunea contravențională principală.
Instanța reține că actul administrativ, Dispoziția nr. 778/07.06.2013 a fost emisă de Șeful Serviciului Rutier M. în baza prevederilor art. 86 alin. 2, art. 118 alin.2, 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002, și ca orice act administrativ în general, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate, veridicitate și se execută din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;
În prezenta cauză, instanța fără să cerceteze fondul cauzei, reține că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat care să justifice suspendarea executării actului administrativ atacat.
De asemenea, instanța mai reține că, suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate și este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Instanța reține că susținerea reclamantului în sensul că ar fi privat de dreptul de a conduc și astfel ar fi nevoit să apeleze la serviciile altor persoane pentru a se deplasa în diverse locuri contra cost dacă nu s-ar suspenda executarea dispoziției în speță sunt de fapt consecințe firești ale executării sancțiunii complementare aplicate și nu îndeplinesc cerința pagubei iminente în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, reclamantul nu a făcut referire la paguba iminentă în concret, așa cum este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea reclamantului depusă la dosar la data de 10.09.2013:
Reclamantul a depus la dosar o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale de anulare a dispoziției atacate.
Această cerere nu este motivată în fapt și în drept.
De asemenea, instanța mai reține că măsura solicitată de reclamant, de anulare a dispoziției atacate, nu este una vremelnică și care să nu presupună prejudecarea fondului, conform condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 996 C.proc.civ.
Potrivit unei jurisprudențe cvasi-unanime, în materia contenciosului administrativ nu este acceptată ordonanța președințială, pornind de la ideea că pentru adoptarea unor măsuri vremelnice, în cazuri bine justificate, există procedura specială a suspendării executării actului administrativ, prevăzută de Legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, instanța constată că cererea nu este întemeiată, nefiind îndeplinite condițiile art. 14 alin.1 raportate la art. 15 din Legea nr.554/2004 respectiv cele prevăzute la art. 996 C.proc.civ. și urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul Pîrtea P. cu domiciliul în Belejeni, nr. 27, județul Bihor, având CNP_ în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliție al Județului M., cu sediul în Tg.-M., ., județul M., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2014.
Președinte, R. - M. S. | ||
Grefier, M. C. |
Red.-Sz.M.
Tehnored.-S.E.I.-4 exemplare/14.04.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 921/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1644/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
