Anulare act administrativ. Sentința nr. 1139/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1139/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1688/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1139/2014
Ședința publică din data de 09.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. G.
Grefier: I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul J. C. G., domiciliat în Slatina, .. 21, județul O., în contradictoriu cu pârâta FEDERAȚIA R. DE FOTBAL - COMISIA CENTRALĂ A ARBITRILOR, cu sediul în București, sector 2, .. 12, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul J. C. G. asistat de avocat J. B., avocat C. D. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a înaintat instanței note de ședință însoțite de o . înscrisuri în apărare, înscrisuri care se comunică reprezentantului pârâtei.
Reprezentantul convențional al pârâtei solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate la acest termen.
Reprezentantul reclamantului se opune cererii de amânare, precizând că pârâta are cunoștință de înscrisurile comunicate.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul convențional al pârâtei.
Instanța pune în discuție excepția invocată de pârâtă.
Avocat C. D., pentru pârâta Federația R. de Fotbal - Comisia Centrală a Arbitrilor, având cuvântul, invocând prevederile 94 lit. b și c din Regulamentul de Desfășurare și Organizare a Activității Arbitrilor, precum și decizia civilă nr. 5465/28.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază că cererea de chemare în judecată nu este de competența instanțelor judecătorești, solicitând să se aibă în vedere și art. 5 din contractul de renumerare a activității de arbitraj. De asemenea, susține că actele emise de pârâtă nu au caracterul unor acte administrative cu caracter normativ, fiind emise în baza Legii nr. 69/2000.
Avocat J. B., pentru reclamantul J. C. G., având cuvântul, invocând art. 14 – cererea de afiliere pct. 2 lit. d din Statutul F.R.F., solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, susținând că reclamantul nu a încheiat cu Federația R. de Fotbal niciun act prin care să recunoască jurisdicția exclusivă a Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne, singurul document intervenit fiind contractul civil de renumerare a activității arbitrilor din 11.08.2012.
Reprezentantul convențional al pârâtei, in replica, consideră că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă necompetența instanțelor judecătorești în soluționarea prezentei cauze.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată de pârâtă.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul J. C. G. a chemat în judecată pe pârâta Federația R. de Fotbal – Comisia Centrală a Arbitrilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ, repunerea sa în drepturi și revenirea în situația anterioară.
În motivare, arată reclamantul că prin adresa nr. 3146/22.08.2013 emisă de Comisia centrală a Arbitrilor, a fost înștiințat la data de 29.09.2013 cu privire la faptul că a fost retrogradat într-un lot imediat inferior Ligii a III-a, în baza unui clasament întocmit pentru sezonul competițional 2012/2013 pe următoarele criterii: 50% media notelor primite de la observatorii de arbitrii, 20% nota compartimentului delegări, 10% nota în funcție de numărul de jocuri arbitrate, 10% media testelor fizice, 10% media testelor teoretice.
Susține reclamantul că nu i-a fost comunicat clasamentul final pentru anul competițional 2012/2013 și nici nu a fost publicat sau afișat pe site-ul comisiei, pentru a avea posibilitatea de a-l contesta.
Deși din conținutul deciziei de retrogradare, rezultă că în data de 13.08.2013 au fost întocmite clasamentele, reclamantul susține că la începutul lunii august a fost chemat la Pitești pentru a susține testarea teoretică și fizică, pe care a promovat-o cu notele 9,77 – test fizic, respectiv 7,10 – test teoretic, dar nu a fost delegat la nici un meci, iar în data de 29.09.2013, după aproximativ două luni de zile, i s-a comunicat că a fost retrogradat printr-o decizie care nu conține notele și mediile reclamantului pentru fiecare criteriu în parte, fiind prezentate doar aspecte generale.
Arată reclamantul că răspunsul Comisiei Centrale a Arbitrilor nr. 3256/20.11.2013, comunicat în urma plângerii prealabile, face referire la faptul că la Ligile 2 și 3 s-a redus numărul de echipe și, drept urmare, compartimentele de specialitate au propus și aprobat reducerea numărului de arbitri, respectiv 72 de arbitri și 108 arbitri asistenți, dar nici de această dată nu i-a fost comunicat clasamentul și notele pentru fiecare criteriu în parte.
De reținut este faptul că datele comunicate prin răspunsul comisiei nu sunt reale, motivat de faptul că într-adevăr s-a redus numărul de echipe, dar numărul de meciuri este mai mare comparativ cu sezonul competițional 2013/2014, prin implementarea sistemului play-off și play-out.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.
Au fost depuse la dosar, în copie, răspunsurile Comisiei Centrale a Arbitrilor nr. 3256/20.11.2013, nr. 3146/22.08.2013, rezultate arbitri lot L. 3.
La data de 22.05.2014, reclamantul a precizat capătul de cerere privind repunerea în drepturi și revenirea la situația anterioară, în sensul că prin aceasta a înțeles să solicite reintegrarea în Lotul de arbitri din L. a III-a, în care s-a aflat anterior retrogradării dispuse în mod nelegal.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta Federația R. de Fotbal a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, în principal, respingerea cererii introductive ca nefiind de competența generală a instanțelor judecătorești, iar, într-un prim subsidiar, respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei entități fără capacitate procesuală de folosință și, în subsidiarul nr. 2, respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
Conform prevederilor art. 94 lit. b și c din Regulamentul de Desfășurare și Organizare a Activității Arbitrilor și art. 553 C.p.civilă, consideră pârâta că cererea reclamantului nu este de competența instanțelor judecătorești, raportat la prevederile art. 94 lit. b din Regulamentul de Desfășurare și Organizarea Activității Arbitrilor („RODAAF”), legalitatea impunerii competenței arbitrare a instanțelor sportive drept competenței exclusivă în cazul acțiunilor întemeiate pe Statut și Regulamentul FRF fiind deja certificată de către Inalta Curte de Casație și Justiție, pârâta indicând în acest sens decizia civilă nr. 5465 din 28.05.2013, precum și sentința civilă nr. 789 din 07.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Arată pârâta că cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, Comisia Centrală a Arbitrilor fiind o entitate lipsită de personalitate juridică potrivit art. 3.1 al Regulamentului de Desfășurare și Organizare a Activității Arbitrilor.
Sub aspectul inadmisibilității acțiunii, s-a menționat pe de o parte că nu este un act administrativ actul ce face obiectul cererii de chenare în judecată, iar pe de altă parte, dacă s-ar considera astfel, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a arătat că este neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
In drept, s-au invocat art. 205 și urm. C.p.civilă, iar în probațiune s-au depus la dosar practică judiciară, răspunsul nr. 3146 din 22.08.2013 emis de Comisia Județeană a Arbitrilor, tabele nominale cu rezultate la testul fizic al arbitrilor din lotul „L. 3” și rezultate la testul fizic, Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Activității Arbitrilor de Fotbal, contractul civil de remunerare a activității arbitrilor pentru sezonul competițional 2012-2013 și Statutul Federației Române de Fotbal.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, formulat de reclamant, s-a arătat că în cazul acestuia se atacă o decizie de retrogradare și nu prevedere sau o dispoziție din Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Activității Arbitrilor de Fotbal, reclamantul nefiind membru afiliat și nesemnând vreun act prin care să respecte autoritatea Tribunalului Arbitrar al Sportului de la Lausanne .
In ceea ce privește motivul doi din întâmpinare, precizează reclamantul că Federația R. de Fotbal este autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, fiind o persoană juridică de drept privat declarată de utilitate publică prin legea specială a educației fizice și sportului, în acest sens fiind și decizia civilă nr. 5465/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a mai arătat că procedura prealabilă a fost respectată in sensul că decizia de retrogradare a fost atacată în termen legal, la data de 15.10.2014, la Comisia Centrală a Arbitrilor. Pe fond, apărările pârâtei sunt neîntemeiate întrucât a obținut note la testele susținute care nu puteau conduce la retrogradarea sa.
Reclamantul a mai depus la dosar corespondență cu Președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, copia formularului tip al contractului civil de remunerare și alte înscrisuri.
Ambele părți au formulat note de ședință prin care au reiterat aspecte ce vizează excepțiile invocate de către pârâtă.
Raportat la actele și lucrările dosarului, la susținerile părților și la dispozițiile legale incidente, instanța va analiza cu precădere excepția invocată de pârâtă privind necompetența generală a instanțelor in soluționarea cererii dedusă judecății, conform art. 248 C.p.civ. reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 din Statutul FRF, în vigoare la momentul emiterii deciziei Comisiei Centrale de Arbitraj a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, „litigiile izvorâte din sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, în care sunt angrenate cluburi afiliate și oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LPF/AJF/AMFB, jucători, agenți de jucători sau agenți de meciuri, urmează a fi soluționate exclusiv de comisiile cu atribuții jurisdicționale ale FRF„.
Art. 58 alin. 2 precizează că „ FRF, membri afiliați la FRF, jucătorii, oficialii, agenții de meci și agenții de jucători, nu vor înainta litigiile mai sus menționate instanțelor judecătorești, cu excepția situației în care legislația aplicabilă instituie în mod expres obligația soluționării litigiilor în fața instanțelor competente”.
A.. 3 al aceluiași articol prevede că „Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne este competent să soluționeze orice litigiu dintre FIFA, UEFA, confederații regionale, federații naționale, ligi, cluburi, jucători, oficiali, agenți de jucători sau agenți de meciuri licențiați, dacă statutele FIFA/UEFA/ FRF nu prevăd altfel”, la art. 58 alin. 4 precizându-se că recursul trebuie înaintat la TAS în termen de 21 zile de la comunicarea deciziei”.
Potrivit dispoz. art. 57 din Statutul FRF, comisiile cu atribuții jurisdicționale sunt:
a/ - în primă instanță, Comisia de Disciplină a FRF sau Camera Națională de Soluționare a Litigiilor;
b/ - în recurs, Comisia de Recurs a FRF, deciziile acesteia putând fi atacate la Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă o competență arbitrală exclusivă în cazul cererilor de chenare în judecată întemeiate pe Statutul FRF, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 5465/28.05.2013, in care s-a reținut că: „ (….) prevederile din regulamentele sportive care impun jurisdicția unor tribunale sportive reprezintă, în mod evident, clauze care investesc instanțe arbitrale, excluzând pentru litigiile ce fac obiectul lor competența instanțelor de drept comun. Incidența respectivelor clauze este dependentă de acordul prealabil al membrului federației, care trebuie să-și exprime în mod expres consimțământul asupra jurisdicției arbitrale. În acest sens art. 11 – Cererea de afiliere, alin. 2 lit. c din Statutul FRF prevede că următoarele obligații urmează a fi înscrise în statutele membrilor afiliați sale ale structurilor sportive care doresc să se afilieze la FRF: (….) să recunoască autoritatea comisiilor cu atribuții jurisdicționale din cadrul FIFA, UEFA și FRF, astfel cum este definită în statutele acestora, precum, și jurisdicția Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne, astfel cum e definită în Statutele FIFA, UEFA și FRF”.
Instanța reține că, potrivit statutului FRF, prin „oficial” se înțelege „orice persoană cu funcție de conducere, membru al unei comisii, arbitru, arbitru asistent, arbitru de rezervă, observator, antrenor, preparator fizic și orice altă persoană responsabilă cu probleme tehnice, medicale sau administrative din cadrul FRF, LPF, AJF, AMFB și Cluburilor Sportive”.
Prin contractul civil de remunerare a activității arbitrilor/observatorilor încheiat între Federația R. de Fotbal – Comisia Centrală a Arbitrilor și reclamantul J. C. G., s-a stabilit că obiectul contractului îl constituie remunerarea activității de arbitraj/observare la jocurile care se dispută în cadrul unei competiții organizată de FRF/LPF, durata contractului fiind sezonul competițional 2012-2013.
In art. 5 s-a prevăzut ca obligație a Federației Române de Fotbal achitarea indemnizației de arbitraj în termenul legal, iar arbitrul s-a obligat să realizeze activitatea de arbitraj în condițiile prevăzute de statutul și regulamentele FIFA, UEFA și FRF, de regulamentele CCA, precum și în conformitate cu Legile Jocului.
In calitate de arbitru in L. a 3-a, reclamantul are obligația de a recurge la forma arbitrală a justiției reprezentată de organele jurisdicționale ale FRF și Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne, iar nu la puterea judecătorească.
Instanța va reține ca neîntemeiată apărarea formulată de reclamant sub aspectul excepției analizate, potrivit căreia obiectul cererii îl reprezintă o decizie de retrogradare și nu o prevedere sau o dispoziție din Regulamentul de organizare și desfășurare a activității arbitrilor de fotbal, având în vedere că litigiul este izvorât din sau în legătură cu activitatea fotbalistică din România, raportat la prevederile art. 5 din contractul încheiat între părți, și reținând că reclamantul are calitatea de „oficial” conform prevederilor Statutului FRF enunțate, calitate care da nastere si obligatiei de a se supune regulilor instituite de statutul in cauză.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția invocată de pârâtă și se va respinge cererea formulată de reclamant ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, devenind astfel inutilă analizarea celorlalte excepții arătate în întâmpinare, precum și a fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de pârâtă și respinge cererea formulată de reclamantul J. C. G., domiciliat în Slatina, .. 21, județul O., în contradictoriu cu pârâta FEDERAȚIA R. DE FOTBAL - COMISIA CENTRALĂ A ARBITRILOR, cu sediul în București, sector 2, .. 12, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red.MG
Tehnored.IM
2ex./7.01.2015.
| ← Pretentii. Sentința nr. 30/2014. Tribunalul OLT | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 218/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
