Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 211/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 2969/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 211/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V.
Judecător M. G.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent M. C. T., domiciliat în Bucureșt, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. C. pentru apelantul petent C. Nicușor, lipsă intimatul I.P.J. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul apelantului petent depune la dosar dezvoltarea motivelor de apel și solicită ca intimatul I.P.J. O. să depună înregistrarea video a faptei.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul apelantului, motivat de faptul că intimatul, prin întâmpinare, a precizat că nu există o înregistrare video a faptei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat R. C. pentru apelantul petent C. Nicușor, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, cu înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, precizând că petentul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa. Mai arată că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat petentului în termenul prevăzut de lege, intervenind excepția prescripției sancțiunii contravenționale .
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale principale cât și a sancțiunii complementare aplicate invocată de către petentul M. C. T., ca fiind neîntemeiată.
S-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. C. T. împotriva procesului verbal de contravenție . cu nr._ emis la data de 27.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. –Biroul Rutier, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._, petentul M. C. T. a solicitat in contradictoriu cu IPJ O. ca prin hotarirea ce se va pronunța sa se dispună anularea procesului verbal . nr._/27.02.2013 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea plângerii, petentul a aratat că în data de 27 februarie 2013 se afla in autovehiculul cu nr. de înmatriculare BOI XTB („Autovehiculul") la o ieșire laterala a drumului C. - Pitești pentru e efectua o convorbire telefonica. După terminarea convorbirii, in același loc a apărut un autoturism Dacia de culoare albastra din care au coborât doua persoane. Aceștia i-au solicitat documentele de identitate personale si cele ale autovehiculului in vederea controlului acestora. Petentul menționează faptul ca nu este in măsura sa indice numele celor doi agenți constatatori întrucât nici unul dintre aceștia nu s-a legitimat, astfel cum prevăd dispozițiile legale in materie. Ulterior aceștia i - au cerut sa le urmeze mașina. După ce a parcurs o distanta de 200 m a fost oprit din nou si i-a fost comunicat faptul ca in momentul deplasării a efectuat depășirea unui alt autovehicul in zona unde depășirea era interzisa. C_ urmare a presupusei săvârșiri a contravenției menționate, i-a fost reținut permisul de conducere, eliberându-i-se dovada cu drept de circulație.
Petentul a susținut că nu a efectuat niciun moment depășirea unui alt autovehicul cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la interzicerea efectuării depășirii cu încălcarea marcajului care desparte sensurile de mers.
Întrucât prin refuzul de consemnare a obiecțiunilor a fost împiedicat sa-și constituie dovezi in sprijinul susținerilor sale si obiecțiunile trebuia consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității, petentul a solicitat anularea procesului verbal susmenționat pentru acest motiv.
Intimatul I.P.J. O., legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit iar acest act face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul verbal de contravenite respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G.2/2001, nu este afectat de nici o nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
La data de 22.10.2013 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în temeiul art. 14 alin (2) din Ordonanța 2/2001 sa se constate faptul ca a intervenit prescripția executării atât a sancțiunii contravenționale cat si a sancțiunii complementare aplicate.
Comunicarea procesului verbal trebuia făcuta de către agentul constatator in termen de cel mult o lună de la data încheierii, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din OG 2/2001.
Din cuprinsul întâmpinării depuse de parata, rezulta ca Procesul Verbal a fost retransmis la cererea mea in luna iunie 2013 si, raportat la data încheierii procesului verbal, respectiv 27 februarie 2013, termenul de o luna stabilit in mod expres si imperativ prin dispozițiile legale nu a fost respectat.
Precizează ca, in conformitate cu art. 27 din OG 2/2001, parata avea posibilitatea, prin agent procedural, sa comunice procesul-verbal prin afișare la domiciliul său, iar operațiunea de afișare sa fie consemnata . semnat de cel puțin un martor.
După cum prevede art.14 alin (1) din OG 2/2001 „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
Cu privire la prescripția executării sancțiunilor complementare, art.121 alin (2) din OUG 195/2002 stabilește ca Executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală", adică în termenul de o luna prevăzut de art. 14 alin (1) din OG 2/2001.
Analizând excepția invocată și anume a prescripției executării sancțiunii contravenționale principale cât și a sancțiunii complementare aplicate invocată de către petentul M. C. T., instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente
Potrivit dispozițiilor art.14 alin (1) din OG 2/2001 „executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”
Cu privire la prescripția executării sancțiunilor complementare, art.121 alin (2) din OUG 195/2002 stabilește ca executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală", adică în termenul de o luna prevăzut de art. 14 alin (1) din OG 2/2001.
Însă, în speță, așa cum rezultă din înscrisurile filele 30-31, procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 27.02.2013 și comunicat prin poștă petentului la data de 7.03.2013 și întrucât s-a făcut mențiunea destinatar lipsă domiciliu s-a făcut din nou o recomunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 18.03.2013.
Totodată, potrivit art. 32 alin 3 din OG2/2001 plângerea suspendă executarea ceea ce în speță s-a întâmplat la data de 18.03.2013 anterior împlinirii termenului de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale .
În consecință, în raport de considerentele mai sus arătate, instanța a dispus respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale principale cât și a sancțiunii complementare aplicate invocată de către petentul M. C. T. ca fiind neîntemeiată.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._/27.02.2013, petentul a arătat că în data de 27 februarie 2013 se afla in autovehiculul cu nr. de înmatriculare BOI XTB („Autovehiculul") la o ieșire laterala a drumului C. - Pitești pentru e efectua o convorbire telefonica. După terminarea convorbirii, in același loc a apărut un autoturism Dacia de culoare albastra din care au coborât doua persoane. Aceștia i-au solicitat documentele de identitate personale si cele ale autovehiculului in vederea controlului acestora. Petentul menționează faptul ca nu este in măsura sa indice numele celor doi agenți constatatori întrucât nici unul dintre aceștia nu s-a legitimat, astfel cum prevăd dispozițiile legale in materie. Ulterior aceștia i - au cerut sa le urmeze mașina. După ce a parcurs o distanta de 200 m a fost oprit din nou si i-a fost comunicat faptul ca in momentul deplasării a efectuat depășirea unui alt autovehicul in zona unde depășirea era interzisa. C_ urmare a presupusei săvârșiri a contravenției menționate i-a fost reținut permisul de conducere eliberându-i-se dovada cu drept de circulație.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident nici nul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/ 2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile
antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar și că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, obiecțiunile și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât, potrivit art.249 din NCPCIV cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În speță, petentul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în vederea susținerii celor afirmate în plângere, motiv pentru care față de cele expuse anterior, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G nr.2/2001, constatând că plângerea contravențională este neîntemeiată, a respins-o și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, ca legal și temeinic.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul petent M. C. T., considerând-o nelegală și netemeinică.
Solicită ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, în principal, constatarea intervenirii prescripției sancțiunii contravenționale și a sancțiunii complementare aplicate, iar, în subsidiar, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit de către intimată în data de 27.02.2013, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția prescripției sancțiunii contravenționale și a sancțiunii complementare aplicate, se arată că intimatul nu a comunicat apelantului în termenul stabilit în mod imperativ prin dispozițiile legale aplicabile, procesul verbal de constatare a contravențiilor întocmit în data de 27.02.2013, contrar prevederilor art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiindu-i comunicată abia în data de 16.04.2013 adresa prin care i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 15.03.2013 i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, astfel că adresa nu este și nu poate înlocui procesul verbal de constatare a contravențiilor.
Se solicită să se constate faptul că invocarea de către instanța de fond, în motivarea hotărârii, a art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, nu are relevanță în soluționarea plângerii ce face obiectul dosarului, suspendarea executării sancțiunilor nedeterminând și suspendarea cursului prescripției.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelantul consideră soluția de respingere de către instanța de fond a plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală și contrară practicii Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la situația de fapt concretă, instanța considerând că sarcina probei îi revine apelantului, aspect care este efectiv imposibil.
În drept, s-au invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001, art. 29 din Legea nr. 47/1992, și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. a depus la dosar întâmpinare, susținând că instanța de fond în mod corect a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată având în vedere că apelantul-petent nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare contestat.
Având în vedere dispoz. art. 269 alin. 1 cod pr civilă, conform cărora „Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
În conformitate cu prevederile art.270 alin. 1 cod pr civilă, „Înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul în condițiile legii”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu prevederile art. 249 cod pr civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Prin urmare, apelantul-petent avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată, lucru pe care însă nu l-a făcut.
În consecință, se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În baza dispoz. art. 411 alin. 1 pct.2 cod pr civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 5.06.2014, apelantul, prin reprezentantul său convențional, a depus note de ședință prin care a dezvoltat motivele de apel invocate în cererea de apel și a depus la dosar înscrisuri privind comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției .
Analizând sentința pronunțată de instanța de fond, în raport de motivele de apel invocate, dar și în conformitate cu prevederile art. 476 cod pr civilă, tribunalul constată că este nefondat apelul declarat pentru considerentele ce succed.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._/27.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei, reținându-se că în timp ce conducea autoturismul Marca Renault M. pe DN 665 E 574 km. 43+300 Găneasa a depășit neregulamentar o autoutilitară în zona indicatorului „depășirea interzisă” încălcând marcajul continuu ce desparte sensul de mers, faptă prevăzută d e art. 120 alin. 1 lit. h din RA OUG nr. 105/2002 R și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Instanța de fond, analizând excepția prescripției executării sancțiunii principale și a sancțiunii complementare, a reținut corect că este neîntemeiată, motivat de faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 27.02.2013 și comunicat prin poștă petentului la data de 7.03.2013.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată că procesul verbal de constatare a contravenției emis la data de 27.02.2013, a fost comunicat în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 în termen de o lună de la data încheierii, prin scrisoare recomandată, neavând relevanță faptul că procesul verbal a fost returnat cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu” .
Întrucât destinatarul nu s-a prezentat în termen de 10 zile de la data avizării să ridice corespondența, la expirarea termenului de păstrare la oficiul poștal s-a aprobat înapoierea scrisorii către expeditor, astfel că procedura de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției a fost legală, termenul de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale începând să curgă de la data comunicării, conform celor menționate .
Prin urmare, raportat la data de 07.03.2013, comunicarea procesului verbal de constatare a contravențiilor întocmit de către intimată la data de 27.02.2013 s-a realizat în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale precitate, situație în care soluția adoptată în sensul respingerii excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale principale cât și a sancțiunii complementare este legală și temeinică.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal că a fost întocmit cu respectarea prevederilor art l6 și l7 din OG 2/200l cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator.
De asemenea, tribunalul constată că și sub aspectul temeiniciei, forța probantă a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată de către petent, deși avea această obligație conform dispozițiilor art. 16 și 249 din noul cod de procedură civilă, instanța de fond administrând proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce privește solicitarea apelantului petent de a administra și proba cu înregistrarea video a faptei, tribunalul a respins cererea formulată de acesta, motivat de faptul că intimatul, prin întâmpinare, a precizat că nu există o înregistrare video a faptei, instanța constatând că o astfel de probă nu este obligatorie pentru fapte contravenționale de genul celei reținute în sarcina petentului, astfel că înregistrarea video nu este o dovadă obligatorie ce trebuie făcută de către intimat în cadrul plângerii contravenționale.
Prin urmare, reținând că apelantului petent i-au fost puse la dispoziție toate mijloacele procedurale și că i-a fost creat în mod efectiv dreptul de acces la instanță, prin probele administrate acesta nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca și act autentic, tribunalul constată că în mod corect plângerea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la sancțiunea aplicată, tribunalul reține că au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportate la situația de fapt din cauza dedusă judecății, sancțiunea amenzii pentru contravenția reținută în sarcina petentului fiind just individualizată, astfel că nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, astfel că tribunalul, in baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent M. C. T., domiciliat în Bucureșt, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, S. V. | Judecător, M. G. | |
Grefier, M. B. |
Red. MG
Tehnored.CM
Jf: N.B.
Ex.4/18.06.2014
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 218/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 61/2014.... → |
|---|
