Pretentii. Sentința nr. 365/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 365/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 4121/104/2013
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 365/2014
Ședința publică din data de 01.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. G., domiciliat în . Călui, .. 58, județul O., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamantul, prin reprezentantul convențional, a înaintat instanței contractul de vânzare – cumpărare încheiat între reclamant și numitul U. M. – Valeri și concluzii scrise prin care se menționează noul domiciliu al reclamantului și se solicită și judecata cauzei în lipsă.
Instanța, în temeiul art. 238 c.p.civilă estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Constatându-se administrată proba cu înscrisuri și cauza în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamantul D. G., în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 2659 lei reprezentând taxă pe poluare, cu plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca FORD MONDEO, nr. de identificare WFOAXXGBBAVG29789, având data primei înmatriculări în Germania – 1 septembrie 1997, pentru care a plătit la momentul înmatriculării în România taxa pe poluare în cuantum de 2659 lei, iar la solicitarea de a-i fi restituită taxa achitată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal a refuzat soluționarea favorabilă a cererii.
Susține reclamantul că taxa pe poluare se percepe cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene în conformitate cu care niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Astfel, diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din statele UE in scopul reînmatriculării lor în țară, în situația in care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În dovedirea cererii, s-au anexat înscrisuri, respectiv: adresa nr. OT_ din 19.08.2013, decizie calcul taxa pe poluare nr._ din 04.10.2010, chitanța TS6 nr._ din 04.10.2010, adresa către Serviciul Fiscal Orășenesc B., actele de proveniență ale autoturismului traduse în limba română, carte de identitate și certificat de înmatriculare vehicul.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că taxa pe poluare ce a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 are drept scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățirea calității aerului, cât și pentru necesitatea adoptării de măsuri în vederea asigurării respectării normelor de drept comunitar aplicabile în acest scop.
Prin această taxă se asigură compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar și aceasta se aplică tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, indiferent de proveniența acestora.
Astfel, reclamantul a achitat voluntar taxa de poluare, conformându-se dispozițiilor legale în materie, AFP B. - autoritate publică administrativă fiind obligată să respecte, la rândul său, legislația internă.
De asemenea, consideră pârâta ca neîntemeiată susținerea reclamantului că taxa pe poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare in materie, întrucât, pe de o parte dispozițiile interne ce reglementau această taxă – OUG 50/2008 erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu impună achitarea acesteia,iar pe de altă parte nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art.148, precizează pârâta că instituie supremația Tratatelor Constitutive ale UE față de dispozițiile contrare legilor interne cu respectarea actului de aderare, legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, o apreciază pârâta ca fiind inexistentă, întrucât taxa de poluare se aplică la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Totodată, precizează pârâta că principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul UE, alte 16 state membre ale UE practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că taxa pe poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, învederează pârâta că în cazul taxei de poluare, presupusa discriminare nu este fundamentată pe niciun argument solid, aplicându-se tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.p.c.
Deși legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut cererea de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD MONDEO, nr. de identificare WFOAXXGBBAVG29789, având data primei înmatriculări în Germania – 1 septembrie 1997, pentru care a plătit la momentul înmatriculării în România taxa pe poluare în cuantum de 2659 lei cu chitanța . 6 nr._ din data de 04.10.2010, iar la solicitarea de a-i fi restituită taxa achitată, pârâta Administrația Finanțelor Publice B. a refuzat soluționarea favorabilă a cererii, conform adresei nr. OT_ din 19.08.2013.
Pe fond, se constată că OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor, în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 ind. 1 – 214 ind.3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată, din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, reține instanța că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională’’. Aceleași considerente au fost reiterate de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c. Statul Român.
În consecință, se constată că în mod nelegal s-a impus plata taxei de poluare și având în vedere art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), urmează să fie admisă cererea reclamantului și să fie obligate pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu să-i plătească acestuia suma de 2659 lei reprezentând taxă pe poluare.
In ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate prin cererea de chemare în judecată, instanța constată că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Astfel, art. 1 alin. 1 și 2 din O.M.F.P. nr. 1899/2004 prevede că „Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 C.proc.fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În speță, Tribunalul constată că poate fi acordată dobânda legală aferentă sumei de 2659 lei reprezentând taxa pe poluare, ce va fi calculată de la data achitării sumei până la data efectuării plății, conform concluziilor menționate în considerentele hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza I. contra AFP Sibiu și AFM București.
În conformitate cu prevederile art. 451 și art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâtele vor fi obligate, în solidar, la cheltuieli de judecată către reclamant constând în taxa de timbru (fila 23 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul D. G., domiciliat în . Călui, .. 58, județul O., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6 și obligă pârâtele în solidar să-i plătească reclamantului suma de 2659 lei reprezentând taxa pe poluare, cu dobânda legală de la data achitării sumei până la data efectuării plătii.
Obligă pârâtele în solidar la 266 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red.M.G.
5ex. /08.04.2014.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 61/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 471/2014.... → |
|---|
