Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 61/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 874/213/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 61/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă . S.R.L, cu sediul în ., împotriva sentinței nr.1215/30.09.2013 pronunțată de judecătoria Corabia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. D. pentru apelanta petentă . S.R.L, lipsă fiind intimata A.N.A.F.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelanta petentă a depus la dosar înscrisuri în dovedirea cererii de apel și numele și adresa martorului propus spre audiere, respectiv, L. E. L..
Avocat M. D., pentru apelanta petentă, solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul gestionar L. E. L. pentru dovedirea corectă a faptelor, întrucât acesta la data efectuării controlului îndeplinea funcția de gestionar.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de apărătorul apelantei petente ca nefiind utilă și pertinentă cauzei, având în vedere că la instanța de fond petenta a solicitat audierea a doi martori, cerere admisă de instanță, dreptul la apărare fiind respectat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Avocat M. D. pentru apelanta petentă . S.R.L având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, înlăturarea măsurii de suspendare a activității pe o perioadă de 3 luni, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii aplicată cu sancțiunea „avertisment”.
Precizează că petenta are în obiectul de activitate comercializarea de îngrășăminte, pesticide, fungicide, o parte din marfă a fost vândută la un număr de 3 persoane fizice pe bază de chitanțe deoarece casa de marcat a societății a fost defectă, iar administratorul societății a fost plecat din țară, la data controlului, comisarii Gărzii Financiare au găsit chitanțele, care au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, chitanțele fiind documente contabile pe baza cărora se înregistrează o operațiune contabilă în registrul de casă incluzând și TVA-ul; atât chitanțele cât și bonurile fiscale fac dovada încasării și respectiv a plății de către cumpărător. Nu se prevede niciunde că în situația în care nu se taie bon de marcaj și se taie chitanță, acest lucru este în neregulă, chitanțele fiind acte din care rezultă că societatea își încasează legal orice sumă de bani.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 18.04.2013, sub nr._, petenta L. B. GROUP S.R.L, a solicitat în contradictoriu cu intimata Garda Financiară O. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 15.04.2013 prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei și a fost suspendată activitatea societății pe o perioadă de 3 luni.
În motivarea plângerii petenta a arătat că are în obiectul de activitate printre alte activități și comercializarea de îngrășăminte, pesticide, fungicide. Aceasta s-a aprovizionat cu turba printr-un număr de 3 facturi care au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, precum și în jurnalele de cumpărături, fiind întocmite și note de recepție. O parte din marfă a fost vândută la un număr de 3 persoane fizice pe bază de chitanțe, respectiv chitanțele cu nr. 12/30.01.2013, 24/02.04.2013 și 26/03.04.2013, deoarece casa de marcat a societății era defectă, iar administratorul acesteia era plecat din țară.
La data controlului, comisarii Gărzii Financiare au găsit cele 3 chitanțe care au fost înregistrate, însă nu au consemnat în procesul verbal aspectul referitor la defecțiunea casei de marcaj, așa cum s-a susținut. Chitanța este un documente contabil pe baza căreia se înregistrează o operațiune contabilă în registrul de casă incluzând și TVA-ul, astfel că atât chitanța cât și bonul fiscal fac dovada încasării și respectiv a plății de către vânzător-cumpărător. Legea nu prevede sancțiune contravențională când se eliberează chitanța în loc de bon fiscal ci prevede sancțiune când nu se eliberează niciunul din cele două documente.
În susținerea cererii, petenta a depus următoarele înscrisuri: nota de constatare -, procesul verbal/15.04.2013, certificat de înregistrare, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și a solicitat încuviințarea administrării probei cu martori, respectiv numitul C. M. .
Intimata a depus întâmpinare, arătând că actul de sancționare este temeinic și legal fiind anexate înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție .
Prin sentința nr.1215/30.09.2013 s-a respins plângerea petentei care a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 15.04.2013 de Garda Financiară O. petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit b din OUG 28/99 R, constatându-se că aceasta a emis pentru sumele de bani încasate de la 3 persoane fizice chitanțe cu nr. 12/30.01.2013, 24/02.04.2013 și 26/03.04.2013, încălcând astfel obligația de a elibera bonuri fiscale. Ca măsură complementară a fost instituită măsura suspendării activității societății petente pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 14 pct 2 din OUG 28/1999R.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității, instanța a apreciat că acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrară celei descrise în actul constatator al contravenției.
Conform art. 269 alin 1 C.pr. civ “(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului.”
Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei îndeplineste conditiile cerute de lege pentru a fi un înscris autentic iar conform art. 270 alin 1 C. Pr. civ “Înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.”
Asadar procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei reprezintă un înscris autentic care se bucură de prezumtia de veridicitate si temeinicie cu privire la cele consemnate si constatate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui ce contestă înscrisul.
Prezumția instituită prin art 270 C. Pr. civ are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Cu privire la cauza de fată, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 10 lit b din OUG 28/99 R, constituie contravenție neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Petenta a susținut că a emis chitanțele cu nr. 12/30.01.2013, 24/02.04.2013 și 26/03.04.2013 și nu bonuri fiscale deoarece casa de marcat nu a funcționat.
Observând datele la care au fost emise aceste chitanțe (respectiv 30.01.2013, 02.04.2013, 03.04.2013), instanța a constatat că societatea petentă nu a utilizat aparatul de marcat electronic timp de mai multe luni, deși aceasta a susținut că aparatul era defect la momentul controlului și nu a făcut nicio dovadă în acest sens.De la data de 30.01.2013 si până la data de 03.04.2013 societatea avea suficient timp pentru a remedia defecțiunea. Martorul C. M., propus de petentă, arată că vânzătorul este cel care i-a comunicat că nu functionează casa de marcat însă martorul nu a constatat personal această defecțiune. De altfel, cu ocazia prezentării la sediul Gărzii Finanaciare O. cu documentele firmei, administratorul societății nu a indicat nicio defecțiune a aparatului de marcat electronic, așa cum rezultă din nota explicativă atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, instanța a apreciat că aspectele reținute în sarcina petentei sunt reale, nefiind combatute prin probe contrare, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză.
De asemenea, instanta a constatat ca prin procesul verbal s-a făcut o corecta individualizare a sanctiunii, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Împotriva sentinței a declarat apel societatea petentă . S.R.L, considerând-o nelegală și netemeinică.
Se susține că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă situației de fapt existentă la magazinul societății petente care deține casă de marcat de la data înființării în anul 2012. Aceasta însă s-a defectat în două rânduri, prima dată la 30 ianuarie 2013, iar ulterior, în zilele de 2, 3 aprilie 2013, dar a fost reparată și folosită.
La data controlului, 15.04.2013, casa de marcat a magazinului era în stare de funcționare și nu s-au constatat nereguli sub acest aspect.
La aceeași dată administratorul societății era plecat din țară nefiind prezent la controlul efectuat și gestionarului nu i s-a luat o notă explicativă, fiind singura persoană care cunoștea situația reală a defecțiunilor la casa de marcat.
De asemenea, nu au fost luate declarații de martori în timpul controlului, motiv pentru care se solicită audierea acestora în cadrul apelului. Se solicită și proba cu înscrisuri, sens în care se depune bilanțul contabil.
Se mai arată că martorul audiat la instanța de fond C. M. a declarat că la data când acesta a cumpărat produse casa de marcat nu funcționa ,iar vânzătorul nu a avut intenția de a nu înregistra vânzarea, eliberând chi9tanța menționată ce a fost înregistrată în contabilitatea societății.
Se face referire la dispozițiile OUG nr. 28/1999 care sancționează faptele societăților comerciale ce nu folosesc casele de marcat dar care nu pot fi sancționate atunci când emit alte documente contabile respectiv chitanțe sau facturi așa cum se procedează și în activitățile desfășurate de profesii liberale.
Amenda aplicată este exagerată în raport de fapta comisă, mai ales că este însoțită și de sancțiunea complementară de suspendarea activității pe timp de trei luni, în condițiile în care aceasta are decât 3 salariați și nu a realizat vreun profit de la înființare, motiv pentru care solicită în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
În afară de bilanțul întocmit la data de 31.12.2012, s-a atașat situația activelor imobilizate, registrul salariați și adresa din 30.10.2013 emisă de ANAF din care rezultă reorganizarea instituției Garda Financiară prin desființarea acesteia ,iar în litigiile aflate pe rol calitatea procesuală este preluată de ANAF.
ANAF prin administrația Județeană a Finanțelor Publice O. în baza Ordinului nr. 1500/2013 de împuternicirea conducătorilor unităților teritoriale din cadrul sistemului a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Se arată că societatea apelantă a fost sancționată, deoarece nu a folosit aparatul de marcat electronic fiscal pentru încasările în numerar provenite de la persoanele fizice, încălcând astfel prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.
Din nota explicativă dată de administratorul societății precum și din constatările inspectorilor a rezultat faptul că societatea petentă deținea aparat de marcat electronic la data controlului și emiterea de chitanță s-a considerat de către acesta ca fiind o operațiune legală.
Ulterior, la data de 12 februarie 2014, societatea apelantă a depus la dosar copii de pe bonuri fiscale emise de aceasta, precum și copia registrului de casă.
Având în vedere dispozițiile art. 476 și urm. cod pr civilă, instanța urmează să analizeze motivele de apel în raport și de susținerile și apărările societății petente menționate în primă instanță.
Prin plângerea formulată, societatea s-a apărat în sensul că a vândut produse la trei persoane fizice pe bază de chitanță în datele de 30.01.2013, 2 și 3.04.2013, deoarece aparatul de marcat al societății a fost defect și nu s-au putut emite bonuri fiscale.
O altă apărare a constat în faptul că administratorul societății a fost plecat din țară în perioada vânzărilor și nu a cunoscut despre această împrejurare.
Aceste apărări, reluate și în apelul declarat, nu au fost dovedite la instanța de fond și nici în apel, iar în nota de constatare, nota explicativă, și procesul verbal de contravenție din 15 aprilie 2013, administratorul societății care a semnat aceste înscrisuri, nu a făcut referire la apărările invocate.
Mai mult acesta a considerat că emiterea de chitanțe în loc de bonuri fiscale este o operațiune legală permisă de lege.
Potrivit art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 încasările în numerar de la persoane fizice se face numai prin aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie eliberat cumpărătorului.
Chitanța ține loc de bon fiscal în cazul persoanelor juridice doar dacă este însoțită de factură.
Având în vedere aceste considerente și instanța de apel constată că societatea petentă se face vinovată de comiterea contravenției descrisă în procesul verbal care, de altfel, a fost semnat fără obiecțiuni de către reprezentantul legal al acestuia.
Pericolul social al faptei este dat și de cuantumul minimului de amendă care este de 8.000 lei, precum și necesitatea protecției consumatorilor și înlăturării fenomenului de evaziune fiscală, astfel că sentința pronunțată este legală și temeinică, iar înscrisurile depuse de către petentă în apel nu înlătură răspunderea contravențională a acesteia.
Prin urmare, în temeiul art. 480 cod pr civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă . S.R.L, cu sediul în ., împotriva sentinței nr.1215/30.09.2013 pronunțată de judecătoria Corabia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, M. B. |
Red. GI
Tehnored.CM
Jf: A.P.
Ex.2/1.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 211/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 365/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
