Anulare act administrativ. Sentința nr. 1058/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1058/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1302/104/2014
Dosar nr._ - contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1058/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Grefier D. M. Ș.
Pe rol pronunțarea rezultatului dezbaterilor avute loc asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. D. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O. "CONSILIUM" in calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: M. P., J. S., N. A., P.-M. C., P. C. A., I. A., R. M., R. E., S. A. V., cu sediul ales la Caracal, .. 8, județul O. și pe pârâții P. M. Caracal, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O. și C. de C. a României - Camera de C. A Județului O., cu sediul în Slatina, .. 47, județul O., având ca obiect anulare act administrativ .
Constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.11.2014 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.11.2014, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S. din Administrația Publică O. ,,Consilium’’ în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, M. P., J. S., N. A., P.-M. C., P. C. A., I. A., R. M., R. E., S. A. V., a chemat în judecată pe pârâtul P. M. Caracal, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună; anularea dispozițiilor nr.308,309,313,314,318,323,324, 326, 327, 370,371, 373, 377, 378, 383, 387, 388, 391 emise de pârât la data de 28.02.2014; recunoașterea dreptului reclamanților de a beneficia de salariile brute lunare avute anterior emiterii dispozițiilor menționate în primul capăt de cerere și obligarea pârâtului să acorde reclamanților despăgubiri egale cu sumele reținute în baza dispozițiilor menționate în primul capăt de cerere, actualizate.
In motivare, se arată că reclamanții, membri de sindicat, au avut și au raporturi de serviciu cu pârâtul, ca funcționari publici în cadrul Aparatului de Specialitate al autorității pârâte.
Reclamanții au avut menționate în fișa postului atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit legii sau de recuperare/încasare/eficientizare a activității de administrare a creanțelor fiscale pentru bugetul local al unității administrativ-teritoriale pârâte.
La data de 28.02.2014, pârâtul a emis actele administrative care fac obiectul acestei spețe, prevăzute a intra în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamanților în data de 05-14.03.2014, prin care în mod netemeinic și nelegal s-au imputat reclamanților sume specificate ca,,încasate necuvenit’’ rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și sume specificate cu titlu de „foloase nerealizate", dispunându-se totodată și reîncadrarea în funcțiile publice deținute, cu diminuarea salariului de bază brut lunar începând cu data de 1 martie 2014, dar și retroactiv, pentru perioada 2011-2013.
Reîncadrarea și salarizarea reclamanților au fost modificate prin dispozițiile contestate nr.308(J. S.), 309(M. P.), 313(N. A.), 314(P.-M. C.), 318(P. C. A.), 323 (R. M.), 324(R. E.), 326(S. A. V.), 327(I. A.).
Imputarea respectivelor sume din salariul reclamanților a fost stabilită prin dispozițiile contestate:370(I. A.), 371(J. S.),373(M. P.),377(N. A.),378 P.-M. C.), 383(P. C. A.), 387(R. M.),388(R. E.), 391(S. A. V.).
Se precizează că reclamanții au formulat memorii, adresate atât pârâtului - ca procedură prealabilă cât și Sindicatului ca împuterniciri, înregistrate anterior depunerii acestei acțiuni în care arată că actele emise de pârât sunt netemeinicie și nelegale, solicitând revocarea acestora, însă pârâtul nu a dat un răspuns favorabil la procedura prealabilă.
Reclamanții, în nume propriu –persoane fizice, titulare ale drepturilor și intereselor legitime, se constituie ca persoane vătămate de autoritatea publică pârâtă prin executarea actelor administrative contestate și prin nesoluționarea cererii de revocare a acestora, iar în fapt, prin paguba iminentă ce intervine în planul financiar al reclamanților și al familiilor acestora.
Pe cale de excepție, se solicită să se constate nulitatea absolută a deciziilor contestate, întrucât dispozițiile de reîncadrare contestate încalcă principiul neretroactivității garantat de Constituție – art.15 alin.(2), jurisprudența CEDO și ICCJ (decizia nr.1658/20.03.2007 ș.a.) care prevăd că legea dispune numai pentru viitor.
Aceste dispoziții reglementează cuantumul salariilor reclamanților pentru o perioadă retroactivă – începând cu anul 2011.
După cum apare în dispozițiile contestate, prin aceste acte administrative se modifică dispoziții referitoare la salariile reclamanților emise de pârât începând cu data de 31.01.2011, valabile în perioada ianuarie 2011-februarie 2014, așadar retroactiv, încălcând legea fundamentală.
Dispozițiile de reîncadrare contestate sunt lovite de nulitate, deoarece revocă acte administrative intrate în circuitul civil și afectează o perioadă (2011-2013) pentru care a intervenit prescripția.
Autoritatea pârâtă, ca emitentă a actelor administrative unilaterale de reîncadrare a reclamanților în perioada 2011-2014, în situația în care le consideră nelegale avea, potrivit legii, numai posibilitatea să solicite ea însăși instanței anularea acestora(în conformitate cu prevederile art. 1 alin.2 din Legea contenciosului nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare) deoarece, potrivit legii, actele nu mai pot fi revocate după ce au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice constând în plata salariilor, impozitelor și asigurărilor sociale, o astfel de acțiune putând fi introdusă numai într-un termen de prescripție de un an de la data emiterii actului.
D. aceste motive, dat fiind faptul că ultimele acte administrative de reîncadrare sau stabilire a salariilor reclamanților au fost emise, așa cum rezultă din acte, în luna decembrie 2012, rezultă că pentru toate actele administrative de reîncadrare sau stabilire a salariilor reclamanților a intervenit prescripția dreptului pârâtei de a mai cere anularea acestora în instanță.
Dispozițiile de imputare contestate reglementează o perioadă pentru care a intervenit prescripția, respectiv ianuarie-februarie 2011.
Dreptul de a emite acte cu privire la eventualele pagube cauzate este limitat de lege la un termen de prescripție de 3 ani de la data producerii pagubei conform prevederilor art. 85 alin.(3) din Legea 188/1999, rep. și ale art.211 lit.c din Legea dialogului social nr.62/2011. rep.
După cum apar prevăzute în anexele la dispozițiile contestate, lit.a, prin aceste acte se modifică dispoziții referitoare la salariile reclamanților emise de pârât începând cu data de 31.01.2011, valabile în perioada ianuarie-februarie 2011, perioadă pentru care a intervenit prescripția.
Pe fondul cauzei, se arată că dispozițiile contestate sunt netemeinice și nelegale fiind emise cu încălcarea legii, întrucât reclamanții sunt vătămați în drepturile lor legitime prin reducerea salariilor.
În perioada 2010-2011, reclamanții și-au desfășurat activitatea profesională în cadrul aparatului de specialitate al instituției, având atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale sau de recuperare-încasare creanțe fiscale pentru bugetul local al UAT, după caz.
Pentru activitatea desfășurată, reclamanții au beneficiat în anul 2010 de stimulente financiare, acordate potrivit prevederilor legale care operau în perioada respectivă.
Aceste drepturi le-au fost incluse în salariul de bază la începutul anului 2011, în condițiile legii, prin emiterea de către pârât a unor dispoziții de reîncadrare,legale, a căror modificare se dispune în anul 2014, împreună cu imputarea sumelor menționate, prin dispozițiile contestate.
Demersul de modificare a reîncadrării reclamanților intervine în urma unui control al Camerei județene de conturi O., la care instituția a refuzat să exercite dreptul legal de contestare, în care putea justifica temeiul măsurilor adoptate în anul 2011.
Prin Dispoziția nr. 1950 din 06.06.2006, emisă de pârât, s-a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente, actul administrativ bucurându-se de prezumția de legalitate și operând până la finele anului 2010, pe baza căruia reclamanții au beneficiat de stimulente conform prevederilor art. 227 din OG nr. 92 / 2003, privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, efectele acestui act de-a lungul timpului - acordarea stimulentelor financiare - nu au fost constatate ca neconforme în perioada 2006 – 2010, sumele necheltuite la finele unei luni sau a unui an s-au reportat, cu aceeași destinație, în luna sau anul următor, în conformitate cu prevederile art. 5 din Metodologia aprobată.
Astfel, veniturile mai mari încasate în luna octombrie 2010 în baza executărilor silite, s-au datorat reportării, în condițiile legii,a sumelor necheltuite la finele unor luni anterioare.
De aceste drepturi financiare au beneficiat la acea vreme și reclamanții, care au încasat la începutul lunii noiembrie 2010 stimulentele aferente lunii anterioare.
Prin apariția în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 a Legii nr. 285 / 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stipulat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din autoritățile care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, așadar și pentru funcționarul public reclamant, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale.
Reclamanții au fost reîncadrați corect la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile legale.
Actele administrative emise de pârât, prin care reclamanții au fost reîncadrați la data de 01.01.2011, în funcțiile publice deținute, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, s-au bucurat neîncetat de prezumția de legalitate, fiind verificate și avizate favorabil de Instituția Prefectului județului O., nefiind contestat de reclamanți, pârâtul sau altă entitate juridică.
Opinia pârâtului s-a schimbat însă brusc, la finele anului 2013, în urma unui control exercitat de Camera Județeană de C. O., care a efectuat în perioada octombrie - noiembrie 2013 o misiune de audit financiar la instituție, încheiată cu unele concluzii defavorabile net la adresa instituției pârâte și a angajaților săi, la care instituția a evitat să formuleze contestație, cel mai probabil de teama unor alte controale, dar și pentru că rezultatele priveau mandatul anterior, prin adresa nr. 433 din 15.11.2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 18.612 din aceeași zi, cerându-se oficial pârâtului, în măsura în care, în urma misiunii de audit financiar efectuate, se constată situații de atragere a răspunderii financiare a salariaților din instituție, să conteste procesul-verbal de constatare încheiat în urma controlului, precum și Decizia nr. 3/2014 emisă de directorul Camerei Județene de C. O., pârâtul însă nu a dat curs solicitării, preferând să se supună fără să conteste, în dauna intereselor salariaților.
Pârâtul nu a uzat de dreptul legal la contestație pe cale administrativă la Camera de C. O. nici măcar spre a explica lucruri elementare, precum faptul că fondul de stimulente pe luna octombrie 2010 provenea în parte și din reportarea unor sume din lunile anterioare, aspect care nu a fost cunoscut de controlorii financiari, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia în urma controlului și din Decizia nr. 3 / 2014 a Camerei de C. O., dând astfel pe deplin dovadă de rea-credință față de reclamanți.
D. cauza neexercitării acestui drept, reclamanții au fost privați de dreptul de apărare în fața unei instituții a statului, cu toate că reprezentantul său legal a solicitat expres pârâtului să întreprindă acest demers, iar pârâtul a încălcat art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., care prevede dreptul reclamanților de a le fi apărate drepturile în fața organelor de jurisdicție, precum C. de C. și Constituția, care consfințește dreptul cetățenilor la apărare și dreptul la remunerarea muncii.
Consideră reclamanții că argumentele Camerei Județene de C. O. nu sunt opozabile sau imputabile reclamanților și nu fac dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege spre a angaja răspunderea civilă a acestora pentru nerestituirea unor sume ce li s-au acordat necuvenit, în situația încălcării cu vinovăție de către aceștia a îndatoririlor de serviciu .
Stimulentele financiare primite de reclamanți în anul 2010 și în anii anteriori în baza prevederilor art.227 alin.(4) cod procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003 nu au suportat nici un fel de corecție de natură juridică sau economică din partea Instituției Prefectului sau Camerei de C..
De asemenea, inspectorii de control financiar au constatat că fondul de stimulente nu ar fi fost constituit efectiv prin depunerea sumelor respective într-un cont cu destinație specială.
Se precizează că indiferent dacă trebuia sau nu să existe un cont distinct, niciunul dintre reclamanți nu poartă o eventuală vină a inexistenței contului distinct, deoarece niciunul nu avea atribuții în acest sens – de a deschide conturi la trezorerie și de a face plăți.
Se arată că drepturile încasate de reclamanți ca stimulente în luna octombrie 2010, nu au făcut obiectul măsurilor de imputare și recuperare dispuse în urma acestui control al camerei Județene de C. O. sau a vreunui control anterior.
Reîncadrarea salarială din 1 ianuarie 2011, s-a produs prin efectul legii, prin stabilirea salariului reclamanților luând în calcul nivelul mediu al stimulentelor acordate în luna octombrie 2010, astfel că reclamanții nu se află sub incidența art. 75 și art. 84 din Legea 188/1999 rep. și nu răspund patrimonial.
În drept, au fost invocate, dispozițiile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., art. 1și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 30 alin.(4) din Legea-cadru nr.284/2010, art. 76 și art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, rep.și art. 30 noul cod de procedură civilă.
Au fost depuse la dosar, în copie, actele contestate și înscrisurile la care reclamanții au făcut referire în cererea de chemare în judecată.
La data de 13 mai 2014, P. M. Caracal - Instituția Primarului și UAT Municipiul Caracal, au formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției prescrierii dreptului conducătorului autorității sau instituției de a emite dispoziții de imputare în termen de 3 ani de la data producerii faptei, motivat de faptul că momentul stabilirii prejudiciului nu îl reprezintă doar data de 31.01.2011, când a fost emisă prima dispoziție de reîncadrare, întrucât prin încasarea stimulentelor prejudiciul a avut un caracter de continuitate, dovadă în acest sens stând dispozițiile ulterioare emise în anul 2012.
Pe fond, se arată că la data de 28.02.2014, Primăria M. Caracal a emis Dispozițiile nr. 308,309,313,314,318,323,324, 326, 327, 370,371, 373, 377, 378, 383, 387, 388, 391ce fac obiectul acestei cereri.
In urma acțiunii de verificare cu tema ,,audit financiar al contului de execuție încheiat pe anul 2012’’ la Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Caracal de către Camera de C. a județului O. cu privire la reîncadrarea conform legii - cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a constatat că la un număr de 55 de salariați, salariul de bază a fost majorat nelegal ca urmare a includerii în acesta a unor drepturi bănești, reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
Conform art. 14 din Legea-cadru nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, pentru personalul din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, beneficiare de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Astfel, în baza dispozițiilor emise de ordonatorul de credite, s-a dispus reîncadrarea reclamanților în funcții publice de execuție și de conducere și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2011,dată de la care, în salariul de bază au fost incluse conform art. 14 din Legea 284/2010 stimulentele acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, stimulente de care reclamanții au beneficiat și la nivelul lunii octombrie 2010.
D. verificarea efectuată de Camera de C. O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, deschis la Trezoreria Caracal.
Prin Decizia nr.3/21.01.2014 Camera de C. O. în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de C., a dispus efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții-grade și trepte de salarizare începând cu 01.01.2011, conform Legii cadru nr. 285/2010.
De asemenea, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.94/1992, Camera de C. a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia și a foloaselor nerealizate pentru un număr de 55 de salariați printre care și reclamanții, ca urmare a includerii în salariul de bază începând cu ianuarie 2011 a stimulentelor acordate conform OG 92/2003.
Având în vedere și prevederile art.33, alin.3 din Legea nr.94/1992: " In situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate".
D. pentru care, instituția, prin Primar, a procedat la emiterea dispozițiilor de stabilire a prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperare a sumelor de bani reținute de Camera de C. O. ca fiind plătite ilegal cu respectarea indicațiilor date de C. de C. prin Decizia nr. 3/2014 și a termenelor stipulate în aceasta.
Față de cele de mai sus, solicită respingerea cererii ca netemeinică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-208 din Noul Cod de Procedură Civilă.
S-au depus alăturat extras din Decizia nr. 3/2014 a Camera de C. O. -pct. 6.6.1, extras Raport audit financiar din 08.11.2013.
Reclamantul S. din Administrația Publică O. ,,Consilium’’ în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, a depus la dosar completare la cererea de chemare în judecată prin care a chemat în judecată în calitate de pârâtă, C. de C. a României – Camera de C. a județului O., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită acțiunea precizată și, totodată, să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 03 emisă de pârâtă la data de 21.01.2014, respectiv subpct.6.6.1 și a măsurilor dispuse în consecință, menționate la pct.11 și 23 din decizie.
Se arată că reclamanții au fost beneficiarii drepturilor bănești reglementate de art.227 al.4 din codul de procedură fiscală în perioada 2006-2010 .
Conform art.227 al.4 cod procedură fiscală,Ministerul Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ teritoriale constituie lunar fondul pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al ministerului Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrate Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din sumele indicate la art.227 al.4.
Se observă că art.14 din Legea 285/2010 face trimitere la OG 92/2003 stabilind că, începând cu data de 1.01.2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești, salariul de bază se calculează prin includerea stimulentelor aferente lunii octombrie 2010.
Susține că pârâta, deși reține în mod corect dispoziția legală aplicabilă, în mod neîntemeiat reține că fondul de stimulente ,,nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale locale stinse prin executare silită.’’ Pentru a ajunge la această concluzie, pârâta face confuzie între,,constituirea fondului’’ pe de o parte și,,existența unui cont distinct’’ pe de altă parte. Se observă că în cuprinsul deciziei contestate nu se contestă existența și câtimea creanțelor fiscale locale stinse prin executare silită. Ceea ce se reține este că procentul de 15% nu a fost virat într-un cont distinct la Trezoreria Caracal. În concret însă, în fiecare lună au fost înregistrate în contabilitate veniturile încasate prin executare silită.
Astfel, procentul de 15% a fost calculat cu respectarea dispozițiilor legale, aprobarea stimulentelor s-a făcut de fiecare dată de către ordonatorul de credite – primarul la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate, șeful serviciului executări silite, pe baza evidențelor contabile care atestau încasarea veniturilor prin executare silită.
Precizează reclamanții că suma totală a stimulentelor primite de toate persoanelor, așa cum sunt ele individualizate în art.14 din Legea 285/2010 nu a depășit procentul de 15% din valoarea creanțelor fiscale locale stinse prin executare silită.
Intimata C. de C. a României pentru Camera de C. a județului O. a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile artl.2 al.1 lit.a din Legea 554/2004, reclamanții nu au calitatea de persoane vătămate, astfel cum este aceasta definită de lege, decizia nr.3/21.01.2014 a Camerei de C. O. cuprinde măsurile stabilite în sarcina conducerii UATM Caracal, constatate ca urmare a misiunii de audit financiar al contului de execuție pentru anul 2012, efectuată la această unitate și, prin urmare, partea interesată să solicite anularea deciziei susamintite, este entitatea auditată, respectiv UATM Caracal, în sarcina conducerii căreia au și fost stabilite măsurile dispuse prin decizie, și nu reclamanții.
Pe fond, se arată că, din verificarea modului de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale locale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, în limita cărora se puteau acorda stimulente.
Menționează că plata drepturilor bănești reprezentând stimulente acordate persoanelor din cadrul entității pentru luna octombrie 2010 nu s-a făcut din fondul de stimulente care trebuia constituit în conformitate cu prevederile art.227 din OG 92/2003, ci s-a efectuat contrar prevederilor legale din credite bugetare, fără a exista prevederi bugetare cu această destinație.
Totodată, s-a constatat că aceste drepturi bănești au fost acordate atât unor persoane din cadrul compartimentelor cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, cât și unor persoane din cadrul celorlalte compartimente aflate în structura entității, care nu administrează creanțe fiscale locale.
Prin răspunsul la cele două întâmpinări, s-a solicitat respingerea motivelor de fapt si de drept invocate de pârâți si admiterea acțiunii pentru considerentele expuse în cerere și în cererea de completare, susținându-se de asemenea că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece art. 8 alin. 1 din legea 554/2004 conferă persoanei vătămate printr-un act administrativ, dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, iar reclamanții sunt vătămați și justifica interes in formularea și precizarea acțiunii .
La dosar au fost depuse deciziile contestate, actele care au stat la baza emiterii lor, fisele postului, acte referitoare la exercitarea atribuțiilor de serviciu .
Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale, tribunalul apreciază ca excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de C. de C. - pentru Camera de C. O. este întemeiată .
In urma raportului de audit financiar din 8.11.2013 efectuat de auditori publici externi din cadrul Camerei de C. a județului O., a fost emisa Decizia nr. 3/ 2014 de către Camera de C. O., reținându-se ca la un număr de 55 salariați, salariul de baza a fost majorat nelegal ca urmare a includerii in acesta a unor drepturi bănești reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010 si care nu pot fi justificate legal deoarece fondul special nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15 % din valoarea creanțelor fiscale locale strânse prin executare silita, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local si virarea acestora . cu destinație speciala, ultimele operațiuni înregistrate in contul respectiv fiind la data de 25.06.2010 când soldul a devenit 0, după aceasta data nemaiînregistrându-se operațiuni de alimentare a contului, stabilindu-se efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții, grade si trepte de salarizare începând cu 01.01.2011 in conformitate cu prevederile legii cadru 285/2010 –pct.11 din decizie - si stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia ca urmare a efectuării de plăți nelegale in suma estimata de 1.969.237 lei reprezentând stimulente cu încălcarea prevederilor legale pct.23 din decizie .
Potrivit art. 86 pct.b.1 din Hotărârea nr. 1/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si funcționarea activităților specifice Curții de C. precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități, în situația in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, C. de C. comunica conducerii entității controlate aceasta stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității controlate iar potrivit art. 87 si 89 din același act normativ pentru aplicarea masurilor de valorificare prevăzute la art. 86 lit. b pct. 1 se emite decizie in care se înscriu concret masurile pe care entitatea verificata sau alte entități implicate trebuie sa le aducă la îndeplinire in vederea înlăturării abaterilor constatate precum si pentru stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia .
Art. 92 din Hotărârea Curții de C. nr. 1/2009 prevede ca împotriva masurilor dispuse prin decizie, in termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia, partea interesata poate depune contestație la structura Curții de C. care a emis decizia iar art. 105 si 106 prevăd ca încheierea emisă de Comisia de soluționarea contestației, se comunica entității căreia i-au fost dispuse masuri prin decizie si structurilor de control care au emis decizia, împotriva încheierii, entitatea verificata putând sesiza instanța de contencios administrativ competenta, in condițiile Legii 554/2004, in termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării .
D. interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că împotriva masurilor dispuse prin decizie poate formula contestație entitatea verificata, aceasta fiind si cea care poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ împotriva încheierii data de Comisia de soluționare a contestațiilor, in cauza constatându-se ca entitatea verificata – UAT Caracal nu a formulat o astfel de contestație față de Decizia nr. 3/2014 ( Comisia de soluționare a contestațiilor nefiind investita cu o astfel de cerere ).
Reclamanții ( prin sindicat) sunt cei care au contestat decizia emisa de Camera de C. O., prin cererea completatoare din cauza de fata insa ei nu au calitatea de a formula contestație, conform dispozițiilor legale anterior menționate, aceasta calitate având-o doar UAT Caracal, neputând fi reținute susținerile reclamanților referitoare la calitatea de partea vătămata prin emiterea acestei decizii si interesul avut in promovarea acțiunii câtă vreme dispozițiile legale sunt clare si conferă calitate procesuala numai entității controlate, cu atât mai mult cu cat nu au fost respectate nici procedura si termenele de contestație prevăzute în dispozițiile legale .
Ca atare excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților față de Decizia nr. 3/2014 emisa de C. de C. – Camera de C. a județului O., este întemeiata, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii cererii reclamanților de anulare parțială a respectivei decizii.
Pe fond, se constată că, urmare a deciziei nr. 3/2014 a Camerei de C. O., s-a procedat la emiterea dispozițiilor de stabilire a prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperare a sumelor de bani constatate de Camera de C. O. ca fiind plătite ilegal, cu respectarea indicațiilor date prin respectiva decizie, sens in care au fost emise dispozițiile de reîncadrare pentru fiecare reclamant începând cu 1.03.2014 iar dispozițiile prin care au fost stabilite cuantumurile salariilor de baza brute ale acestora, aferente perioadei 1.01._14 au fost modificate în conformitate cu anexele fiecărei dispoziții de reîncadrare, la aceeași data fiind emise si dispozițiile de imputare pentru sumele considerate ca fiind încasate necuvenit pentru perioada 1.01._14 și foloasele nerealizate .
Dispozițiile de reîncadrare a reclamanților nr. 308, 309, 313, 314, 318, 323,324, 326, 327, emise de P. M. Caracal la data de 28.02.2014, încalcă principiul neretroactivității actelor administrative, întrucât prin emiterea acestora s-a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților pentru perioada 1.01._14, prin această măsură încălcându-se acest principiu consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile .
Securitatea juridică impune neaplicarea regulilor de drept unor situații existente înainte de momentul emiterii actului, interdicția retroactivității actelor administrative nefiind numai un principiu imperativ,el condiționând însăși legalitatea acestor acte .
Câtă vreme dispozițiile respective se refereau la reîncadrarea reclamanților pe functia publică, cu menționarea gradului profesional și a coeficientului de ierarhizare, acestea nefiind anulate în cadrul controlului de legalitate, organul emitent nu le mai putea revoca, potrivit art. 1 alin . 6 din Legea 554/2004, actele respective producând efecte juridice, constatându-se astfel încălcarea principiului irevocabilității actului administrativ precum și principiul securității raporturilor juridice consacrate în jurisprudența interna și jurisprudența CEDO .
Referitor la dispozițiile nr.370, 371, 373, 377, 378, 383, 387, 388, 391 emise de P. M. Caracal la data de 28.02.2014, prin care reclamanților le-a fost imputată suma considerată a fi încasată nelegal în perioada 1.01._14 și foloasele nerealizate, iar în ceea ce privește pe reclamanta I. A. pentru perioada 01.01._13, ca urmare a greșitei salarizări, se constată că acestea sunt nelegale, atât ca o consecință a nelegalității dispozițiilor de reîncadrare retroactivă pentru perioada 1.01._14, cât și datorită faptului că reclamanții au îndeplinit atribuții privind administrarea creanțelor fiscale, conform fișelor de post depuse la dosar, în plus constatându-se că nu s-au făcut dovezi referitoare la eventuala culpă a acestora în neconstituirea sau nealimentarea contului special de plată a stimulentelor.
În acest sens, nu poate fi reținută apărarea pârâtului referitoare la prevederile art. 84 din Legea 188/1999 privind răspunderea civilă a funcționarului public pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, reclamanții neavând culpă în încasarea sumelor imputate prin dispozițiile menționate.
Mai mult, se constată că prin art.2 din Legea 124/23.09.2014 publicată în M.O. 700/24.09.2014 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând veniturile de natură salarială prin care personalul din sectorul bugetar (prevăzut la art.1) trebuie să le restituie, drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, situație în care se află și reclamanții din cauza de față.
În ceea ce privește măsura prevăzută la art.1 din dispozițiile nr. 308, 309, 313, 314, 318, 323,324, 326, 327/28.02.2014, privind reîncadrarea reclamanților începând cu data de 1.03.2014 și stabilirea salariului de bază brut lunar, fără stimulente, începând cu aceeași dată, instanța constată că dispozițiile contestate sunt nelegale și sub aspectul neincluderii stimulentelor în salariul de bază brut lunar începând cu data de 01.03.2014.
Se reține că, potrivit art.14 al.1 din Legea 285/2010, începând cu data de 1.01.2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al OG 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
D. analiza art.14 din Legea 285/2010 rezultă că este vorba de o normă imperativă, iar actul normativ nu reglementează vreo situație care să excludă de la aplicare sau care să limiteze dispozițiile art.14 din Legea 285/2010. În cazul art.14 din Legea 285/2010, legiuitorul nu a lăsat la simpla apreciere a angajatorului și a ordonatorului de credite dacă această normă legală se aplică sau nu.
În speță, pârâtul nu justifică motivele pentru care, începând cu data de 1.03.2014 nu au procedat la includerea stimulentelor în salariul de bază al personalului autorității publice, în condițiile în care s-a făcut dovada că stimulentele aferente lunii octombrie 2010 au fost aprobate de ordonatorul de credite, în baza referatelor întocmite de șeful serviciului executare silită, deci fondul a existat efectiv, dar nu au mai fost înregistrate operațiuni de alimentare a contului cu destinație specială cu sumele reprezentând stimulente, acesta constituind atributul exclusiv al conducerii instituției – director economic și primar.
Este de reținut faptul că prin Decizia nr.3/2014 a Camerei de C. a Județului O., ce a stat la baza dispozițiilor contestate în prezenta cauză, nu s-a dispus în sensul încetării plății stimulentelor pentru viitor.
Prin urmare, începând cu 1.03.2014, în mod greșit ordonatorul principal de credite, P. M. Caracal nu a aprobat, nu a alocat și nu a repartizat sumele necesare pentru includerea în salariul de bază a drepturilor bănești la care se referă art.14 din Legea 285/2010, situație ce a condus la imposibilitatea aplicării acestui articol și, în consecință, la emiterea dispozițiilor de reîncadrare începând cu 1.03.2014, fără includerea în salariul de bază a drepturilor bănești prevăzute art.14 din Legea 285/2010.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanți, urmând ca în baza art.8 alin.1 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare, să admită acțiunea și să dispună anularea dispozițiilor nr. 308, 309, 313, 314, 318, 323,324, 326, 327, 370, 371, 373, 377, 378, 383, 387, 388, 391 emise de P. M. Caracal la data de 28.02.2014,
menținând încadrarea în funcție și drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispozițiilor contestate.
Se va respinge cererea formulată de reclamanți privind acordarea despăgubirilor egale cu sumele reținute în baza dispozițiilor de imputare emise nelegal, având în vedere că nu s-a făcut dovada că au fost efectuate rețineri cu acest titlu din salariile reclamanților până la data soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României - Camera de C. O., cu sediul în Slatina, .. 47, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. D. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O. "CONSILIUM" în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: M. P., J. S., N. A., P.-M. C., P. C. A., I. A., R. M., R. E., S. A. V., cu sediul ales la Caracal, .. 8, județul O., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Caracal, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O. și anulează dispozițiile nr.308, 309, 313, 314, 318, 323,324, 326, 327, 370, 371, 373, 377, 378, 383, 387, 388, 391 emise de P. M. Caracal la data de 28.02.2014, menținând încadrarea în funcție și drepturile salariale aferente lunii februarie 2014, anterior emiterii dispozițiilor contestate.
Respinge cererea privind acordarea despăgubirilor, ca neîntemeiată .
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Noiembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | ||
ptr.Grefier, D. M. Ș. aflată în concediu medical, semnează Grefier șef secție, S. L. T. |
Red.N.Fl.O.M/SM
Ex.5/15.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 961/2014. Tribunalul OLT | Obligaţia de a face. Sentința nr. 952/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
