Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 12470/311/2013
Dosar nr._ - apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 448/2014
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte S. V.
Judecător M. G.
Grefier A. F. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă S.C. T. T. S.R.L.cu sediul în Caracal, ..9, ..O., cu sediul procesual ales la C.A. M. F., în Slatina, ..6 Bis, ., jud.O., împotriva sentinței civile nr.3796/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata A. N. de ADMINISTRARE FISCALA - Directia Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Tîrgu J., jud. Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. F. pentru apelanta petentă S.C. T. T. S.R.L., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
La interpelarea instanței, partea învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții asupra apelului.
Apărătorul apelantei petente S.C. T. T. S.R.L, avocat M. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică. Susține că instanța de fond a înlăturat declarația martorei pe care a considerat-o subiectivă deși aceasta corespundea adevărului. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment și desființarea măsurilor complementare. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.3796/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul A. N. de Administrare Fiscala - Directia Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Tîrgu J., Tîrgu J., județul Gorj, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/20.12.2013 și a fost obligată petenta la plata sumei de 50 de lei cheltuieli către stat, în conformitate cu art. 36 alin. 2 din OG nr.2/2001.
Pentru a pronunța această sentință instața de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.12.2013 încheiat de intimata A. N. de Administrare Fiscala - Directia Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Tîrgu J., petenta S.C. T. T. S.R.L.Caracal a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 Rep. și 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 74 din OG 99/2000, reținându-se neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate către populație în data de 20.12.2013 prin punctul de lucru al firmei situat în Slatina, . 1394 P 4, județul O.. Astfel, a fost identificată suma de 846,7 lei la punctul de lucru verificat, sumă care a reprezentat vânzările ce nu au fost fiscalizate prin aparatul de marcat electronic fiscal până la data controlului, respectiv diferența dintre suma înscrisă în Raportul X de citire 4041,6 lei și total monetar întocmit de gestionarul firmei în sumă de 4888,3 lei.
De asemenea, petenta a fost sancționată potrivit prevederilor art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000, potrivit cărora constituie contravenție exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 Rep. cu amendă în cuantumul legal de 8000 lei și art. 74 din OG 99/2000 cu amendă în cuantumul legal de 4000 lei. S-a dispus confiscarea sumei de 847 lei, în baza art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 Rep. Astfel, a fost identificată suma de 846,7 lei la punctul de lucru verificat, sumă care a reprezentat vânzările ce nu au fost fiscalizate prin aparatul de marcat electronic fiscal până la data controlului, respectiv diferența dintre suma înscrisă în Raportul X de citire 4041,6 lei și total monetar întocmit de gestionarul firmei în sumă de 4888,3 lei.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petentă.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Sub aspectul temeiniciei instanta a retinut ca petenta se face vinovată de savarsirea contraventiilor retinute in sarcina sa prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Instanța a retinut pe de o parte că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni privind nerespectarea dispozițiilor legale de comercializare a mărfurilor alimentare, iar pe de altă parte petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect în conformitate cu dispoz. art. 249 Cod de procedură civilă, în condițiile în care declarația martorei M. N. propusă de către petentă, este considerată ca fiind subiectivă și totodată din înscrisurile de la dosar rezultă că petenta nu a emis bonuri fiscale la data de 20.12.2013, iar factura și chitanța prezentate a fost întocmite pro causa, în condițiile în care pe de o parte în nota explicativă luată angajatelor societății în ziua de 20.12.2013 de către organele de control (fila 26-27) se arată că „nu s-au încasat bani până la ora controlului pe bază de chitanță fiscală și nici nu s-a completat vreodată registrul special al casei de marcat și nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate mărfurile comercializate”, iar pe de altă parte factura prezentată în apărare de către petentă cu nr. 0801/16.12.2013 către . Slatina încasată cu chitanța ._ din data de 20.12.2013 (filele 14-15 dosar) pentru a demonstra legalitatea operațiunilor comerciale efectuate cu ridicata (pentru care sunt necesare facturi fiscale și chitanțe conform dispozițiilor legale), deși la același punct de lucru făcea comerț și cu amănuntul (pentru care sunt necesare bonuri fiscale), situație în care cele două tipuri de activități comerciale sunt interzise prin dispoziția legală, este tot pro causa în condițiile în care cu ocazia controlului ultima factură înregistrată de către societatea petentă este factura cu nr. 571/19.12.2013 către cumpărătorul . Slatina (fila 28), iar ca atare factura cu nr. 0801/16.12.2013, deși anterioară ca dată celei cu nr. 571 este mai mare ca și număr celei mai sus precizate fapt ce demonstrează că nu a fost emisă la punctul de lucru verificat din Slatina și a fost depusă pentru a crea o situație juridică favorabilă societății.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petenta S.C. T. T. S.R.L.Caracal, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție cu exonerarea de plată amenzii, precum și desființarea măsurilor complementare dispuse iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, și desființarea măsurilor complementare.
În motivarea apelului, se arată că prima instanță a înlăturat în mod eronat declarația martorei, considerându-o subiectivă,deși aceasta corespunde adevărului fiind dată sub prestare de jurământ.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a considerat că factura și chitanța au fost întocmite pro cauza, această argumentație fiind întemeiată pe o prezumție de rea credință care nu a fost dovedită.
Se mai arată că din definiția legală a structurii de vânzare, prev. de art. 4 lit. j din OG 99/2000 rezultă că în acea structură sunt admisibile atâta vânzarea cu amănuntul, cât și cu ridicata.
Intimata A. N. de Administrare Fiscala București a depus întâmpinare la data de 30 iulie 2014, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că reclamanta a fost sancționată contravențional cu o amendă în sumă de 8.000 lei în baza art. 11 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999, s-a dispus confiscarea sumei de 847 lei, în baza art. 11 alin. 3, precum și suspendarea activității la punctul de lucru din .. 1 – Hala Centrală, Rm. V., jud. V., pentru o perioadă de 3 luni, în baza art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, republicată, și sancționată cu amendă contravențională de 4000 lei aplicată conform art. 74 din OG 99/2000.
A învederat că fapta săvârșită a fost descrisă în procesul verbal atacat, respectiv neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate către populație în data de 20.12.2013 prin punctul de lucru al firmei situat în Slatina, . 1394 P 4, județul O..
Astfel, a fost identificată suma de 846,7 lei la punctul de lucru verificat, sumă care a reprezentat vânzările ce nu au fost fiscalizate prin aparatul de marcat electronic fiscal până la data controlului, respectiv diferența dintre suma înscrisă în Raportul X de citire 4041,6 lei și total monetar întocmit de gestionarul firmei în sumă de 4888,3 lei.
De asemenea, petenta a fost sancționată potrivit prevederilor art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000, potrivit cărora constituie contravenție exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități.
Se arată că instanța de fond a reținut în mod corect că, apelanta a săvârșit cele două contravenții reținute în sarcina sa, în condițiile în care procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, iar apelanta nu a reușit să facă dovada contrară, cu toate că avea această obligație in conformitate cu dispoz.art 249 cod. pr civilă,
Se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat declarația martorei M. N. ca fiind subiectivă, și totodată a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că petenta nu emis bonuri fiscale la data de 20.12.2013, factura și chitanța prezentate fiind întocmite ulterior controlului, raportat la nota explicativă luată angajatelor în ziua de 20.12.2013 de către organele de control.
Se mai arată că sancțiunile aplicate sunt orientate spre minimul prevăzut de lege, fapta prezentând un pericol abstract deosebit de ridicat.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție contestat apelanta petenta S.C. T. T. S.R.L.Caracal a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 Rep. și 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 74 din OG 99/2000, reținându-se neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate către populație în data de 20.12.2013 prin punctul de lucru al firmei situat în Slatina, . 1394 P 4, județul O.. Astfel, a fost identificată suma de 846,7 lei, la punctul de lucru verificat, sumă care a reprezentat vânzările ce nu au fost fiscalizate prin aparatul de marcat electronic fiscal până la data controlului, respectiv diferența dintre suma înscrisă în Raportul X de citire 4041,6 lei și total monetar întocmit de gestionarul firmei în sumă de 4888,3 lei, sumă care a fost confiscată în baza art. 11 alin 3 din OUG 28/1999.
De asemenea, apelanta petenta a fost sancționată potrivit prevederilor art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000, potrivit cărora constituie contravenție exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. art. 11 alin. 1 lit. b din OUG 28/1999 Rep. cu amendă în cuantumul legal de 8000 lei și art. 74 din OG 99/2000 cu amendă în cuantumul legal de 4000 lei iar confiscarea sumei de 847 lei, s-a dispus în baza art. 11 alin. 3 din OUG 28/1999 Rep.
Sub aspectul temeiniciei faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, instanța de fond a reținut în mod corect că a apelanta petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate, in condițiile în care procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni privind nerespectarea dispozițiilor legale de comercializare a mărfurilor alimentare, iar pe de altă parte petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect, cu toate că avea această obligație în conformitate cu dispoz. art. 249 Cod de procedură civilă.
Nu pot fi reținute nici criticile apelantei cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză, respectiv a înlăturării depoziției martorei M. N. propusă de către petentă, instanța de fond apreciind în mod corect că aceasta este subiectivă, în condițiile în care, pe de o parte în nota explicativă luată angajatei societății V. B. în ziua de 20.12.2013 de către organele de control, s-a arătat că nu s-au încasat bani până la ora controlului pe bază de chitanță fiscală, și nu au fost emise bonuri fiscale pentru mărfurile comercializate, factura prezentată și chitanța de încasare a acesteia nefiind puse la dispoziția echipei de control, iar mai mult nici nu a fost emisă de la punctul de lucru verificat, (plajă de numere diferite) situație în care în mod legal instanța le-a apreciat ca fiind nerelevante in cauză și întocmite pro cauza.
Față de aceste aspecte,tribunalul constată că apelanta a încălcat preved art l0 lit b din OG 28/1999,fiind sancționată potrivit art 11 lit b din același act normativ cu suma de 800 lei‚ și confiscarea sumei de 3188,96 lei găsită nefiscalizată în casieria unității, măsură complementară prev. de art 11 alin 3 din aceeași ordonanță, dispunându-se totodată suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni in conformitate cu preved. art. 14 alin 2.
De asemenea în mod corect instanța de fond a reținut că apelanta-petentă se face vinovată și pentru contravenția prev. de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, potrivit cărora constituie contravenție exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amânuntul în acea structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, din aceadstă dispoziție legală rezultă cu certitudine că cele două tipuri de activități comerciale sunt interzise.
In raport de criteriile de individualizare prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/200l, tribunalul apreciază că cele două amenzi aplicată petentei în cuantum de 8000 și 4000 lei, corespunde gradului de pericol al faptelor săvârșite, acest cuantum este orientat spre minimul legal, fapta fiind considerată de legiuitor a prezenta o gravitate sporită prin stabilirea unei amenzi cuprinse intre aceste limite, în condițiile în care pericolul social nu este unul redus, întrucât măsurile sancționatorii dispuse prin OUG 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptând adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală, normele încălcate de către apelanta –petentă fiind deci edictate de către legiuitor tocmai in scopul disciplinării agenților economici.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază că sancțiunea principală a amenzii aplicate alături de măsura complementară a confiscării sumelor pentru care nu au fost emise bunuri fiscale, și de măsura complementară a suspendării activității punctului de lucru verificat pe o perioadă de 3 luni, este adecvată în raport de criteriile prevăzute de art 21 din OG 2/2001.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă S.C. T. T. S.R.L.cu sediul în Caracal, ..9, ..O., cu sediul procesual ales la C.A. M. F., în Slatina, ..6 Bis, ..A, ., împotriva sentinței civile nr.3796/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata A. N. de ADMINISTRARE FISCALA - Directia Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Tîrgu J., jud. Gorj, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014.
Președinte, S. V. | Judecător, M. G. | |
Grefier, A. F. T. |
Red VS
Tehnored MS
Ex 4/02.12.2014
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 955/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 449/2014.... → |
|---|
