Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 3394/207/2013
Dosar nr._
C. administrativ și fiscal
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 72/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. S.
Judecător M. C. P.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea apelului- C. administrativ și fiscal, formulat de apelantul petent D. I. – S., cu domiciliul în Slatina, ., .. B, ., împotriva sentinței nr. 3316/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent D. I.-S., asistat de avocat N. P., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind cererii de formulat sau probe de administrat, instanța constată cererea în stare de soluționare și acordă cuvântul pe apel.
Avocatul N. P., pentru apelantul petent, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate și pe fond, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere. Arată că instanța de fond a făcut o apreciere unilaterală, superficială și eronată a materialului probator administrat, înlăturând, în mod eronat, depoziția martorei, în situația în care aceasta se corobora cu celelalte probe, respectiv chiar cu planșele foto depuse de intimată, din care se observa că nu exista un indicator cu „depășirea interzisă” și că autovehiculul din fața petentului a făcut aceeași manevră de depășire și nu a fost sancționat.
INSTANȚA
Prin sentința nr. 3316/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată și completată de petentul D. I.-S., cu CNP –_, domiciliat în municipiul Slatina, ., ., ., județul O., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 26 mai 2013, întocmit de IPJ O. S.R. BDNE DN 6, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O., prin reprezentantul legal, cu sediul în municipiul Slatina, ..19, județul O., cod fiscal_, cont deschis la Trezoreria Municipiului Slatina RO12TREZ5065005XXX000239.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ emis de MAI-IPJ O. - SRBDNE DN6 la data de 26.05.2013, petentul D. I. S., a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120/h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sanctionată de art.100/3 din OUG 195/2002, republicată, deoarece în ziua de 26.05.2013, ora 8,41 în localitatea Osica de Sus, a condus autoutilitara_ Mercedes-Benz, de culoare roșie pe DN 64 Osica de Sus și a efectuat depașirea autoturismului cu nr.de înmatriculare_, în zona interzisă depășirii prin indicator, abatere filmată MAI_.
Ca urmare a faptei reținute a fost aplicată petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere, petentul semnând procesul verbal de contravenție.
S-a consemnat la rubrica ,,Alte mențiuni” a procesului verbal de contravenție contestat ce a declarat petentul la momentul constatării contravenției, și anume ,,Am depășit deoarece nu am văzut marcajul continu, fiind șters”.
Petentul nu numai că a recunoscut cel puțin în parte săvârșirea contravenției prin cele declarate la întocmirea actului constatator al faptei contraveționale dar și prin motivele invocate în susținerea plângerii contravenționale formulate, iar depoziția martorei D. E., bunica petentului, audiată la solicitarea acestuia nu poate fi coroborată cu nici o altă probă, această declarație neputând confirma nici susținerile petentului, în condițiile în care manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, s-a efectuat în zona interzisă depășirii prin indicator și nu prin marcaj despre care petentul a susținut că era șters, mai mult abaterea a fost filmată fiind înaintate la dosar planșele foto.
Din declarația martorei a rezultat și faptul că aceasta nici nu a fost prezentă în momentul întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, astfel neputând să relateze în ce condiții s-a consemnat susținerile petentului și nici nu a auzit cel puțin discuția dintre acesta și agentul constatator.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat și CEDO (Salabiaku c. Franței, Telfner c. Austriei, A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 de lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce 30 zile) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată.
Apreciază instanța că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, respectiv art. 16, care la pct.7 prevede că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni care sunt consemnate distinct la rubrica – alte mențiuni – sub sancțiunea nulității procesului –verbal.
În speță, procesul – verbal nu este semnat de un martor asistent, întrucât petentul-contravenient, fiind de față a semnat procesul-verbal de contravenție care i s-a întocmit, iar la rubrica „ alte mențiuni „ s-a consemnat cele mai sus redate.
Pe de altă parte, susține petentul că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, susținere care trebuia dovedită, iar în lipsa probelor care să dovedească apărările petentului, aceste apărări nu pot produce efectele juridice urmărite în sensul anulării procesului –verbal pentru netemeinicie.
Prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul contestat ca act de natură administrativ jurisdicțională nu poate fi înlăturată.
În plus, procesul-verbal nu este afectat de vreo altă cauză de nulitate absolută pe care instanța este obligată să o verifice din oficiu, iar sancțiunile sunt corect individualizate de agentul constatator.
Este unanim admis în privința constatărilor personale ale agentului constatator privind descrierea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, că procesul – verbal are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată, făcând dovada până la proba contrarie.
Instanța a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.120/h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, republicată, dispoziții ce au fost indicate în cuprinsul actului constatator.
De asemenea, agentul constatator a indicat și textul de lege care sancționează fapta contravențională reținută în sarcina petentului, respectiv art.100/3/c din O.U.G. nr. 195/2002, R..
În concluzie, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat întrunește condițiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul D. I. S. în contradictoriu cu intimatul IPJ O..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent D. I. – S.,susținând că aceasta este netemeinică și nelegală pentru că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat dându-se eficiență în mod nejustificat celor susținute de intimat prin întâmpinare.
Precizează că instanța de fond nu a răspuns in totalitate criticilor invocate având în vedere că prin plângere a fost invocat motivul de nulitate a procesului verbal contestat pentru neprecizarea inc concret a agentului constatator a locului pretinsei fapte, nefiind indicate repere pentru a individualiza acest loc .
Precizează că trebuia să fie confirmate cele menționate în procesul verbal contestat de către un martor pentru că recunoașterea faptei a fost una parțială.
Menționează recurentul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru că din planșele foto nu rezultă că era interzisă manevra de depășire, neputându-se observa existența unui indicator cu semnificația „ depășirea interzisă”.
Solicită admiterea contestației, anularea procesului verbal de contravenție ,exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere,deoarece din declarația martorului audiat la propunerea acestuia reiese că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
La data de 24.0l.2014 intimatul I. De Poliție Județean O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii pronunțară de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării, arată intimatul că procesual verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate,iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit art 269 alin l c p c conform cărora” înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau,după caz, primit și autentificat de o autoritate ,de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică,în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut semnătura acestora și data înscrisului”.
Potrivit art 270 alin l c p c „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals,cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul in condițiile legii”.
Astfel că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele consemnate și constatate,până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
In conformitate cu dispoz art 249 c p c „cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.
În susținerea întâmpinării ,se solicită admiterea ca probă a procesului verbal de contravenție precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
In baza art 411 alin l pct 2 c p c se solicită judecarea cauzei in lipsă.
La dosar nu a fost depus răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente
Prin procesul-verbal . nr._ emis de MAI-IPJ O. - SRBDNE DN6 la data de 26.05.2013, petentul D. I. S., a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120/h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată și sanctionată de art.100/3 din OUG 195/2002, republicată, deoarece în ziua de 26.05.2013, ora 8,41 în localitatea Osica de Sus, a condus autoutilitara_ Mercedes-Benz, de culoare roșie pe DN 64 Osica de Sus și a efectuat depașirea autoturismului cu nr.de înmatriculare_, în zona interzisă depășirii prin indicator, abatere filmată MAI_.
Ca urmare a faptei reținute a fost aplicată petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 300 lei și sancțiunea complementara a reținerii permisului de conducere, petentul semnând procesul verbal de contravenție.
Corect a reținut judecătorul fondului că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor prev de art 16 din OG 2/2001/R privind regimul juridic al contravențiilor, modalitatea descrierii faptei de către agentul constatator fiind de natură a îndeplini condiția cu privire la prezentarea locului săvârșirii contravenției, nefiind necesar a se aduce elemente suplimentare în vederea stabilirii locului săvârșirii contravenției.
Pe de altă parte există și planșe foto care sunt de natură a susține cele menționate in cuprinsul actului contestat.
Nu se impunea nici semnarea procesului verbal de către un martor cât timp conducătorul auto a recunoscut că a depășit în zona in care depășirea era interzisă existând marcajul „ linie continuă” ,dar acesta era șters. Faptul că acest marcaj ar fi fost șters nu conduce la anularea procesului verbal cât timp a fost sancționat petentul pentru că nu a respectat semnificația indicatorului „depășirea interzisă”.
În mod justificat a apreciat instanța de fond că declarația martorei nu este de natură a-l exonera pe petent de răspundere contravențională, martora fiind bunica petentului,iar declarația sa nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, apelul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent D. I. – S., cu domiciliul în Slatina, ., .. B, ., județul O., împotriva sentinței nr. 3316/24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, E. D. S. | Judecător, M. C. P. | |
Grefier, I. I. |
Red MCP
Tehnored MS
Ex. 2/ 12.03.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
