Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 355/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 7126/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 355/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Judecător M. C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta intimată I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 6, cu sediul în Slatina, .. 47, județul O., împotriva sentinței civile nr. 224/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. A. C. S.R.L., cu sediul în Carei, ., nr. 27, județul Satu M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 224/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/04.07.2013 întocmit de intimatul I. De S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – ISCTR, și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei aplicată petentei prin procesul verbal . nr._/04.07.2013 cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.07.2013 încheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 573 din HG nr. 69/2012 cu amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 04.07.2013, ora 12.45, la controlul efectuat în trafic pe DN 65 în localitatea Găneasa, jud. O., a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ +_ utilizată de ., condus de D. F., care efectua transport rutier de marfă și s-a constatat că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor a contractului de leasing în original ori copie conformă cu originalul. Conform certificatului de înmatriculare B_ semiremorca_ are ca proprietar RAIFFEISEN LEASING IFN SA, iar utilizator este A. C. SRL și la momentul controlului la bordul autovehiculului nu există contractul de leasing ori copie conformă cu originalul între RAIFFEISEN LEASING IFN SA și A. C. SRL
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Sub aspectul legalitatii sale, instanta retine ca procesul verbal de constatare a contraventiilor . nr._/04.07.2013 cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Faptei retinute in sarcina petentei i s-a dat o corecta încadrare juridica, petenta fiind sancționată pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, care prevede „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere”, iar sanctiunea aplicata-amenda in cuantum de 8000 lei se încadrează in limitele prevazute in art. 7 alin. 1.
Procesul verbal de constatare a contraventiilor nu a fost semnat de catre petentă, facandu-se mențiunile „Reprezentantul legal al contravenientului nefiind de față în momentul întocmirii pvcc, nu a putut formula obiecțiuni” și „Nu s-a putut identifica nici un martor decât alt agent constatator care potrivit OG 2/2001 nu poate să semneze în calitate de martor, iar persoanele prezente au refuzat să-și decline calitatea de martor”.
Plîngerea contravenționala a fost formulata in termenul legal.
În ceea ce priveste sustinerile petentei cu privire la lipsa mentionării în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravențiilor a datelor de identificare ale persoanei care reprezintă societatea petentă și nr. de înmatriculare a societății petente la registrul comertului, instanta retine că art. 17 din OG nr. 2/2001 prevede sub sancțiunea nulității absolute “Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În speță, în procesul verbal de constatare a contravențiilor s-a menționat atât denumirea societății, sediul acesteia, cât si CUI-ul, lipsa numelui reprezentantului societății contestatoare nefiind sancționată cu nulitatea absolută.
Instanța reține cu privire la sustinerile petentei că agentul constatator a întocmit procesul verbal fără ca acesta sa fie semnat de catre un martor asistent, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 19 al. 1 din OG 2/2001, o asemenea încălcare, ca si lipsa numelui reprezentantului societății contestatoare, este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
În spetă, petenta nici nu a mentionat in cuprinsul plângerii contravenționale în ce ar consta o asemenea vătămare si nici nu a dovedit prin probatoriul administrat că ar fi suferit vreo vătămare prin lipsa acestor mentiuni, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile constatate în procesul verbal referitoare la existența faptei contravenționale si de a preciza în ce constă vătămare cauzată prin lipsa acestor mențiuni, însă în concret petenta s-a axat pe o motivare generala și formală cu privire la lipsa din procesul verbal de constatare a contravențiilor a acestor mentiuni prevăzute în OG nr. 2/2001 și la gradul de pericol social al faptei.
Instanța reține însă cu privire la lipsa unui martor asistent că agentul constatator a meționat in cuprinsul procesului verbal de constatare a contravențiilor motivele pentru care acesta nu a fost semnat de către un martor asistent, conform art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei instanța retine ca petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Instanța retine pe de o parte că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni, iar pe de altă parte petenta prin probele solicitate si administrate (înscrisuri) nu a facut dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.civ. în cauză petentei îi revenea sarcina probei cu privire la o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenției, adică a existentei la bordul autoturismului si a prezentării către agentul constatator a contractului de leasing pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_ .
În examinarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15-19, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de R. A. B. în Dosarul nr.13._ al Tribunalului A. - Secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 398/24.03.2011, Curtea Constituțională a reținut că „textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și cu motivare similară. Astfel, prin Decizia nr.520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.403 din 29 mai 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15-19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, statuând că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări, deoarece atât conținutul procesului-verbal de contravenție, cât și condițiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fără nicio discriminare pentru toate persoanele care au săvârșit contravenții. În legătură cu invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art.21 și art.24 din Constituție, Curtea a reținut că și această critică este nefondată, întrucât, potrivit art.34 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art.33 din ordonanță, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile alin.(2) al art.34 din ordonanță prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluționării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, atât la instanța de fond, cât și în recurs, contravenientul poate să își exercite fără nicio restricție dreptul la apărare.
Totodată, utilizarea de către legiuitor a noțiunii de "contravenient" nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art.23 alin.(11) din Constituție.
De asemenea, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.
Prin Decizia nr.69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat că dispozițiile art.15, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 nu încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Întrucât în cauză petenta nu a facut dovada prezentării, la momentul controlului, agentului constatator a contractului de leasing financiar nr._/_ încheiat între RAIFFEISEN LEASING IFN SA și A. C. SRL, instanța constată că situația de fapt a fost corect retinută de agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravențiilor.
În ceea ce privește însă sancțiunea contravențională aplicată, amenda contravențională în cuantum de 8000 lei, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”, art. 7 alin. “2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și (3) “Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune” și având în vedere gradul redus de pericol social al contraventiei săvârșite și urmarile acesteia, a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei aplicată petentei prin procesul verbal . nr._/04.07.2013 cu sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. de S. Pentru Controlul În Transportul Rutier – ISCIR Teritorial nr. 6, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, in sensul respingerii plângerii ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de contravenție .
În motivare se arată că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației de a avea la borul autovehiculului contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul pentru vehiculul_, faptă ce constituie contravenție conform art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012.
Astfel, se arată că din întregul material probator administrat în cauză ,instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute in cuprinsul acestuia.
Fapta săvârșită de petentă este considerată ca o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere”.
Potrivit dispoz. art. 134 lit. t) din OMTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere,petenta avea obligația să pună la dispoziția conducătorilor auto , pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost ... contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere”.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispoz. art 466-482 cp c ,OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG 69/2012,OMTI 980/2011.
La data de 11 iunie 2014 intimata petentă S.C. A. C. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității apelului pentru lipsa oricărei critici cu privire la legalitatea sentinței de fond și excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al societății, iar în subsidiar a solicitat respingerea apelului și menținerea in totalitate a sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării, intimata arată că instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea art. 21 alin. 3 din Og 2/2001, respectiv că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totoată a arătat că la bordul vehiculului existau înscrisuri din care să rezulte că intimata este utilizatorul acestuia în baza unui contract de leasing.
Apelanta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, cît și excepțiile invocate în cauză, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția nulității apelului pentru lipsa motivelor de apel, tribunalul reține că art. 470 din noul cod de procedură civilă stabilește conținutul cererii de apel, iar la alin 2 se prevede că Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și d), sub sancțiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Așadar sancțiunea care intervine pentru lipsa indicării motivelor de apel este cea a decăderii, iar nu sancțiunea nulității apelului, motiv pentru care excepția nulității apelului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Neîntemeiată este și excepția lipsei semnăturii cererii de apel de către reprezentantul legal al societății, având în vedere că aceasta poartă semnătura consilierului juridic conform împuternicirii nr. 7896/28.03.2014 emisă de reprezentantul legal al apelantei.
Asupra apelului, tribunalul reține că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.07.2013 încheiat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR, petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 573 din HG nr. 69/2012 cu amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 04.07.2013, ora 12.45, la controlul efectuat în trafic pe DN 65 în localitatea Găneasa, jud. O., a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ +_ utilizată de ., condus de D. F., care efectua transport rutier de marfă și s-a constatat că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor a contractului de leasing în original ori copie conformă cu originalul. Conform certificatului de înmatriculare B_ semiremorca_ are ca proprietar RAIFFEISEN LEASING IFN SA, iar utilizator este A. C. SRL și la momentul controlului la bordul autovehiculului nu există contractul de leasing ori copie conformă cu originalul între RAIFFEISEN LEASING IFN SA și A. C. SRL.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, trebuie reținut că potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. La aprecierea gradului de pericol social trebuie avut în vedere pericolul social concret pentru ordinea publică, precum și persoana contravenientului.
Astfel, instanța de fond a făcut o justă apreciere a circumstanțelor săvârșirii faptei, analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, apreciind, în mod corect, că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile privind nulitatea apelului invocate de intimat ca neîntemeiate.
Respinge apelul formulat de apelanta intimată I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR. 6, cu sediul în Slatina, .. 47, județul O., împotriva sentinței civile nr. 224/13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata petentă S.C. A. C. S.R.L., cu sediul în Carei, ., nr. 27, județul Satu M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, F. S. | Judecător, M. C. P. | |
Grefier, M. B. |
Red. F.S.
4ex/08.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 354/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 3/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
