Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 544/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1957/311/2014
Dosar nr._ apel contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 544/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Judecător M. C. P.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea apelului C. administrativ și fiscal formulată de apelanta petentă T. M., domiciliată în Slatina, ..1, ., ., împotriva sentinței nr. 2152/01.09.2014 pronunțată de Judecatoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în Slatina, .. 19, judetul O., având ca obiect
anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat J. B. pentru apelanta petentă T. M., lipsind intimatul IPJ O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocat J. B. pentru apelanta petentă T. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului verbal pe care îl consideră nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii, apreciind că petenta nu se face vinovată de savârșirea infracțiunii, că este neîntemeiată critica adusă apelantei că ar fi depășit limita de viteză, din planșele foto nu se distinge nr. de înmatriculare al apelantei .
INSTANȚA
Prin sentința nr. 2152/01.09.2014 pronunțată de Judecatoria Caracal în dosar nr._, s-a respins plângerea formulată de petenta T. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O.,ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contraventie . nr._/23.02.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului O., petenta T. M. a fost sanctionată pentru savarsirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu amenda contraventională în cuantum de 765 lei și nouă puncte penalizare, reținându-se în sarcina sa că în ziua de 23.02.2014, a condus autoturismul marca BMW cu numarul de înmatriculare_ pe raza jud.O.- DN 64, Fălcoiu, avand viteza de 108 Km / oră, ce a fost înregistrată de aparatul R. montat pe autoturismul MAI_.
Instanța constată că procesul – verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispoz. OG nr.2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și CEDO (Salabiaku c. Franței, Telfner c. Austriei, A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 de lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării contravenției de către agentul constatator.
Ca atare, ținându-se cont si de împrejurarea ca în speță nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitatea si temeinicia instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, din interpretarea sistematica a prevederilor art.16 si art.34 din O.G.nr.2/2001 si în conformitate cu art.6 CEDO, rezulta ca procesul-verbal de contraventie, în masura în care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el însusi si constituie o dovada a situatiei de fapt retinuta si a vinovatiei contestatorului cât timp acesta din urma nu este în masura sa prezinte o proba contrara.
Analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și susținerile petentei, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, aceasta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002.
Potrivit art. 249 NCPC cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie sa o dovedescă.
Din planșele foto depuse la dosar, rezulta cu certitudine rezulta ca petenta a depăsit limita legala de viteză, in timp ce circula pe raza localitatii Fălcoiu in data de 23.02.2014, fiind surprinsă de aparatul R. circuland cu viteza de 108 km/h într-o zona unde limita era de 50 km/oră, astfel încât susținerile din declarația martorei F. A. nu pot fi apreciate ca fiind obiective.
Sustinerile petentei ca in cauza agentul constatator nu a avut in vedere prevederile art. 3.1 .1 din Norma de Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2005 nu sunt dovedite în cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite –ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, dar și de faptul că aceasta nu se află la prima abatere de acest gen.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă T. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
In motivarea apelului, apelanta arată că nu se face vinovată de fapta reținută in sarcina sa, și că greșit a considerat instanța de fond că din planșele foto depuse la dosar rezultă că apelanta a depășit limita legală de viteză de 108 Km pe oră, susținând că instanța de fond în mod nejustificat a înlăturat depoziția martorului încălcând atât principiul de drept al aflării adevărului cât și prevederile art 186 și urm c.pr civilă, în ceea ce privește administrarea dovezii cu martori precum și art 6 din CEDO privitor la un proces echitabil.
Apreciază apelanta că procesul verbal este lovit de nulitate relativă, motivat de faptul că agentul constatator avea obligația de a-i prezenta acesteia aparatul radar, filmul cu viteza înregistrată și dovezile legale pentru cinemometrul radar.
Apreciază totodată că sancțiunea avertismentului ar fi îndestulătoare pentru realizarea scopului preventiv educativ al normelor edictate in materia contravențională.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării, arată intimatul că procesual verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate,iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit art 269 alin l c p c conform cărora” înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau,după caz, primit și autentificat de o autoritate ,de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică,în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut semnătura acestora și data înscrisului”.
Potrivit art 270 alin l c p c „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals,cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul in condițiile legii”.
Astfel că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele consemnate și constatate,până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
In conformitate cu dispoz art 249 c p c „cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.
În susținerea întâmpinării ,se solicită admiterea ca probă a procesului verbal de contravenție precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
In baza art 411 alin l pct 2 c p c se solicită judecarea cauzei in lipsă.
Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care arată că sarcina probei trebuie să-i revină agentului constatator iar nu contravenientului, apreciind că acul întocmit de agentul constatator nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, întrucât din planșa foto nu poate fi pus in evidență numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/23.02.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului O., petenta T. M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu amenda contravențională în cuantum de 765 lei și nouă puncte penalizare, reținându-se în sarcina sa că în ziua de 23.02.2014, a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe raza jud.O.- DN 64, Fălcoiu, avand viteza de 108 Km / oră, ce a fost înregistrată de aparatul R. montat pe autoturismul MAI_.
Potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 constituie contravenție „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic”.
Ori în speța de față, instanța a procedat atât la verificarea legalității procesului verbal, reținând că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu, după care a analizat temeinicia actului constatator, reținând în mod temeinic și legal că forța probantă a procesului verbal nu a fost răsturnată în condițiile în care din planșele foto depuse la dosar de intimată, rezultă cu certitudine că petenta a circulat în localitate cu viteza de l08 km/oră, contravenție prev. de art. l02 alin 3 lit e din OG l95/2002/R, aparatul radar cu care a fost efectuată înregistrarea fiind omologat și verificat metrologic conform buletinului de verificare depus la dosar iar înregistrarea vitezei a fost făcută de un operator calificat potrivit atestatului .
În aceste condiții, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că depoziția martorului propus de petentă nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, din planșele foto depuse la fila 17-19 dosar rezultând faptul că autoturismul condus de apelantă se deplasa în localitatea Fălcoiu cu viteza de l08Km /oră.
Susținerile apelantei petente cu privire la faptul din planșele foto depuse la dosar nu rezultă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului, nu pot fi reținute ,având în vedere că potrivit semnificației „ literei T „ de pe planșele foto, rezultă că litera „T” afișează viteza vehiculelor „țintă” (vehiculul aflat în raza directă a aparatului radar și care emite cel mai puternic semnal), este evident că autovehiculul din planșele foto este cel condus de petentă, având în vedere și împrejurarea că aceasta a semnat procesul verbal întocmit de agentul constatator necontestând faptul că la acel moment se afla în locul constatării contravenției.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul apreciază că fapta apelantei este de o gravitate ridicată,întrucât depășirea vitezei legale cu o viteză de 50 km/oră,este de natură producă consecință deosebit de grave ,în special in cazul in care cu această viteză se circulă în localitate, scopul preventiv educativ urmărit de lege neputând fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă T. M., domiciliată în Slatina, ..1, ., ., împotriva sentinței nr. 2152/01.09.2014 pronunțată de Judecatoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului O., cu sediul în Slatina, .. 19, judetul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014.
Președinte, F. S. | Judecător, M. C. P. | |
Grefier, S. B. |
Red FS
Tehnored MS
Ex. 4/ 15.12.2014
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 556/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 549/2014.... → |
|---|
