Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 12210/311/2013
Dosar nr._ - apel contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 419/2014
Ședința publică din data de 23.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător S. V.
Grefier I. M. I.
Pe rol, judecarea apelului contencios administrativ și fiscal privind pe apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., împotriva sentinței nr. 3747 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata petentă . DE EXPERTIZĂ ȘI EVIDENȚĂ CONTABILĂ S.N.C., cu sediul în Slatina, ., ., ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constându-se cauza în stare de judecată, s-a reținut în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 3747 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. D. & M. Societate de Expertiză și Evidență Contabilă S.N.C., în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă O., s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.11.2013 cu sancțiunea avertismentului și s-au menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 16.12.2013 sub nr._, petenta . DE EXPERTIZA SI EVIDENTA CONTABILA S.N.C., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă O., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/29.11.2013. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal este netemeinic și nelegal deoarece s-a întocmit fără respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv descrierea faptei cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În fapt, în data de 29.11.2013 societatea a fost supusă unui control efectuat de inspectorii de muncă din cadrul ITM O., în urma căruia a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei pentru că nu a luat măsuri pentru atestarea pe legea 319/2006 a lucrătorului desemnat SSM.
A considerat că sancțiunea aplicată a fost excesivă raportat la obiectul de activitate al societății și numărul mic de angajați. A solicitat să se rețină că nu a mai fost sancționată contravențional și aplicarea unei sancțiuni cu avertisment ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii.
Intimata I. T. de Muncă O. a depus întâmpinare la data de 14.01.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/29.11.2013, petentul a fost sancționat după cum urmează:
- cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei deoarece angajatorul nu a luat măsuri pentru atestarea în baza Legii nr. 319/2006 a lucrătorului desemnat pentru sănătate și securitate în muncă (SSM), încălcând astfel dispozițiile art. 9 alin. 1), lit. a) din Legea nr. 319/2006. Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 6) lit. a) din același act normativ.
Astfel, în data de 28.11.2013 inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al petentului, unde au lăsat înștiințarea nr._/28.11.2013 prin care solicitau conducerii societății controlate să se prezinte în data de 29.11.2013 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
A solicitat respingerea argumentelor aduse de petent prin intermediul plângerii, ca nefondate.
Față de cele menționate mai sus, intimatul a considerat că este pe deplin dovedită vinovăția petentei, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea sancțiunilor aplicate de agentul constatator prin procesul verbal atacat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._/29.11.2013 emis de către intimatul I. T. de Muncă O., petenta . DE EXPERTIZA SI EVIDENTA CONTABILA S.N.C. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei deoarece angajatorul nu a luat măsuri pentru atestarea în baza Legii nr. 319/2006 a lucrătorului desemnat pentru sănătate și securitate în muncă (SSM), încălcând astfel dispozițiile art. 9 alin. 1), lit. a) din Legea nr. 319/2006. Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 6) lit. a) din același act normativ.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivul de nelegalitate invocat de către petentă în cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât, contrar susținerilor petentei, agentul constatator a consemnat în cuprinsul actului sancționator elemente suficiente pentru o descriere a faptei care să răspundă cerințelor prevăzute de art. 16 din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește temeinicia cererii, instanța a constatat că petenta nu a contestat contravenția reținută în sarcina sa, invocând în apărarea sa doar elemente circumstanțiale referitoare la numărul mic de angajați pe care îi are societatea. Instanța a reținut că atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin răspunsul la întâmpinare, petenta a recunoscut fapta contravențională reținută de către reprezentanții intimatei, arătând că se află la prima abatere de acest gen.
În aceste condiții, instanța a constatat că prezumția de veridicitate de care se bucură procesele verbale de contravenție care au la bază constatările personale ale agentului care le întocmește nu a fost răsturnată.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Cu privire la sancțiunea aplicată conduitei contravenționale constatate.
Reținând existența faptei cu conținut contravențional și vinovăția petentei la săvârșirea acesteia, instanța apreciază că împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus. Mai departe, sub acest aspect, instanța constată că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse chiar prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându – se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În raport de aceste criterii, instanța constată că plângerea este în parte întemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator petentei nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Instanța reține și faptul că petenta a avut o atitudine sinceră și a recunoscut că în perioada pentru care a fost sancționată nu fusese desemnată la nivelul societății o persoană pe linia securității și sănătății în muncă. Toate aceste aspecte conduc instanța la concluzia potrivit căreia, față de fapta săvârșită, cea mai potrivită sancțiune care se poate aplica petentei este avertismentul. Prin aplicarea acestei sancțiuni, petenta urmează să fie responsabilizată cu privire la obligația de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza căruia a fost sancționată, atrăgându – i – se, totodată, atenția că, în situația în care va mai comite astfel de fapte antisociale, i se va aplica o sancțiune mai aspră. Deși pentru contravențiile săvârșite se prevede numai sancțiunea amenzii contravenționale, instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul intimat I. T. de Muncă O., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru încălcarea prevederilor art.9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor_/29.11.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei, deoarece angajatorul nu a luat măsuri pentru atestarea în baza Legii nr. 319/2006 a lucrătorului desemnat pentru sănătate și securitate în muncă (SSM), încălcând astfel dispozițiile art.9 al. 1 lit. a . Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 6 lit. a din același act normativ.
Astfel, la data de 28.11.2013, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al petentei unde inspectorii de muncă au lăsat înștiințarea nr._/28.11.2013 prin care solicita conducerii securității controlate să se prezinte în data de 29.12.2013 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
Cu ocazia verificărilor desfășurate la sediul instituției, inspectorii de muncă au constatat faptul că angajatorul nu a luat măsuri pentru atestarea în baza Legii nr. 319/2006 a lucrătorului desemnat pentru sănătate și securitate în muncă (SSM), încălcând astfel dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Consideră apelantul că instanța de fond a fost prea clementă atunci când a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate în baza art.9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 cu sancțiunea avertismentului pe motiv că sancțiunea aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că agentul constatator a individualizat, în mod corect sancțiunea aplicată intimatului, fixând cuantumul acesteia la minimul special prevăzut de dispozițiile legale menționate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, dispoz.art. 470 alin. 1 din cod pr civilă.
În baza art. 466 și urm. cod pr civilă, s-a solicitat judecarea apelului în lipsă.
Intimata . DE EXPERTIZĂ ȘI EVIDENȚĂ CONTABILĂ S.N.C. a depus la dosar întâmpinare, considerând apelul formulat ca fiind neîntemeiat.
Susține că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei cu sancțiunea avertismentului, făcând corect aplicarea dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța a aplicat în mod corect și dispozițiile art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001 ,potrivit căruia sancțiunea avertismentului se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Apelantul I. T. de Muncă a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, solicitând înlăturarea argumentelor aduse de intimată prin întâmpinare, admiterea apelului formulat de către acesta si menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 29.11.2013 emis de acesta.
Se arată în motivare că instanța de fond a fost prea clementă atunci când a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate în baza art.9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006 cu sancțiunea avertismentului pe motiv că sancțiunea aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere faptul că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată intimatului, fixând cuantumul acesteia la minimul special prevăzut de dispozițiile legale menționate.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate și în conformitate cu prevederile art. 476 cod pr civilă, tribunalul constată că este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin procesul verbal . nr._/29.11.2013 emis de către intimatul I. T. de Muncă O., petenta . DE EXPERTIZA SI EVIDENTA CONTABILA S.N.C. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei deoarece, în calitate de angajator, nu a luat măsuri pentru atestarea în baza Legii nr. 319/2006 a lucrătorului desemnat pentru sănătate și securitate în muncă (SSM), încălcând astfel dispozițiile art. 9 alin. 1), lit. a) din Legea nr. 319/2006. Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 6) lit. a) din același act normativ.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că, sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 și 17 din OG 2/200l cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, în mod corect instanța de fond a stabilit că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, întrucât prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, dimpotrivă, petenta, prin reprezentanții săi legali, a recunoscut săvârșirea acestei fapte.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/200l, cu modificările ulterioare, tribunalul constată că judecătorul fondului a apreciat corect că sancțiunea amenzii în cuantum de 6.000 lei, aplicată petentei, nu corespunde gradului de pericol al faptei.
Astfel, dispozițiile art. 34 din OG 2/200l privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun in materie contravențională, coroborat cu art 2l. alin.3. și 38 alin. 3, permit instanței să aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii, in ipoteza in care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
În consecință, tribunalul constată că sentința pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit si urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului, care se află la prima abatere contravențională si a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, este temeinică și legală, situatie in care, in temeiul art. 480 alin. 1 cod pr civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat impotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., împotriva sentinței nr. 3747 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata petentă . DE EXPERTIZĂ ȘI EVIDENȚĂ CONTABILĂ S.N.C., cu sediul în Slatina, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
Președinte, M. G. | Judecător, S. V. | |
Grefier, I. M. I. |
red. MG
tehnored.CM
jf: NC C.
4ex./29.10.2014
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 556/2014.... → |
|---|
