Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 13-03-2014, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 4587/311/2013
Dosar nr._ apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 80/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Judecător T. S.
Grefier T. A. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă . G. SRL împotriva sentinței civile nr. 9014/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr. 9014/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, s-a respins plângerea formulată de petenta . G. SRL, în contradictoriu cu intimatul ITM O., împotriva procesului verbal . nr._/18.04.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că, prin procesul verbal . nr._/18.04.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă O., petenta . G. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 16 alin. 1) din Legea 53/2003, reținându-se că angajatorul a primit la muncă o persoană (J. A.) fără a întocmi pentru aceasta contract individual de muncă anterior începerii activității.
În drept, instanța a reținut că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probanta a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din actul normativ ce reglementează materia contravențiilor, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reține, de regulă, că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
In speță, s-a constatat că norma, respectiv art. 260 alin. 1 lit. e) din cadrul Legii nr. 53/2003, în baza căreia s-a constatat fapta, are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Textul de lege și în baza căruia petenta a fost sancționată, prin prisma jurisprudenței CEDO în materie, vizează cadrul general aplicabil tuturor persoanelor a căror situație se pretează pe cerința textului normativ, având, prin urmare, un caracter general.
Față de cele expuse, instanța a constatat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
In plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii si cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că procesul verbal contestat în cauză este temeinic.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar din partea intimatei, cât și ale petentei, rezultă că în data de 16.04.2013, în urma efectuării controlului la punctul de lucru al petentului din localitatea Valeni, județul O. a fost găsită la lucru J. A., ce a declarat în cuprinsul fișei de identificare faptul că este angajată la societatea petentă din 15.04.2013, fără contract individual de muncă, fiind în perioada de proba. A mai menționat și faptul că lucrează 8 ore pe zi.
Prin urmare, petenta nu a întocmit contract individual de muncă în formă scrisă pentru această persoană, având în vedere că această obligație este impusă de legislația muncii din România angajatorilor, în speță, salariatul trebuie să aibă încheiat contract de muncă cu o zi anterioară efectuării activităților specifice funcției pentru care au fost angajați.
Contractul de muncă depus la dosar de petentă face dovada, într-adevăr, a efectuării formalităților de angajare a persoanei identificate de inspectorii de muncă, însă acesta este încheiat pentru data de 16.04.2013, ziua efectuării controlului iar, conform Revisal-ului data începerii activității efective este 17.04.2013.
Insă, petenta nu a reușit să facă dovada împrejurărilor menționate în plângere, referitoare la faptul că persoana în cauză nu efectua muncă în folosul și coordonarea petentei la punctul de lucru identificat în cuprinsul procesului verbal contestat și motivul pentru care la acel punct de lucru își exercita activitatea această persoană, fără ca un alt salariat să efectueze munca normată conform Codului muncii.
Dacă acea persoana nu ar fi fost în timpul muncii efectuate pentru petentă la data de 16.04.2013, nu ar fi semnat fișa de identificare și nici nu ar fi dat relații inspectorilor de muncă în sensul celor menționate în acel înscris întocmit de organele de control și depus la dosar de intimată, neavând nicio logică pentru care o persoană fără nicio relație contractuală cu un angajator să-și decline o altă identitate decât dacă aceasta efectiv nu este și exercitată.
Coroborând cele expuse, instanța a reținut că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal contestat a fost confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, iar petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie relativă care caracterizează procesul verbal contestat.
Sub aspect sancționator, instanța a constatat că fapta imputată și dovedită împotriva petentei face parte din relațiile de muncă dintre angajat și salariat, cu o foarte importantă conotație socio-profesională, întrucât justețea acestor relații fac aplicabile salariaților și, implicit, statului, beneficiile de natură profesională și din punctul de vedere al vechimii în muncă, precum dreptul la pensie și asigurări sociale.
Având în vedere această situație de fapt reieșită din probele administrate în cauză, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic și legal întocmit, astfel ca a fost menținut, cu consecința respingerii plângerii formulate, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta . G. SRL, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece instanța nu a avut în vedere faptul că în speță, controlul a avut loc la punctul de lucru al societății și nu la sediul acesteia unde se aflau documentele societății, respectiv contractul individual de muncă înregistrat sub nr.2.2013/16.04.2013 încheiat între societate și J. A.-I. și transmis la I. T. de Muncă București.
În fapt, în data de 15.04._, numita J. A. s-a prezentat la punctul de lucru pentru a negocia condițiile de angajare, fără să presteze niciun fel de activitate, iar în data de 16.04.2013, această persoană a venit la punctul de lucru pentru a discuta cu vânzătorul despre modul cum se desfășoară activitatea, dar fără a presta activitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 446-482 cod procedură civilă.
Au fost anexate, în copie, sentința atacată și contractul individual de muncă încheiat cu salariata J. A. I..
Intimatul, I. T. de Muncă O. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate, cu actele dosarului și dispozițiile art. 466 și următoarele cod procedură civilă, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente;
Se reține că prin procesul verbal . nr._/18.04.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă O., petenta . G. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 16 alin. 1) din Legea 53/2003, constatându-se că angajatorul a primit la muncă o persoană (J. A.) fără a întocmi pentru aceasta contract individual de muncă anterior începerii activității.
În baza art.34 din OG 2/2001, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, apreciind în mod corect că, în ceea ce privește legalitatea actului sancționator, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, reținându-se totodată că procesul verbal contestat în cauză este temeinic, deoarece apelanta petentă nu a întocmit contract individual de muncă în formă scrisă pentru numita J. A. care a declarat în cuprinsul fișei de identificare, la controlul din 16.04.2013, că este angajată la societatea petentă din 15.04.2013, fără contract individual de muncă.
În cauză, s-a făcut dovada că angajatorul a întocmit contract de muncă înregistrat sub nr.2.2013/16.04.2013 în registrul general de evidență a salariaților, urmând ca salariata J. A. I. să înceapă activitatea la data de 17.04.2013.
Sub aspect sancționator, instanța de fond a considerat că amenda de 10.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite pentru faptul că angajatorul a primit la muncă o persoană fără a întocmi pentru aceasta contract individual de muncă anterior începerii activității.
Cu toate acestea, deși fapta contravențională există, aplicarea sancțiunii s-a făcut cu nesocotirea prevederilor art.21 al.3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul, urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Se are în vedere faptul că persoanei în cauză i s-a întocmit contract individual de muncă, perioada mică de când persoana în cauză a desfășurat activitate (15.04._13), faptul că nu au fost găsite și alte persoane în aceeași situație, iar intimatul nu a făcut dovada că societatea a mai fost sancționată anterior pentru nerespectarea prevederilor legislației muncii, astfel că, raportat la aceste împrejurări, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei este prea severă, fiind aplicabile dispozițiile art.7(3) din OG 2/2001, potrivit cărora avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Sancțiunea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să respecte pe viitor normele prevăzute de legislația muncii.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin.2 cod procedură civilă, urmează să fie admis apelul și să fie schimbată sentința în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta petentă . G. SRL împotriva sentinței civile nr. 9014/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, .. 1A, județul O., schimbă sentința, admite în parte plângerea, înlocuie sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | Judecător, T. S. | |
Grefier, T. A. S. |
Red.N.Fl.O.M/SM
JF;L.C.M.
Ex.4/8.04.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 35/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 385/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
