Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 503/2014. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 503/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 811/104/2014

Dosar nr._ - fond contencios

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința nr. 503/2014

Ședința publică din data de 07 Mai 2014

Completul constituit din:

Președinte S. V.

Grefier A. F. T.

Pe rol, judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. D. ADMINISTRATIA PUBLICA O. CONSILIUM in calitate de reprezentant al membrului de sindicat P. C. T. cu sediul in Slatina . județul O., cu adresa de corespondenta in Caracal .. 8 județul O. in contradictoriu cu pârâtul P. M. CARACAL, cu sediul in .. 10 județul O., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.05.2014.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S. din Administrația Publică O. ,,Consilium’’ în calitate de reprezentant al membrului de sindicat P. C. T., a chemat în judecată pe pârâtul P. M. Caracal, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării dispozițiilor nr. 321 și 385 din 28.02.2014 emise de pârât.

In motivare, se arată că reclamantul, membru de sindicat, are calitatea de funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de Inspector grad Principal la C. Evidență Încasare și Executare Amenzi având menționate în fișa postului atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit legii, precum și de recuperare/încasare creanțe fiscale pentru bugetul local al unității administrativ-teritoriale.

La data de 28.02.2014, pârâtul a emis Dispozițiile nr. 329 și 389 din 28.02.2014 care fac obiectul acestei spețe, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantului în data de 05.03.2014, prin care în mod netemeinic și nelegal se impută reclamantului suma de_ lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 1403 cu titlu de „foloase nerealizate" și a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar începând cu data de 1 martie 2014 la valoarea de 1144 lei brut, precum și retroactiv, pentru perioada 2011-2013.

Precizează reclamantul că a formulat memoriu, adresat pârâtului ca procedură prealabilă cât și Sindicatului ca împuternicire, înregistrat anterior depunerii acestei acțiuni în care arată că cele două acte emise de pârât sunt netemeinicie și nelegale, solicitând revocarea acestora, însă pârâta nu a dat un răspuns favorabil la procedura prealabilă.

Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea prin care se pronunță suspendarea fiind executorie de drept, iar măsura va avea ca efect încetarea oricărei forme de executare.

Reclamantul, în nume propriu –persoană fizică, titulară a drepturilor și intereselor legitime proprii, constituie persoană vătămată de autoritatea publică pârâtă prin executarea actelor administrative contestate și prin nesoluționarea cererii de revocare a acestora, iar în fapt prin paguba iminentă ce intervine în planul financiar al reclamantului și a familiei sale.

Motivele pentru care contestă actul administrativ sunt temeinice, dispozițiile fiind emise cu depășirea competenței, printr-o încălcare vădit flagrantă a legii, de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care ar trebui să se bucure cele două acte administrative întrucât prin Dispoziția nr. 1950 din 06.06.2006, emisă de pârâtă, s-a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente, actul administrativ bucurându-se de prezumția de legalitate și operând până la finele anului 2010, pe baza căruia atât reclamantul, cât și colegii de serviciu, au beneficiat de stimulente conform prevederilor art. 227 din OG nr. 92 / 2003, privind Codul de procedură fiscală.

De asemenea, efectele acestui act de-a lungul timpului - acordarea stimulentelor financiare - nu au fost constatate ca neconforme în perioada 2006 – 2010, sumele necheltuite la finele unei luni sau a unui an s-au reportat, cu aceeași destinație, în luna sau anul următor, în conformitate cu prevederile art. 5 din Metodologia aprobată.

Astfel, veniturile mai mari încasate în luna octombrie 2010 în baza executărilor silite, s-au datorat reportării, în condițiile legii,a sumelor necheltuite la finele unor luni anterioare.

De aceste drepturi financiar a beneficiat la acea vreme și reclamantul, care a încasat la începutul lunii noiembrie 2010 stimulentele aferente lunii anterioare.

Prin apariția în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 a Legii nr. 285 / 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stipulat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din autoritățile care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, așadar și pentru funcționarul public reclamant, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, reclamantul fiind reîncadrat la 01.01.2011 în conformitate cu aceste prevederi legale.

Actul administrativ emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, s-a bucurat neîncetat de prezumția de legalitate, fiind verificat și avizat favorabil de Instituția Prefectului județului O., nefiind contestat de reclamant, pârâtă sau altă entitate juridică.

Opinia pârâtei s-a schimbat însă brusc, la finele anului 2013, în urma unui control exercitat de Camera Județeană de Conturi O., care a efectuat în perioada octombrie - noiembrie 2013 o misiune de audit financiar la instituție, încheiată cu unele concluzii defavorabile net la adresa instituției pârâte și a angajaților săi, la care instituția a evitat să formuleze contestație, cel mai probabil de teama unor alte controale, dar și pentru că rezultatele priveau mandatul anterior, prin adresa nr. 433 din 15.11.2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 18.612 din aceeași zi, cerându-se oficial pârâtei, în măsura în care în urma misiunii de audit financiar efectuate se constată situații de atragere a răspunderii financiare a salariaților din instituție, să conteste procesul-verbal de constatare încheiat în urma controlului, precum și Decizia nr. 3/2014 emisă în șnur de directorul Camerei Județene de Conturi O., pârâta însă nu a dat curs solicitării, preferând să se supună fără să conteste, în dauna intereselor salariaților.

Pârâta nu a uzat de dreptul legal la contestație pe cale administrativă la Camera de Conturi O. nici măcar spre a explica lucruri elementare, precum faptul că fondul de stimulente pe luna octombrie 2010 provenea în parte și din reportarea unor sume din lunile anterioare, aspect care nu a fost cunoscut de controlorii financiari, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia în urma controlului și din Decizia nr. 3 /2014 a Camerei de Conturi O., dând astfel pe deplin dovadă de rea-credință față de reclamant și colegii săi.

D. cauza neexercitării acestui drept, reclamantul a fost privat de dreptul său de apărare în fața unei instituții a statului, cu toate că reprezentantul său legal a solicitat expres pârâtei să întreprindă acest demers, iar pârâta a încălcat art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., care prevede dreptul reclamantului de a-i fi apărate drepturile în fața organelor de jurisdicție, dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 rep., cu modificările ulterioare art. 61 alin (2) care prevede că P. asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și Constituția, care consfințește dreptul cetățenilor la apărare și dreptul la remunerarea muncii.

Consideră reclamantul că argumentele Camere Județene de Conturi O. sunt neîntemeiate, deoarece stimulentele acordate de pârâtă în perioada 2006-2010 în baza art.227 alin.(4) cod procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003 nu au suportat nici un fel de corecție de natură juridică sau economică din partea Instituției Prefectului sau Camerei de Conturi.

De asemenea, organele de control au verificat numai modul de constituire a fondului de stimulente pentru luna octombrie 2010, unde au constatat că acest fond nu ar fi fost ,,constituit efectiv’’, ceea ce este fals, deoarece dacă nu ar fi existat fonduri nu s-ar fi putut efectua plata acestor drepturi.

Precizează reclamantul că a beneficiat de aceste drepturi ca urmare a activității desfășurate la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate și cu aprobarea pârâtei în calitate de ordonator principal de credite, nefiindu-i imputabil reclamantului nici un viciu procedural.

Totodată, în luna octombrie 2010 procedura de utilizare a fondului lunar pentru stimulente a fost respectat întocmai, așa cum a fost prevăzută de art.2277 alin.(9) din codul de procedură fiscală, respectiv prin reportarea sumelor neutilizate în lunile anterioare, fără ca această măsură să fie susceptibilă de vreun anume interes în utilizarea fondului majorat în acea lună, cu ocazia reîncadrării din 01.01.2011, deoarece aceste sume s-au plătit la mijlocul lunii noiembrie 2010, în timp ce Legea nr.285 /2010 a apărut în 28 decembrie 2010, așadar după o lună și jumătate.

Se arată că drepturile încasate atât reclamant cât și de colegii acestuia ca stimulente în luna octombrie 2010, nu au făcut și nu fac obiectul măsurilor de imputare și recuperare dispuse în urma acestui control al camerei Județene de Conturi O. sau a vreunui control anterior, iar în bugetul local pe anul 2010 a fost înregistrat chiar un excedent financiar determinat de utilizarea incompletă a fondului de stimulente.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, reclamantul a fost reîncadrat în conformitate cu prevederile legale în vigoare – Legea 285/2010 în care se prevedea dreptul personalului care a beneficiat de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr.92/2003 de a i se calcula salariul de bază prin includerea în acesta a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010.

Deoarece a beneficiat de aceste drepturi în octombrie 2010, reclamantul a avut dreptul prin efectul legii, la includerea acestor drepturi în salariu începând din anul 2011, astfel că fiind respectată legea și nefiind păgubit bugetul instituției, măsura de imputare a unor sume semnificative din salariu, nu se justifică.

Consideră reclamantul că instanța trebuie să analizeze și aspectul excepției de nelegalitate a actului administrativ de impunere, raportat la prevederile art. 85 alin.(1) din Legea 188/1999, rep., dat fiind faptul că dispoziția de imputare nu a fost emisă în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la constatarea pagubei.

Precizează reclamantul că dispoziția de imputare este vădit nelegală, deoarece, având un caracter executoriu de drept, trebuia să prevadă în concret modalitatea de recuperare a acestor sume din salariul realizat, încălcând art. 738 cod procedură civilă, întrucât nu prevede și nu impune în condițiile legii limitele urmăririi veniturilor bănești viitoare ale reclamantului, ceea ce va putea permite pe viitor rețineri abuzive.

Așadar, actul administrativ de imputare este vădit nelegal, dat fiind că se raportează la o perioadă pentru care a intervenit prescripția, respectiv ianuarie-februarie 2011.

Astfel, dreptul conducătorului pârâtei de a emite dispoziția de impunere este prescrisă peste termenul prevăzut de lege de 3 ani de la data producerii pagubei, conform art. 85 alin.(3) din Legea 188/1999 rep. În fapt, sumele imputate, așa cum apar prevăzute în dispoziție la art.1, sunt calculate prin includerea perioadei prescrise, fiind astfel viciate, iar reclamantul prejudiciat.

La rândul său, dispoziția de reîncadrare în funcția publică a cărei suspendare o solicită reclamantul, încalcă principiul neretroactivității garantat de Constituție – art.15 al.(2) care prevede că legea dispune numai pentru viitor, în timp ce dispoziția contestată reglementează nivelul salariului reclamantului și pentru perioada anilor 2011, 2012 și 2013.

Mai mult, media venitului net al reclamantului scade de la o valoare de 1210 lei lunar, înregistrată anterior emiterii dispozițiilor contestate, la aproximativ 571 lei, după reducerea salariului lunar și aplicarea reținerii de o treime, ceea ce înseamnă o reducere cu 50% a venitului lunar realizat, în absența unei soluții definitive pe fond.

Consideră reclamantul că suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunțarea unei soluții pe fond, reprezintă singura măsură ce va proteja funcționarul public .

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, reclamantul consideră că aceasta este îndeplinită, dat fiind iminența producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, urmare a pierderii bruște a unei părți semnificative a salariului, de la un net de 1210 lei, diminuându-se la 857 lei lunar, iar acest venit se va diminua cu încă o parte semnificativă 1/3, ajungând la un net de 571 lei în perioada imediat următoare aplicării dispozițiilor contestate astfel că, reducerea imediată cu 50% poate conduce realmente către un colaps financiar.

Se arată de asemenea că reclamantul este grav prejudiciat în drepturile și interesele sale legitime, întrucât pe întreaga perioadă a judecării cauzei va obține un venit diminuat substanțial, salariul fiind unica sursă de venit pe care o realizează, fiind căsătorit și fiind diagnosticat cu boli cronice care îi agravează situația financiară a familiei .

În drept, au fost invocate, dispozițiile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, rep.

Au fost depuse la dosar, în copie, CI reclamant, memoriu adresat pârâtei cât și sindicatului, dispoziția nr.321 din 28.02.2014, situația recalculării drepturilor salariale pentru perioada 01.01._14 conform deciziei nr.3/2014 a Camerei de Conturi O., dispoziția nr.385 din 28.02.2014 cu anexă, decizia nr.03/2014, adresa nr.4331 din 15.11._ emisă de S. din Administrația Publică O. ,,CONSILIUM’’, referat nr.9002 din 05.10.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.07._10, referat nr.9002 din 05.10.2010, referat 9002 din 05.10.2010, referat nr._ din 04.11.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.10._10, referat_ din 04.11.2010, dispoziția nr.1950 din 06.06.2006, anexa 1 – Metodologica de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente de către unitățile administrativ teritoriale reglementat prin ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, dispoziția nr.1157/20.04.2010, dispoziția nr.189/_, fișa postului, atribuții și responsabilități ce revin angajatului – inspector recuperare creanțe persoane juridice înregistrate sub nr.3852/12.05.2010, fișa postului nr.122.

P. M. Caracal - Instituția Primarului, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca fiind neîntemeiată arătându-se că reclamantul, membru de sindicat are raport de serviciu cu instituția publică, ca funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de Inspector grad Principal la C. Evidență Încasare și Executare Amenzi iar ca urmare a acțiunii de audit financiar a contului anual de execuție bugetară și al bilanțului contabil încheiat pe anul 2012 desfășurată la UAT Municipiul Caracal, Camera de Conturi a județului O. din cadrul Curții de Conturi a României a emis Decizia nr.3/21.01.2014, la punctul 6.6, Curtea de Conturi a reținut stabilirea eronată a drepturilor salariale inclusiv a sporurilor, premiilor și altor drepturi acordate unor funcționari publici și personalului contractual din cadrul instituției.

La data de 28.02.2014, Primăria M. Caracal a emis Dispozițiile nr. 321 și 385, ce fac obiectul acestei cereri, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantului în data de 05.03.2014, prin care se impută acestuia suma de_ lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 1403 lei cu titlu de "foloase nerealizate" și s-a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar, începând cu data de 01.03.2014 la valoarea de 1144 lei brut, precum și retroactiv, pentru perioada 2011-2013.

In urma acțiunii de verificare cu tema ,,audit financiar al contului de execuție încheiat pe anul 2012’’ la Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Caracal de către Camera de Conturi a județului O. cu privire la reîncadrarea conform legii - cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a constatat că la un număr de 55 de salariați, salariul de bază a fost majorat nelegal ca urmare a includerii în acesta a unor drepturi bănești, reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.

Conform art. 14 din Legea-cadru nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, pentru personalul din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, beneficiare de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.

Astfel, în baza dispozițiilor emise de ordonatorul de credite, s-a majorat salariul de bază pentru un număr de 44 de persoane, începând cu data de 01.01.2011 și pentru un număr de 11 persoane începând cu data de 01.02.2011. prin includerea în acesta a unor drepturi bănești reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.

D. verificarea efectuată de Camera de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, deschis la Trezoreria Caracal.

Prin Decizia nr.3/21.01.2014 Camera de Conturi O. în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a dispus efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții-grade și trepte de salarizare începând cu 01.01.2011, conform Legii cadru nr. 285/2010.

De asemenea, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.94/1992, Camera de Conturi a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora și a foloaselor nerealizate pentru un număr de 55 de salariați prin includerea în salariul de bază a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, reprezentând stimulente, din materialul probator existent la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La dosar au fost depuse dispozițiile a căror suspendare se solicită, actele care au stat la baza emiterii acestora, dovezi privind corespondența purtată între părți, acte medicale, copie facturi consum energie electrică.

Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale, tribunalul apreciază că cererea este întemeiată,pentru următoarele considerente:

Reclamantul P. C. T., membru de sindicat, are calitatea de funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de Inspector grad Principal la C. Evidență Incasare și Executare Amenzi ,având menționate în fișa postului atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit legii, precum și de recuperare/încasare creanțe fiscale pentru bugetul local al unității administrativ-teritoriale.

Reclamantul solicită suspendarea dispoziției nr. 385/28.02.2014 prin care s-a dispus ca începând cu 01.03.2014 i se impută suma de_ lei reprezentând: 12.283 lei sumă încasată necuvenit rezultată din includerea în salariul de bază a unor sume reprezentând nivelul mediu al stimulentelor acordate conform art.227 din OG 92/2003 în perioada 01.01._14, conform anexei și suma de 1403 lei foloase nerealizate și a dispoziției nr.321 din 28.02.2014 prin care, începând cu data de 01.03.2014, reclamantul se reîncadrează în funcția publică locală de Inspector, nivel de studii S, gradul principal, gradația 5, clasa de salarizare 42 coeficient de ierarhizare 2.75 în cadrul Aparatului de specialitate al Primarului M. Caracal – Serviciul Evidență Încasare și Executare Amenzi și va beneficia de un salariu de bază brut lunar de 1144 lei începând cu data de 01.03.2014.

Aceste dispoziții se încadrează în noțiunea de acte administrative, așa cum sunt definite de dispoz. art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ, fiind acte unilaterale cu caracter individual care modifică raporturi juridice.

Prin acțiunea promovată în cadrul acestui dosar reclamantul a solicitat suspendarea executării dispozițiilor mai sus menționate în temeiul art. l4 din Legea 54/2004, făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, fără a fi necesară intervenția unui alt organ pentru a le investi cu formulă executorie.

Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când, prin executarea lor, ar putea crea o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.

Legea nr.554/2004 consacră, ca regulă generală,suspendarea judecătorească, la cerere, o dată cu introducerea recursului administrativ prealabil sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ, în speță cererea de suspendare vizând prima ipoteză.

În conformitate cu dispoz. art.l4 alin.l din Leg.554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: să fie vorba de un caz bine justificat și suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Condiția cazului bine justificat este definită în art. 2 alin. 1 lit.t din legea 554/2004, modificată prin Legea 262/2007, în vederea realizării corelării normelor naționale cu criteriile europene, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel, motivele suspendării trebuiau să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, altfel spus trebuie să creeze de la început o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului contestat, respectiv necesitatea existenței unui temei juridic aparent valabil în contestarea legalității.

Pe de altă parte, nu se poate concepe analiza acestor două condiții aparent distincte decât împreună, deoarece nu se poate discuta despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente, reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat de admitere a suspendării provizorii.

Referitor la cea de-a doua condiție, privind prevenirea unei pagube iminente, așa cum aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004,reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau,după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În accepțiunea legii noțiunea de prejudiciu reprezintă orice încălcare a unui drept care are o valoare patrimonială și poate să fie și viitor, chiar dacă întinderea sa nu poate fi cunoscută cu exactitate.

In cauza de față, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, tribunalul reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de motivele de nelegalitate invocate în contestația administrativă formulată împotriva celor două dispoziții ,în condițiile în care pârâtul a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente prin dispoziția nr.1950/6.06.2006,emisă de P. mun. Caracal, act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate și a produs efecte în perioada 2006-2010,și care nu a fost contestat ori revocat, producându-și astfel efecte in continuare.

Astfel, veniturile mai mari încasate în luna octombrie 2010 în baza executărilor silite, s-au datorat reportării, în condițiile legii,a sumelor necheltuite la finele unor luni anterioare.

De aceste drepturi financiar a beneficiat la acea vreme și reclamanta, care a încasat la începutul lunii noiembrie 2010 stimulentele aferente lunii anterioare.

Actul administrativ emis de pârâtă, prin care reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, s-a bucurat neîncetat de prezumția de legalitate, fiind verificat și avizat favorabil de Instituția Prefectului județului O., nefiind contestat de reclamantă, pârâtă sau altă entitate juridică.

De asemenea, au fost aduse o . critici și cu privire la nelegalitatea emiterii actelor administrative a căror suspendare se solicită, cu privire la termenul emiterii dispoziției de imputare prev de art 85 alin 1 din legea 188/l999 iar o altă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune pe o anumită perioadă ,respectiv ianuarie – februarie 2011.

Toate aceste critici invocate cu privire la nelegalitatea și temeinicia actelor administrative contestate printr-o analiză sumară,tribunalul constată că sunt de natura sa creeze o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului contestat și să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a acestuia, ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, se apreciază de asemenea că și această condiție este îndeplinită,având în vedere că în cauza de față,venitul net al reclamantului se va diminua de la 1210 lei lunar la 571 lei lunar,ca urmare a efectului executoriu a actelor administrative contestate,salariul reprezinta singura sursă de venituri necesare reclamantului pentru întreținerea sa si a familiei.

De altfel,diminuarea excesivă a veniturilor este de natură să afecteze grav drepturile și interesele legitime ale reclamantei, în condițiile în care aceasta a contractat un împrumut bancar pentru care trebuie să plătească o rată lunară de 227,82 lei, potrivit contractului de credit la care se adaugă cheltuielile lunare cu utilitățile conform facturilor fiscale depuse la dosar,fiind diagnosticat cu boli cronice având nevoie de tratament adecvat și costisitor, ținând cont totodată și de cheltuielile lunare pe care le suportă cu cheltuielile curente,înscrisuri ce se regăsesc la filele 39-98 dosar.

Toate aceste aspecte sunt de natură a cauza reclamantei un prejudiciu material viitor și previzibil în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea 554/2004.

De altfel, dreptul la salariu beneficiază de protecția art. 1 din paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției, putând fi asimilat unui drept de proprietate, potrivit practicii Curții Europene (Hotărârea Buchen contra Cehiei).

Prin urmare, se consideră că sunt îndeplinite cerințele legii, potrivit motivării expuse, astfel că se va admite cererea formulată de către reclamantă și în temeiul art. 14 din legea nr. 554/2004 se va dispune suspendarea executării dispoziției 321 și 385/28.02.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul S. din Administrația Publică O. „ Consilium” pentru membrul de sindicat P. C. T. cu sediul in Slatina . județul O.,cu adresa de corespondenta in Caracal .. 8 județul O. în contradictoriu cu pârâtul P. M. Caracal, cu sediul in .. 10 județul O. și dispune suspendarea executării dispoziției 321 și 385/28.02.2014 până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la sediul Tribunalului O..

Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.

Președinte,

S. V.

Grefier,

A. F. T.

Red VS

Tehnored MS

Ex 4/09.05.2014