Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 4805/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 189/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător S. V.
Grefier M. B.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul petent N. C., cu domiciliul procesual ales la C. avocat C. I., în D., .. 21A, județul V., împotriva sentinței civile nr. 9771/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că cererea de apel formulată de apelantul petent N. C. nu este semnată de acesta, deși a fost citat cu această mențiune.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția nulității apelului.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 9771/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul N. C., în contradictoriu cu intimata, organ constatator, I. DE POLITIE AL JUDETULUI O., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/19.04.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea inregistrata la data de 30.04.2013 la Judecatoria Slatina sub nr._, petentul N. C. a formulat plangerea contraventionala impotriva procesului verbal de contravenție nr_/19.04.2013, solicitand instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul IPJ O., să dispuna anularea acestuia, iar, in subsidiar, a solicitat inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului,
In fapt, a invederat, in esenta, ca in data de 19.04.2013 a fost depistat conducand autoturismul personal cu o viteza de 64 km/h, insa arata ca nu a condus cu viteza respectiva .
Legal citat intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea plangerii ca neintemeiata.
In fapt, a aratat ca actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv,
Analizand actele și lucrările dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale, în temeiul art. 121 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin HG 1391/2006, și art. 99 alin. (2) din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe DN65, in localitatea J. cu viteza de 64 km/h inregistrata de aparatul radar.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute,
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, potrivit art. 99 alin. (2) din OUG 195/2002, „(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare”, conform art. 108 alin. (1) lit. a), iar potrivit art 108 alin (1) lit a din acelasi act normativ: „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (...) depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, conform art. 121 (1) din Regulamentul aprobat prin HG 1391/2006– Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare (…),
Raportând situația de fapt la textele de lege arătate, instanța a constatat că plângerea este neîntemeiată.
Astfel, pornind de la cele descrise în procesul verbal de contravenție și analizând fotografiile radar existente la dosarul cauzei, s-a constatat că autovehiculul cu nr._ circula cu viteza de 65 km/h in localitate,
Susținerile petentului conform cărora nu conducea cu viteza reținută în procesul verbal, au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind contrazise de probele înaintate la dosarul cauzei de intimată, respectiv fotografiile radar, efectuate cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimată),
În fine, verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere),
Prin urmare, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, fapta reținută fiind dovedită și corespunde realității, și astfel a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul petent N. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar, pe fond, admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Apelantul susține că probele reținute de către instanța de fond, respectiv planșele foto prezintă vicii și nu pot face dovada absolută a vitezei cu care circula, având în vedere Normele de metrologie legală 021-05.
Astfel, conform art. 4.4 din normele citate, dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență, respectiva înregistrare nu poate face dovada absolută a vitezei.
Din fotografiile depuse la dosar rezultă foarte clar ca în raza de înregistrare aparatului radar, apar în dese rânduri două mașini simultan, ori coroborând acest aspect cu normele de mai sus, rezultă cu certitudine că nu poate stabili dacă viteza de deplasare înregistrată este a apelantului sau a celuilalt participant la trafic.
Sub acest aspect, este greșită atât soluția primei instanțe cât și motivarea făcută pe baza înregistrărilor puse la dosar, motiv pentru care solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Noul cod pr civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția lipsei semnăturii apelului și excepția nulității acestuia având în vedere că nu este menționată în cuprinsul apelului hotărârea care se atacă.
Pe fond, s-a arătat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată, având în vedere faptul că apelantul-petent nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare contestat.
Având în vedere dispoz. art. 269 alin. 1 cod pr civilă, conform cărora „Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
În conformitate cu prevederile art.270 alin. 1 cod pr civilă, „Înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul în condițiile legii”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu prevederile art. 249 cod pr civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, apelantul-petent având obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată, lucru pe care însă nu l-a făcut.
În consecință, se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În baza dispoz. art. 411 alin. 1 pct.2 cod pr civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 cod pr civilă, excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 470 cod pr civilă, cererea de apel va cuprinde și semnătura apelantului, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității . Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin. 2 cod pr civilă, care prevede că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății ,iar dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație.
În cauza dedusă judecății, cererea de apel a fost formulată de către apelantul N. C., cu sediul procesual ales la C. Avocat C. I. din D. județul V., fără a avea aplicată semnătura pe respectiva cerere.
Tribunalul, în temeiul art. 196 alin. 2 cod pr civilă, a dispus citarea apelantului petent cu mențiunea de a semna cererea de apel sub sancțiunea nulității, însă obligația nu a fost îndeplinită de către acesta la primul termen acordat, situație în care se va admite excepția nulității, invocată de intimat, și se va anula apelul formulat de către apelantul petent pentru lipsa semnăturii, devenind inutilă astfel analizarea excepției nulității pentru neindicarea hotărârii atacate, precum și examinarea motivelor de apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității apelului și anulează apelul formulat de apelantul petent N. C., cu domiciliul procesual ales la C. Avocat C. I., în D., .. 21A, județul V., împotriva sentinței civile nr. 9771/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., pentru lipsa semnăturii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014 la Tribunalul O..
Președinte, M. G. | Judecător, S. V. | |
Grefier, M. B. |
Red. MG
Tehn ored.CM
Jf: C.S.
Ex.2/4.06.2014
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
