Pretentii. Sentința nr. 283/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 283/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 5158/104/2013
Dosar nr._ - fond contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 283/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta N. C. B., CNP_ cu domiciliul ales la av. R. R. în Slatina, ., Județul O. și pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina cu sediul în Slatina, ., Județul O. și Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în București, sector 6, . A, nr.294, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. R. pentru reclamantă, lipsă pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța având în vedere schimbările organizatorice intervenite în cadrul A.N.A.F urmează a dispune conceptarea în cauză în calitate de pârâta a Administrației Județene a Finanțelor Publice O..
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și acte de administrat acordă cuvântul asupra acțiunii.
Avocat R. R. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2514 lei reprezentând taxa pe poluate și dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta N. C. B., a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 2.690 lei, la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume de la data efectuării plății; precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că în anul 2012, a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN Golf, fabricat în anul 1999, cu nr. de identificare WVWZZZ1JZXW214946, iar pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa pentru emisiile poluante în cuantum de 2.690 lei, taxă achitată la data de 24.05.2012, prin chitanța . 7, nr._, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art.4, art.5 din Lg.nr.9/2012, care stabilesc obligația de plată care intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, precum și modalitate de calcul a taxei.
Prin notificarea înregistrată la AFP Slatina, a solicitat restituirea taxei menționată mai sus, iar prin răspunsul la notificare, A.F.P. Slatina, i-a comunicat că nu îmi poate restitui taxa achitată.
Solicitarea are ca fundament prioritatea aplicări reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne respectându-se astfel prevederile actului de aderare a tării noastre.
Astfel, potrivit prevederilor art.110 alin. 1 (ex.9O) din Tratatu Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce dovedește că această taxă are echivalentul taxelor vamale de import.
Deși legea internă aplicabilă, respectiv OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, prin OUG nr. 1/30.01.2012 s-a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, aplicarea dispozițiilor art.2 lit. i, art.4 alin.2 și art.5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 și care se referă la prima transcriere a dreptului de proprietate, se suspendă până la data de 01.01.2013, aspect care demonstrează că, discriminarea menționată anterior persistă în legislația romană actuală.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de "taxă cu echivalent" constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 din Tratatul Comunității Europene(fost.art.90 din TCE), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, indiferent de modalitatea de determinare a ei potrivit legii nr.9/2012 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România.
Dispozițiile art.110 din TCE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, prin Statul R. nu percepe taxa pentru emisiile poluante produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand), cu ocazia vânzărilor ulterioare, cel puțin pentru anul 2012, date fiind dispozițiile OUG 1/2012 ce au suspendat aplicarea legii pentru această categorie de autovehicule până la data de 01.01.2013.
Potrivit hotărârii preliminare în cauza C-402/09 I. T. c. Statul R. și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu s-a pronunțat de următoarea manieră: "Articolul 110 din TCE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încît descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională". Același punct de vedere a fot reiterat de Curte în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c. Statul R..
Așa fiind, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitate de determinare a cuantumului acesteia, conform art.5 din Lg.nr.9/2012 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România.
Pentru toate cele arătate mai sus, având în vedere faptul că în mod nelegal s-a impus plata taxei de poluare și, potrivit hotărârilor pilot date de Curtea Europeană de Justiție pentru interpretarea art. 110 din TFUE în raport de dispozițiile Lg.9/2012, în sensul celor arătate, vă solicit admiterea prezentei cereri cu cheltuieli de judecată.
Depun alăturat înscrisurile de care am făcut vorbire mai sus.
În drept au fost invocate disoz.art.117 lit. d Cod procedură fiscală, art. 110 (fost 90) TCE, art.6 CEDO, art. 148 din Constituția României, 453 c.p.civ.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivare se arată că reclamantul a solicitat calcularea taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule, in vederea efectuării primei înmatriculări in România a autoturismului marca VOLKSWAGEN Golf rezultând de plata suma de 2.690 lei, calculata conform Legii nr. 9/2012, privind taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule, modificata si completata.
Prin cererea introductiva de instanța, reclamantul contesta actele administrativ-fiscale emise de AJFP O., solicitând anularea acestora si restituirea sumei de 2.690 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante.
Taxa pentru emisii poluante a fost introdusă prin Legea nr.9/2012, "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiții Comunităților Europene.
Această taxă nu contravine normelor comunității europene cum greșit afirmă reclamantul, ci dimpotrivă asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Astfel, Legea nr.9/2012 stabilește „cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului".
De asemenea, considerăm ca neîntemeiată susținerea reclamantului că taxa de poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare - în materie, întrucât, pe de o parte, dispozițiile legale interne ce reglementau această taxă - Legea nr.9/2012 - erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu se conformeze acesteia și să nu impună achitarea acesteia, iar pe de alta parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect, astfel încât Statul Român sa fie obligat să restituie această taxă.
Totodată, precizează faptul că art. 148 alin. 2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In ceea ce privește prevederile Tratatului de funcționare a Comunității Europene, invocate de reclamant precizăm:
Incidența în cauză a prevederilor art. 110( fostul 90) din Tratatul de funcționare a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare se aplica la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul prii înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a mai fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de poluare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr.9/2012, acesta obligație (taxă) intervenind „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Prin urmare, dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționare Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același sens, menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 (1) din Tratat la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul sus menționat, cât și alte acte adoptate de instituții și organe a Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocăm (astfel cum am precizat) și prevederile art. 33 din Direct; a șasea (Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene prin armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: „Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în generai, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționăm că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
Legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată.
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca VOLKSWAGEN Golf, fabricat în anul 1999, cu nr. de identificare WVWZZZ1JZXW214946, pe care l-a înmatriculat în țară precizând că pentru această operațiune a fost nevoit să achite taxa de înmatriculare în sumă de 2.690 lei conform chitanței . 7, nr._/24.05.2012.
Instanța constată că anterior formulării prezentei cereri, reclamantul s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pentru emisii poluante, care nu a fost soluționată favorabil .
În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă pe poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Deși legea internă aplicabilă, respectiv Legea nr.9/2012 cu modificările ulterioare a fost abrogată prin legea nr. 9/2012 prin OUG nr. 1/30.01.2012 s-a prevăzut că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, aplicarea dispoz. art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 și care se referă la prima transcriere a dreptului de proprietate, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2013, aspect care demonstrează că discriminarea menționată anterior, persistă în legislația română actuală.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, indiferent de modalitatea de determinare a ei potrivit Legii nr. 9/2012, și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 – 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă de poluare în taxa de mai sus.
Textul art. 110 din Tratatul CEE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa pentru emisiile poluante produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand), cu ocazia vânzărilor ulterioare, cel puțin pentru anul 2012, dat fiind dispozițiile OUG nr. 1/2012 ce au suspendat aplicarea legii pentru această categorie de autovehicule până la data de 1 ianuarie 2013.
Se reține că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională’’. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c.Statul Român.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, se apreciază că și aceasta este întemeiată, jurisprudența CJE stabilind că în situația în care un stat membru al Uniunii Europene a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabili având dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă, din acest drept decurgând și principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
În același sens, în cauza C-565/11, M. I. împotriva A.F.P. Sibiu, A.F. Mediu, Curtea declarând că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii calculată de la data achitării taxei și nu de la data formulării cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, impunându-se astfel schimbarea practicii instanței, schimbare determinată de pronunțarea acestei hotărâri a CJE.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta N. C. B., CNP_ cu domiciliul ales la av. R. R. în Slatina, ., Județul O., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE O., cu sediul in Slatina . A, județul O. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să plătească în solidar către reclamantă suma de 2.514 lei la care se va aplica dobânda fiscală, de la data achitării taxei, până la data restituiri efective.
Obligă pârâtele la plata sumei de 715 lei cheltuieli de judecata.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 Martie 2014.
Președinte, I. S. O. | ||
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored. BA
Ex. 5
26.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1160/2014. Tribunalul OLT | Obligaţia de a face. Sentința nr. 895/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
