Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1135/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1135/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 2388/311/2014
Dosar nr._ contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1135/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe contestator O. L., domiciliat în Slatina, .. Andreian, nr. 14K, judetul O., și pe intimat Agenția Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. C. prin Administrația Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., judetul O., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat I. G. pentru contestator care depune împuternicire avocațială, consilier juridic P. D. pentru intimata care depune delegație de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar întâmpinare prin care se invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului O. în soluționarea capătului de cerere privind anularea actelor de executare, respectiv somația și titlul executoriu, disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea către Judecatoria Slatina.
Un exemplar al întâmpinării se comunică apărătorului ales al contestatorului.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată de intimată privind necompetența materială a Tribunalului O. în soluționarea capătului de cerere privind anularea actelor de executare, respectiv somația și titlul executoriu, ce vizează acțiunea principală, disjungerii și declinării acestui capăt de cerere ce vizează cererea principală.
Consilier juridic P. D. pentru intimată, solicită admiterea excepției ca fiind întemeiată, apreciind că se impune disjungerea și declinarea, în favoarea Judecătoriei Slatina, a capătului de cerere referitoare la anularea actelor de executare, pentru competentă soluționare.
Avocat I. G. pentru contestator este de acord cu excepția invocată precum și cu disjungerea și declinarea acestui capăt de cerere.
Instanța, având în vedere excepția invocată de intimată prin întâmpinare și, conform prevederilor art. 99 c.p.c., apreciază că se impune disjungerea capătului de cerere referitor la contestația la executare ce vizează cererea principală, prin care se solicită anularea somației nr._/28.02.2014 și titlului executoriu nr._/28.02.2014 emise de AJFP O., de cererea în completare privind anularea deciziei de impunere nr._ din_ referitoare la obligațiile de plată accesorii stabilite în cuantum de 87 lei, emisă de AJFP O., competența de soluționare fiind diferită.
Instanța rămâne investită cu acest capăt de cerere ce vizează cererea de completare privind anularea deciziei de impunere nr._ din_ emisă de AJFP O. și pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de intimată prin întâmpinare.
Consilier juridic P. D. pentru intimată susține excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, solicitând respingerea acțiunii formulate, ca inadmisibilă.
Avocat I. G. pentru contestator arată că nu s-a efectuat procedura prealabilă, însă pe rolul Tribunalului O. există o contestație în curs de soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 8591 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței materiale invocată de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., prin reprezentant legal și în consecință a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestator O. L. (CNP_) în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., către Tribunalul O. secția a II a de contencios administrativ.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin contestația înregistrată sub nr._ contestatorul O. L. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice O. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 28.02.2014, emis in dosarul de executare fiscala nr.28/_ /_ de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., Deciziei de calcul accesorii nr._ din data de 31.12.2013, solicitând anularea actelor de executare silita cat si a deciziei de calcul accesorii.
In motivare contestatorul a arătat că nu cunoaște de unde provin aceste sume cuprinse in titlul executoriu întrucât așa zisa decizie de calcul accesoriu invocata ca si titlul de creanța nu mi-au fost niciodată comunicata.
Nu cunoaște de unde provin aceste sume, aferente cărei perioade sau cărui tip de contribuție si temeiul de fapt si de drept in baza căruia as datora aceste sume.
F. de aceasta situație de fapt, învederează următoarele aspecte:
Organul de executare silita a pornit la executarea silita a unor sume care nu îndeplinesc condiția de a fi certe, lichide si exigibile.
Potrivit art. 141 C. proc. fisc. executarea silita a creanțelor fiscale se executa in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Același text de lege stabilește la alin, 11 ca, in afara cazului in care prin lege se prevede ca un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanța in baza căruia se stabilesc, in condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii, pentru ca la alin. 2 sa se prevadă expres ca titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, Codul de procedura fiscala stabilește, prin art. 44 ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat iar la art. 111 C. proc. fisc. stabilește ca creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, calculul scadentei stabilindu-se in funcție de data comunicării titlului de creanța fiscala.
Coroborând toate aceste texte de lege, constatam ca executarea silita, a unui titlu de creanța fiscala nu poate sa pornească decât daca titlul de creanța a fost comunicat debitorului, iar acesta nu si-a îndeplinit obligațiile de plata in termenul prevăzut de lege ( calculat de la data comunicării, după regulile stabilite de art. 11 alin. 2 lit. a) si b) C. proc. fisc).
Numai in momentul in care acest termen s-a scurs, titlul de creanța devine titlu executoriu si poată sa justifice declanșarea procedurii de executare silita împotriva contribuabilului debitor.
De asemene, potrivit dispozițiilor art. 711 din Codului de procedura civila:" împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii" si potrivit art. 712 alin. 2 " în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui."
In ceea ce privește titlurile executorii emise in baza actelor administrative fiscale, debitorul are la îndemână contestația la executare, in care poate formula apărări de fond privind titlurile executorii, nu si titlurile de creanța, supus procedurii speciale administrative, procedura administrativa fiind declanșată de către contestatoarea de astăzi.
Nu cunoaște de unde provin aceste debite, nu a fost asigurat, nu a încheiat un contract in acest sens si nu i-au fost comunicare deciziile de calcul si titlurile executorii. Mai mult, Casa de sănătate O., in cauza civila nr._ comunica faptul ca nu a avut calitatea de asigurat si ca nu a încheiat un contract cu aceasta.
Or, in cauza civila nr._, Judecătoria Slatina a constatat ca s-a declanșat procedura de executare silita fără a avea dovada faptului ca titlul de creanța a fost comunicat debitorului, acest aspect rezultând din chiar susținerile intimatei care a arătat ca debitele au fost preluate informatic, iar Casa de Asigurări de Sănătate nu a răspuns solicitării AFP de a fi înainta titlurile de creanța in format scriptic (situație in care sa fi putut fi verificata si comunicarea acestora către debitori).
In egala măsura nici Casa de Asigurări de Sănătate nu a putut face dovada comunicării titlurilor de creanța către creditor, astfel cum acesta este identificat in titlul executoriu, arătând chiar ca persoana contestatorului nici nu figurează in sistemul informatic ca persoana care contribuie la FNUASS.
Așa fiind, faptul ca titlul executoriu si somația au fost emise in condiții de nelegalitate întrucât titlul de creanța nu a ajuns la scadenta ca urmare a neîndeplinirii procedurii de comunicare către contestator a acestuia, capătul de cerere care vizează contestarea actelor de executare efectuate in acest sens, in cadrul dosarului nr. 28/_ /_ au fost anulate integral de instanța
In ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect contestarea Deciziei nr._ din 31.12.2012 Judecătoria Slatina in dosarul nr._ a dispus disjungerea acestuia si constituirea unui nou dosar având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
In situația data, nu cunoaște de unde provine creanța, mai mult decizia de calcul accesorii despre cere se face vorbire in titlul executoriu nu mi-a fost niciodată comunicata.
Or, astfel stand lucrurile, in cauza dedusa judecații nu suntem in prezenta unor debite certe, lichide si exigibile, situație in care in mod netemeinic si nelegal organul de executare silita a trecut la emiterea titlului de executare si a înștiințării de poprire.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 si următoarele din Codul de procedura civila.
In susținerea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: copia titlului executoriu nr._ din 28.02.2014, înștiințare poprire.
Intimata Administrația Finanțelor Publice O. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat in principal, declinarea competentei de soluționare a capătului de cerere privind anularea deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2013 in favoarea Tribunalului O., iar, pe fondul cauzei, in ceea ce privește capătul de cerere privind anularea somației si titlului executoriu solicită respingerea contestației ca neîntemeiata.
In motivarea întâmpinării intimata a arătat că pe cale de excepție a invocat necompetenta materiala a Judecătoriei Slatina în soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2013, in favoarea Tribunalului O., având in vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 41 din OG 92/2003, privind Codul de procedura fiscala " Noțiunea de act administrativ fiscal
În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, "iar, potrivit art.1 alin.1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ
" (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Având in vedere faptul ca decizia de impunere mai sus menționata este act administrativ fiscal, fiind emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, apreciem ca instanța competenta sa soluționeze cererea privind anularea acesteia este Tribunalul O..
F. de cele arătate, intimata a solicitat admiterea excepției invocate si sa se decline capătul de cerere privind anularea deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2013, emisa de AJFP O., către Tribunalul O..
Pe fond, intimata a arătat că acțiunea este complet neîntemeiata.
In fapt, prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față reclamantul O. L. a înțeles să conteste măsurile de executare întreprinse de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru obligații fiscale în cuantum de 1.007 lei, menționate in somația nr._/28.02.2014 si titlul executoriu nr._/28.02.2014.
Obligațiilor fiscale cuprinse în actele de executare contestate au fost stabilite în sarcina contestatorului prin titlul de creanța reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2013 emisa de AJFP O., comunicata contestatorului în data de 21.01.2014 conform dovezii de comunicare anexate.
După cum se poate observa debitele stabilite sunt accesorii( dobânzi calculate la un debit mai vechi stabilit de Casa Județeană de Pensii O. și neachitat in termenul legal.
Pentru debitul inițial s-a demarat procedura de executare silita, inițial de către organele de executare ale Casei Județene de Pensii O., apoi prin preluarea dosarelor având ca obiect contribuții de asigurări de stat începând cu 01.07.2012, in baza OUG 125/2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, de către organele fiscale, întrucât a expirat termenul de plata al obligațiilor fiscale.
Având in vedere faptul ca, reclamantul nu a plătit debitul la data scadenta, in mod legal s-a procedat la întocmirea formelor de executare silita împotriva acestuia.
In ceea ce privește faptul ca reclamantul nu recunoaște existenta debitului stabilit in sarcina sa, învederează instanței următoarele dispoziții legale:
Față de dispozițiile art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, considerăm că instanța civilă nu poate analiza, în cadrul contestației la executare, apărările contestatorului cu privire la temeinicia și legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa printr-un titlul executoriu necontestat. Dispozițiile art. 712 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă (art. 399 alin. final din vechiul Codul de procedură civilă) stabilesc condițiile în care pot fi formulate apărările de fond în cadrul contestației la executare.
Potrivit acestui text de lege „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui." Din aceste dispoziții legale rezultă care sunt cazurile în care se pot formula apărări de fond în cadrul contestației la executare, precum și pe cale de interpretare, folosind argumentul de interpretare logică, per a contrario, care sunt cazurile în care aceste apărări sunt inadmisibile.
Potrivit deciziei nr. XIV/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri in de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul a căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o a hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Raportând cele învederate mai sus la datele speței de față, se poate observa cu ușurință că cerințele admisibilității contestației la executare, cale de atac de care a uzitat contestatorul O. L. nu sunt întrunite, deoarece împotriva titlurilor executorii( titluri de creanța necontestate) în temeiul căruia a fost pornită executarea există o altă procedură prevăzută de lege, respectiv cea prevăzuta de Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Astfel, după cum a arătat, contestatorul O. L. nu a contestat titlul de creanța, ce a devenit astfel titlu executoriu.
Potrivit art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, titlul de creanța, devine titlu executoriu la data la care creanța este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.
Titlul de creanța in temeiul căruia a fost începuta executarea silita împotriva reclamantului ii reprezintă decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii mai sus menționata. Acest titlu de creanța a devenit titlu executoriu prin necontestare in termen legal, motiv pentru care iese din discuție analiza pe fond a acestuia.
După cum a arătat titlul de creanța reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2013, a fost comunicat contestatorului in data de 21.01.2014, astfel ca nu se poate retine afirmația acestuia ca nu a avut cunoștința de acesta.
De asemenea se poate observa ca actele de executare, respectiv titlul executoriu si somația de plata au fost emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 142-145 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscală fiind comunicate reclamantului de către organele de executare.
Pentru aceste considerente, solicita respingerea contestației ca neîntemeiata si menținerea actelor de executare ca fiind legal si temeinic întocmite.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
In susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar înscrisuri ( f. 33-38)
Cu adresa nr._/22.07.2014, ANAF- Administrația Finanțelor Publice O., a înaintat la solicitarea instanței, dosarul de executare fiscală cu nr. 28/_ /_.
Analizând cu prioritate excepția invocată de instanță din oficiu în raport și de punctul de vedere exprimat prin întâmpinare de către pârât prin raportare la dispozițiile art. 248 alin. (1) N.C. proc. civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei, se va reține de instanță următoarele:
Din analiza excepției de necompetentă materială invocată la termenul de fată, se reține de asemenea că potrivit dispozițiilor art. 124 alin. (1) N.C. proc. civ. instanța competentă să judece cererea principală se va pronunța și asupra apărărilor și excepțiilor în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale și care potrivit legii sunt de competența exclusivă a altei instanțe, motiv pentru care instanța constată că urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 N.C.P.C. - Tribunalele judeca in prima instanța toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instanțe, iar potrivit prevederilor punctului 4 al art. 95 N.C.P.C- Tribunalul judeca orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
In speța de fata s-a cerut de către contestatorul O. L. anularea titlului executoriu cu nr._ din 28.02.2014, emis in dosarul de executare fiscala nr.28/_ /_ de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., precum și a Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii cu nr._/31.12.2013 astfel că având in vedere dispozițiile art. 41 din OG 92/2003, privind Codul de procedura fiscala " În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, "iar, potrivit art.1 alin.1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ
" (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Având in vedere faptul ca decizia de impunere mai sus menționata este act administrativ fiscal, fiind emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, se apreciază de către instanță că, instanța competentă sa soluționeze cererea privind anularea acesteia este Tribunalul O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O., secția a- II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
AJFP O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat disjungerea și delcinarea capătului de cerere privind anularea actelor de executare către Judecătoria Slatina iar in ceea ce privește anularea titlului de creanță, reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 a solicitat respingerea contestației formulată de O. L., ca inadmisibilă.
S-a arătat că în ceea ce privește capătul ce cerere privind anularea actelor de executare competența revine Judecătoriei Slatina, in acest sens fiind decizia nr. XIV/2007 pronunțată de ICCJ în examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea art 172 din codul de pr. fiscală, decizia stabilind că Judecătoria ion circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui alt sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare in condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornită executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prev. de lege.
Verificându-si competența Tribunalul constată că în raport de dispozițiile deciziei in interesul legii menționată mai sus se impune disjungerea cererii principale, având ca obiect conetstaăie la executare, de cererea in completare și ,potrivit art 99 din c pr civil, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei principale în favoarea Judecătoriei Soatina.
De altfel, din considerentele sentinței Judecătoriei Slatina rezultă că motivul pentru care s-a declinat competența la Tribunalul O. îl reprezintă faptul că această din urmă instanță are competența de a soluționa in primă instanță cererea in completare prin care s-a solicitat anularea unui act fiscal prin care s-au stabilit obligații de plată.
Referitor la cererea privind anularea deciziei prin care s-au stabilit obligații de plată accesorii prin întâmpinare s-a invocat excepția de inadmisibilitate pentru că nu s-a respectat procedura prev.de art. 7 alin. l din legea 554/2004 privind contencios administrativ .
Instanța urmează să admită această excepție deoarece procedura prealabilă nu a fost respectată de reclamant iar dispoz. art 193 alin l din cpc, stipulează că sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede in mod expres aceasta.
Este de menționat căa rt 205 din OG 92/2003 privind codul de pr fiscală arată că împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii, această contestație reprezentând o cale administrativă de atac.
În cauza de față decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 are calitatea de titlu de creanță iar împotriva acestuia nu s-a exercitat calea administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
În consecință, această cerere va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge cererea principală de cererea în completare.
Declină competența de soluționare a cauzei principale, referitoare la contestația la executare formulată de contestatorul O. L., domiciliat în Slatina, .. Andreian, nr. 14K, judetul O., in contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-D.G.R.F.P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., judetul O., în favoarea Judecătoriei Slatina.
Respinge ca inadmisibilă cererea de completare privind anularea deciziei de impunere nr._ din_ emisă de AJFP O..
Cu recurs soluția de respingere.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. P. | ||
Grefier, S. B. |
Red MCP
Tehnored MS
Ex 4/16.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1132/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 21/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
